ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 353/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 353/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC I. SRL prin lichidator SC C.S. SRL a chemat în judecată SC

S.P.I.B.R. SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie

obligată la plata următoarelor sume: 896.914.709 lei contravaloare taxe de

depozitare a recoltelor aflate în depozitul Baia, sechestrate în perioada 6

iulie 2001 – 27 martie 2003; 1.720.281.624 lei contravaloare beneficiu

nerealizat; 1.270.395.000 lei contravaloarea cantității de 427 tone grâu

ridicată din localitățile Ciucurova și Slava Cercheză, conform proceselor

verbale încheiate la data de 25 iulie 2001.

În drept, acțiunea reclamantei a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 998 C. civ. iar în fapt s-a motivat că pârâta a sechestrat

pe o perioadă de 2 ani anumite cantități de cereale și a intrat în posesia lor

fără drept lipsind-o abuziv de aceste bunuri și de posibilitatea de a

întrebuința sumele de bani rezultate din vânzarea recoltelor.

Sentința Tribunalului Constanța, secția

comercială.

Prin sentința nr. 1167/ Com din 14 aprilie

2006, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC

S.P.I.B.R. SA Arad și a lipsei calității procesuale active invocată de SC S.P.I.B.R.

SA și, în fond, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL prin

lichidator. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că anterior

acestui litigiu, pârâta a promovat o acțiune în constatarea dreptului de proprietate

asupra unor cantități de culturi aferente anului 2000 – 2001 și că a solicitat

pe cale judecătorească și instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului pe

care a obținut-o prin sentințele aflate la dosar. A mai reținut instanța de

fond că după soluționarea litigiilor promovate de pârâtă, prin soluție de

respingere, s-a dispus și ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului, astfel

că pentru perioada anterioară datei ridicării sechestrului reclamanta s-a

considerat îndreptățită să solicite despăgubiri întrucât nu a putut beneficia,

din culpa pârâtei, de drepturile sale asupra recoltelor în discuție. Asupra

legitimării procesuale active, instanța de fond a reținut că reclamanta

justifică un drept sub ambele aspecte, al temeiului juridic invocat cât și al

faptelor care au determinat-o pe aceasta să solicite concursul instanței pentru

valorificarea dreptului afirmat. În continuare instanța, pe fondul susținerilor

că măsurile de instituire a sechestrului asupra recoltelor s-au dispus în

cursul altui proces, anterior declanșării litigiului care face obiectul prezentului

dosar, a stabilit că nu se poate reține caracterul abuziv și culpa pârâtei în

instituirea acestei măsuri. Litigiul a fost analizat și din punctul de vedere

al condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, instanța apreciind

că pretinsul prejudiciu invocat de reclamantă nu are caracter cert, și că

evaluarea propusă, având la bază contractul de prestări servicii încheiat cu o

terță persoană nu conferă certitudine prejudiciului.

Instanța de fond a valorificat celelalte

probe precum și expertiza efectuată în cauză și a stabilit din coroborarea lor,

că recoltele sechestrate nu erau evidențiate în bilanțurile contabile aferente anului

agricol 2000 – 2001. Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a B.C.S.P.I.B.

Arad a fost analizată prin valorificarea înscrisurilor aflate la dosar,

contracte de garanție mobiliară contractul cadru al sucursalei, contracte de credit,

stabilindu-se pe baza acestora că legitimarea procesuală pasivă aparține doar

sucursalei nu și societății mamă B.C.S.P.B.R. SA București.

Apelul reclamantei SC I. SA – prin lichidator

judiciar.

Sentința instanței de fond a fost apelată de

reclamantă care a adus critici soluției pronunțată în primă instanță sub

aspectul dezlegărilor date excepției lipsei calității procesual pasive a B.C.S.P.I.B.R.

SA cât și a analizei fondului întrucât, în opinia apelantei, nu s-a reținut

reaua credință a pârâtelor în exercitarea drepturilor procesuale care constă în

promovarea unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate care era

inadmisibilă.

