ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 353/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC I. SRL prin lichidator SC C.S. SRL a chemat în judecată SC S.P.I.B.R. SA și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligată la plata următoarelor sume: 896.914.709 lei contravaloare taxe de depozitare a recoltelor aflate în depozitul Baia, sechestrate în perioada 6 iulie 2001 – 27 martie 2003; 1.720.281.624 lei contravaloare beneficiu nerealizat; 1.270.395.000 lei contravaloarea cantității de 427 tone grâu ridicată din localitățile Ciucurova și Slava Cercheză, conform proceselor verbale încheiate la data de 25 iulie 2001. În drept, acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ.

iar în fapt s-a motivat că pârâta a sechestrat pe o perioadă de 2 ani anumite cantități de cereale și a intrat în posesia lor fără drept lipsind-o abuziv de aceste bunuri și de posibilitatea de a întrebuința sumele de bani rezultate din vânzarea recoltelor. Sentința Tribunalului Constanța, secția comercială. Prin sentința nr. 1167/ Com din 14 aprilie 2006, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC S.P.I.B.R. SA Arad și a lipsei calității procesuale active invocată de SC S.P.I.B.R. SA și, în fond, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I. SRL prin lichidator. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că anterior acestui litigiu, pârâta a promovat o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unor cantități de culturi aferente anului 2000 – 2001 și că a solicitat pe cale judecătorească și instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului pe care a obținut-o prin sentințele aflate la dosar.

A mai reținut instanța de fond că după soluționarea litigiilor promovate de pârâtă, prin soluție de respingere, s-a dispus și ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului, astfel că pentru perioada anterioară datei ridicării sechestrului reclamanta s-a considerat îndreptățită să solicite despăgubiri întrucât nu a putut beneficia, din culpa pârâtei, de drepturile sale asupra recoltelor în discuție. Asupra legitimării procesuale active, instanța de fond a reținut că reclamanta justifică un drept sub ambele aspecte, al temeiului juridic invocat cât și al faptelor care au determinat-o pe aceasta să solicite concursul instanței pentru valorificarea dreptului afirmat.

În continuare instanța, pe fondul susținerilor că măsurile de instituire a sechestrului asupra recoltelor s-au dispus în cursul altui proces, anterior declanșării litigiului care face obiectul prezentului dosar, a stabilit că nu se poate reține caracterul abuziv și culpa pârâtei în instituirea acestei măsuri. Litigiul a fost analizat și din punctul de vedere al condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, instanța apreciind că pretinsul prejudiciu invocat de reclamantă nu are caracter cert, și că evaluarea propusă, având la bază contractul de prestări servicii încheiat cu o terță persoană nu conferă certitudine prejudiciului. Instanța de fond a valorificat celelalte probe precum și expertiza efectuată în cauză și a stabilit din coroborarea lor, că recoltele sechestrate nu erau evidențiate în bilanțurile contabile aferente anului agricol 2000 – 2001. Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a B.C.S.P.I.B.

Arad a fost analizată prin valorificarea înscrisurilor aflate la dosar, contracte de garanție mobiliară contractul cadru al sucursalei, contracte de credit, stabilindu-se pe baza acestora că legitimarea procesuală pasivă aparține doar sucursalei nu și societății mamă B.C.S.P.B.R. SA București. Apelul reclamantei SC I. SA – prin lichidator judiciar. Sentința instanței de fond a fost apelată de reclamantă care a adus critici soluției pronunțată în primă instanță sub aspectul dezlegărilor date excepției lipsei calității procesual pasive a B.C.S.P.I.B.R. SA cât și a analizei fondului întrucât, în opinia apelantei, nu s-a reținut reaua credință a pârâtelor în exercitarea drepturilor procesuale care constă în promovarea unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate care era inadmisibilă.