Apelul a fost soluționat de Curtea de Apel

Constanța care, prin Decizia nr. 315 din 17 mai 2005, a stabilit că pârâta a

acționat în calitate de creditor gajist în raportul cu SC I.B. SRL care a avut

calitatea de prestator de servicii în executarea lucrărilor agricole de toamnă.

Instituirea și menținerea sechestrului asupra recoltelor, a mai stabilit

instanța de apel, potrivit Legii nr. 99/1999 este opozabil terților, că

instanțele au fost cele care au dispus menținerea sechestrului și că apelanta nu

a probat vânzarea recoltei de către pârâtă sau data vânzării.

Decizia nr. 315/Com din 17 noiembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost atacată cu recurs de reclamanta

SC I. SRL, nelegalitatea soluției criticată fiind argumentată în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. . În esență, s-a criticat

greșita soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale a intimatei

S.P.I.B. Arad cât și a dezlegărilor date în legătură cu obiectul cererii dedusă

judecății.

Soluționând recursul, Înalta Curte de Casație

și Justiție prin Decizia nr. 4183 din 14 decembrie 2006 a casat decizia Curții

de apel nr. 315 Com din 17 noiembrie 2005 și a trimis cauza pentru rejudecare

în vederea stabilirii corecte a raporturilor juridice dintre părțile în proces,

după ce vor fi analizate probelor aflate la dosar. Casarea a avut în vedere imposibilitatea

de a realiza controlul judiciar în condițiile în care nu s-a răspuns la

susținerile și apărările care au fost formulate în calea de atac devolutivă a

apelului

Decizia nr. 128 din 14 iulie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Constanța după casare.

În rejudecare, Curtea de Apel a luat în

examinare situația de fapt în raport de criticile formulate de reclamantă pe

aspecte de netemeinicie și reconsiderând concludenta probelor a stabilit că

problema calității procesuale care a fost reluată în susținerile din apel a fost

dezlegată irevocabil de Înalta Curte prin decizia de casare.

Din analiza faptelor care au generat acest

litigiu, instanța de apel a reținut că reclamanta a încheiat contract de

prestări servicii cu SC A.D.T. SRL pentru recoltarea grânelor de pe terenurile

deținute în arendă, recolta urmând să fie comercializată de SC A.T.C. SRL. Cele

două societăți SC A.D.T. SRL și SC A.T.C. SRL au contractat credite de la

sucursala băncii, garantate de pârâta SC A.D.T. SRL și SC A.T. SRL cu grâul și

orzoaica obținute de pe terenurile deținute în arendă de pe raza a două comune.

Pentru recoltele obținute s-a încheiat un contract de prestări servicii având

ca obiect depozitarea și păstrarea acestora până la 30 aprilie 2002. Banca,

prin Sucursala București (pârâtă în acest dosar) a formulat acțiune pentru

constatarea dreptului de proprietate al celor două societăți (SC A.D.T.A. SRL

și SC A.T.C. SRL) asupra culturilor de orz și orzoaică aferente anului agricol

2000-2001, gajate în favoarea SC W.B. SA și a solicitat instituirea

sechestrului judiciar asupra culturilor depozitate. A mai reținut instanța de

apel că acțiunea în constatare promovată anterior litigiului din acest dosar a

fost respinsă pentru neîndeplinirea cerințelor art. 111 C. proc. civ. și că prin

încheierea nr. 73 din 8 ianuarie 2003 a fost ridicat sechestrul judiciar.