Apelul a fost soluționat de Curtea de Apel Constanța care, prin Decizia nr. 315 din 17 mai 2005, a stabilit că pârâta a acționat în calitate de creditor gajist în raportul cu SC I.B. SRL care a avut calitatea de prestator de servicii în executarea lucrărilor agricole de toamnă. Instituirea și menținerea sechestrului asupra recoltelor, a mai stabilit instanța de apel, potrivit Legii nr. 99/1999 este opozabil terților, că instanțele au fost cele care au dispus menținerea sechestrului și că apelanta nu a probat vânzarea recoltei de către pârâtă sau data vânzării. Decizia nr. 315/Com din 17 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost atacată cu recurs de reclamanta SC I. SRL, nelegalitatea soluției criticată fiind argumentată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. . În esență, s-a criticat greșita soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale a intimatei S.P.I.B. Arad cât și a dezlegărilor date în legătură cu obiectul cererii dedusă judecății. Soluționând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4183 din 14 decembrie 2006 a casat decizia Curții de apel nr. 315 Com din 17 noiembrie 2005 și a trimis cauza pentru rejudecare în vederea stabilirii corecte a raporturilor juridice dintre părțile în proces, după ce vor fi analizate probelor aflate la dosar. Casarea a avut în vedere imposibilitatea de a realiza controlul judiciar în condițiile în care nu s-a răspuns la susținerile și apărările care au fost formulate în calea de atac devolutivă a apelului Decizia nr. 128 din 14 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța după casare.

În rejudecare, Curtea de Apel a luat în examinare situația de fapt în raport de criticile formulate de reclamantă pe aspecte de netemeinicie și reconsiderând concludenta probelor a stabilit că problema calității procesuale care a fost reluată în susținerile din apel a fost dezlegată irevocabil de Înalta Curte prin decizia de casare. Din analiza faptelor care au generat acest litigiu, instanța de apel a reținut că reclamanta a încheiat contract de prestări servicii cu SC A.D.T. SRL pentru recoltarea grânelor de pe terenurile deținute în arendă, recolta urmând să fie comercializată de SC A.T.C. SRL. Cele două societăți SC A.D.T. SRL și SC A.T.C. SRL au contractat credite de la sucursala băncii, garantate de pârâta SC A.D.T.

SRL și SC A.T. SRL cu grâul și orzoaica obținute de pe terenurile deținute în arendă de pe raza a două comune. Pentru recoltele obținute s-a încheiat un contract de prestări servicii având ca obiect depozitarea și păstrarea acestora până la 30 aprilie 2002. Banca, prin Sucursala București (pârâtă în acest dosar) a formulat acțiune pentru constatarea dreptului de proprietate al celor două societăți (SC A.D.T.A. SRL și SC A.T.C. SRL) asupra culturilor de orz și orzoaică aferente anului agricol 2000-2001, gajate în favoarea SC W.B. SA și a solicitat instituirea sechestrului judiciar asupra culturilor depozitate. A mai reținut instanța de apel că acțiunea în constatare promovată anterior litigiului din acest dosar a fost respinsă pentru neîndeplinirea cerințelor art. 111 C. proc.

civ. și că prin încheierea nr. 73 din 8 ianuarie 2003 a fost ridicat sechestrul judiciar. În acest context, Curtea a analizat contractul de prestări servicii nr. 1931/2001 și a ajuns la concluzia că reclamanta era datoare să facă dovada proprietății asupra recoltelor depozitate, dovezi din care să rezulte că acestea au fost recoltate de pe terenurile avute în arendă. În privința sechestrului instanța a reținut că pentru recuperarea taxelor de depozitare reclamanta apelantă nu se poate îndrepta împotriva creditorului gajist ale cărui drepturi și obligații sunt expres prevăzute de lege. În plus, Curtea a constatat că sechestrul privea numai recolta de grâu și orz, iar în cazul în care au fost sechestrate și recoltele de porumb și floarea soarelui care erau depozitate în baza contractului de prestări servicii, culpa nu este a creditorului gajist care a solicitat numai sechestrarea recoltelor care constituiau garanție.