În acest context, Curtea a analizat

contractul de prestări servicii nr. 1931/2001 și a ajuns la concluzia că

reclamanta era datoare să facă dovada proprietății asupra recoltelor depozitate,

dovezi din care să rezulte că acestea au fost recoltate de pe terenurile avute

în arendă. În privința sechestrului instanța a reținut că pentru recuperarea

taxelor de depozitare reclamanta apelantă nu se poate îndrepta împotriva

creditorului gajist ale cărui drepturi și obligații sunt expres prevăzute de

lege. În plus, Curtea a constatat că sechestrul privea numai recolta de grâu și

orz, iar în cazul în care au fost sechestrate și recoltele de porumb și floarea

soarelui care erau depozitate în baza contractului de prestări servicii, culpa

nu este a creditorului gajist care a solicitat numai sechestrarea recoltelor

care constituiau garanție. În consecință s-a apreciat că cererile pentru plata

taxelor de depozitare cât și pentru restituirea beneficiului nerealizat prin

imposibilitatea de folosire a mărfii sechestrate în depozitul Baia sunt

nefondate, în cauză nefiind făcută nici dovada prejudiciului. Cel de-al treilea

capăt de cerere care privea obligarea la restituirea contravalorii acestor

recolte a fost respins reținându-se că procesele verbale din 25 iulie 2001 nu

atestă ridicarea grâului de pe terenurile arendate, pârâta fiind prezentă la

constatare în calitate de creditor al SC A.D.T.A. SRL.

Recursul . Decizia Înaltei Curți de Casație

și Justiție

Împotriva Deciziei nr. 128/ COM din 14 iulie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs, reclamanta SC I.

SRL prin Lichidator Judiciar M.S.P.R.L. în termenul prevăzut de art. 301 C.

proc. civ.

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. pentru a argumenta susținerea

potrivit căreia decizia instanței de apel este lipsită de temei legal. În

esență a susținut că:

- S-a reținut eronat în cauză faptul că nu

s-a solicitat o expertiză tehnică prin care să se stabilească dreptul de

proprietate asupra recoltelor ce fac obiectul litigiului;

- La dosar s-a depus o expertiză tehnică prin

care s-a demonstrat că proprietarul recoltelor din anul agricol 2000 – 2001

este SC I. SRL;

- Calitatea de producător a reclamantei este

confirmată și dovedită cu contractele de arendă.

- Instanța de apel nu a ținut seama de

obiectul contractului de prestări servicii potrivit căruia SC C. SA avea

calitatea de prestator al lucrărilor de recepție cantitativă și calitativă și

condiționare a cantității de 2000 tone orz, orzoaică, grâu, iar beneficiar era SC

I. SRL.

- Instanța de apel nu a respectat decizia de

casare pentru că nu a verificat apărarea recurentei în sensul că bunurile care

au fost sechestrate au aparținut inițial reclamantei și nu celor două societăți

debitoare ale intimatei pârâte.

Pentru toate aceste susțineri, recurenta s-a

considerat îndreptățită să solicite contravaloarea taxelor de depozitare a recoltelor

de grâu, orz și orzoaică, contravaloarea beneficiului nerealizat și

contravaloarea cantității de 427 tone grâu care a fost ridicată din

localitățile Ciucurova și Slava Cercheza.

Intimata prin întâmpinare a respins toate susținerile

recurentei motivat de faptul că reclamanta prin lichidator pentru lucrările de

recoltare a fost plătită și cu toate acestea în loc să predea recoltele către SC

A.D.T.A. SRL și SC A.T.C. SRL, debitoarele Băncii, și-a însușit recolta și a

depozitat-o după care a început să o comercializeze. A mai susținut intimata că

procesul este rezultatul concurent al unui grup de interese în care este inclus

și lichidatorul C.S. care prin declanșarea unor procese și a unui mod de

operare în grup și-a propus să spolieze banca. Potrivit intimatei, SC I. SRL la

sfârșitul anului 2000 nu figura cu recolte în execuție. În continuare intimata

a analizat probele aflate la dosar și în funcție de conținutul lor, expus în

două coloane prin întâmpinarea depusă la dosar, a ajuns la concluzia că SC I. SRL

nu a făcut dovada proprietății asupra recoltelor și că nu a fost în măsură să

justifice un prejudiciu creat prin sechestrarea recoltelor de către bancă.

În consecință, intimata a conchis că decizia

de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție a  fost respectată în

rejudecarea apelului și că motivul invocat este nefondat întrucât argumentele

se referă la probe și la administrarea lor.

În sensul respingerii recursului s-a

adus ca

argument și faptul că expertiza la care s-a referit recurenta, pe care a

depus-o la dosarul de apel, a fost înlăturată implicit pentru că nu se

coroborează cu celelalte probe la care s-a referit în cuprinsul întâmpinării.

Recursul este nefondat.

9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a solicita modificarea sau casarea

unei hotărâri atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Dintre cele două

ipoteze ale motivului de nelegalitate invocat, recurenta a ales lipsa temeiului

legal. Pentru a răspunde cerințelor ipotezei respective recurenta se afla în

situația de a demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care

să rezulte că, din conținutul deciziei recurate, nu se poate determina dacă

legea a fost sau nu corect aplicată.

Raportat la cerința motivului de nelegalitate

invocat, din redarea criticilor care au fost aduse deciziei pronunțată în

rejudecare de Curtea de Apel, se constată că această demonstrație nu a fost

făcută întrucât echivocul pe care l-ar fi provocat instanța de apel prin

considerentele sentinței nu este relevat, dimpotrivă cercetarea în fapt în

devoluția apelului a condus la o singură concluzie care a determinat

respingerea apelului.

recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, ceea ce înseamnă că

este privit ca un ultim nivel de jurisdicție în care efectele unei hotărâri pot

fi înlăturate numai în condițiile stricte impuse de art. 302

1

raportat la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Așa cum s-a arătat anterior (la pct.

1) nu este suficient ca partea să facă trimitere la un motiv de nelegalitate

fără să respecte cerința textului invocat. Din acest punct de vedere se

constată că recursul a pus în discuție interpretarea probelor și a obiectului

contractului de prestări și servicii cu trimiteri la fondul litigiului urmărind

ca pe această cale extraordinară de atac să se reconsidere judecata în fond. Or,

recursul nu-și propune rejudecarea fondului ci realizarea unui examen de

legalitate în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În contextul arătat în

care nu s-a demonstrat lipsa fundamentului sau a bazei legale a soluției

criticate nu se poate evoca nepronunțarea asupra unor mijloace de apărare (în

speță expertiza) și nici greșita apreciere a probelor întrucât dispozițiile

procedurale care prevedeau și aceste motive (pct. 10 și 11) au fost abrogate.

Singura chestiune de drept – nemotivată însă pe textele din procedura civilă

aplicabile – privește nerespectarea de către Curtea de Apel a deciziei de

casare, pronunțată de Înalta Curte. Susținerea recurentei se dovedește însă o

simplă afirmație în condițiile în care instanța de apel nu numai că a analizat

contractul de prestări servicii ci întregul context al speței pornind de la

situația care a stat la baza declanșării litigiului pentru ca apoi să analizeze

fiecare capăt de cerere conform probelor administrate în cauză. Concluzia instanței

de apel din decizia pronunțată în rejudecarea apelului a pus în evidență faptul

că, în cauză, nu s-a dovedit atitudinea culpabilă a pârâtei pentru obținerea

sumelor solicitate prin acțiune. Din acest punct de vedere obiectul analizei în

apel a fost extins asupra probelor care au fost puse în discuție prin criticile

care au fost aduse sentinței, respectându-se dispozițiile art. 315 C. proc.

civ.

lângă faptul că nu s-a respectat temeiul invocat, recurenta a încercat să aducă

în prim planul analizei alte chestiuni decât cele evocate în apel. Faptul că

decizia anterioară pronunțată în apel a fost casată, nu o îndreptățește pe

recurentă să pună în discuție alte motive decât cele formulate în apel pentru

ca instanța să le analizeze pentru prima dată în această cale de atac

extraordinară.

Rezumând argumentele de mai sus, se va reține

că recursul este nefondat întrucât nu s-a demonstrat lipsa de fundament a

soluției pronunțate de Curtea de apel, recurenta supunând spre examinare în

recurs chestiuni de fond legate de interpretarea probelor.

Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ.

recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC I. SRL prin Lichidator

Judiciar M.S.P.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 128/ COM din 14 iulie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie

2009.