În consecință s-a apreciat că cererile pentru plata taxelor de depozitare cât și pentru restituirea beneficiului nerealizat prin imposibilitatea de folosire a mărfii sechestrate în depozitul Baia sunt nefondate, în cauză nefiind făcută nici dovada prejudiciului. Cel de-al treilea capăt de cerere care privea obligarea la restituirea contravalorii acestor recolte a fost respins reținându-se că procesele verbale din 25 iulie 2001 nu atestă ridicarea grâului de pe terenurile arendate, pârâta fiind prezentă la constatare în calitate de creditor al SC A.D.T.A. SRL. Recursul . Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Împotriva Deciziei nr. 128/ COM din 14 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs, reclamanta SC I. SRL prin Lichidator Judiciar M.S.P.R.L.

în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. pentru a argumenta susținerea potrivit căreia decizia instanței de apel este lipsită de temei legal. În esență a susținut că: - S-a reținut eronat în cauză faptul că nu s-a solicitat o expertiză tehnică prin care să se stabilească dreptul de proprietate asupra recoltelor ce fac obiectul litigiului; - La dosar s-a depus o expertiză tehnică prin care s-a demonstrat că proprietarul recoltelor din anul agricol 2000 – 2001 este SC I. SRL; - Calitatea de producător a reclamantei este confirmată și dovedită cu contractele de arendă. - Instanța de apel nu a ținut seama de obiectul contractului de prestări servicii potrivit căruia SC C. SA avea calitatea de prestator al lucrărilor de recepție cantitativă și calitativă și condiționare a cantității de 2000 tone orz, orzoaică, grâu, iar beneficiar era SC I. SRL.

- Instanța de apel nu a respectat decizia de casare pentru că nu a verificat apărarea recurentei în sensul că bunurile care au fost sechestrate au aparținut inițial reclamantei și nu celor două societăți debitoare ale intimatei pârâte. Pentru toate aceste susțineri, recurenta s-a considerat îndreptățită să solicite contravaloarea taxelor de depozitare a recoltelor de grâu, orz și orzoaică, contravaloarea beneficiului nerealizat și contravaloarea cantității de 427 tone grâu care a fost ridicată din localitățile Ciucurova și Slava Cercheza. Intimata prin întâmpinare a respins toate susținerile recurentei motivat de faptul că reclamanta prin lichidator pentru lucrările de recoltare a fost plătită și cu toate acestea în loc să predea recoltele către SC A.D.T.A.

SRL și SC A.T.C. SRL, debitoarele Băncii, și-a însușit recolta și a depozitat-o după care a început să o comercializeze. A mai susținut intimata că procesul este rezultatul concurent al unui grup de interese în care este inclus și lichidatorul C.S. care prin declanșarea unor procese și a unui mod de operare în grup și-a propus să spolieze banca. Potrivit intimatei, SC I. SRL la sfârșitul anului 2000 nu figura cu recolte în execuție. În continuare intimata a analizat probele aflate la dosar și în funcție de conținutul lor, expus în două coloane prin întâmpinarea depusă la dosar, a ajuns la concluzia că SC I. SRL nu a făcut dovada proprietății asupra recoltelor și că nu a fost în măsură să justifice un prejudiciu creat prin sechestrarea recoltelor de către bancă.

În consecință, intimata a conchis că decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respectată în rejudecarea apelului și că motivul invocat este nefondat întrucât argumentele se referă la probe și la administrarea lor. În sensul respingerii recursului s-a adus ca argument și faptul că expertiza la care s-a referit recurenta, pe care a depus-o la dosarul de apel, a fost înlăturată implicit pentru că nu se coroborează cu celelalte probe la care s-a referit în cuprinsul întâmpinării. Recursul este nefondat. 1. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Dintre cele două ipoteze ale motivului de nelegalitate invocat, recurenta a ales lipsa temeiului legal. Pentru a răspunde cerințelor ipotezei respective recurenta se afla în situația de a demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei recurate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată. Raportat la cerința motivului de nelegalitate invocat, din redarea criticilor care au fost aduse deciziei pronunțată în rejudecare de Curtea de Apel, se constată că această demonstrație nu a fost făcută întrucât echivocul pe care l-ar fi provocat instanța de apel prin considerentele sentinței nu este relevat, dimpotrivă cercetarea în fapt în devoluția apelului a condus la o singură concluzie care a determinat respingerea apelului.

2. În sistemul codului de procedură civilă, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, ceea ce înseamnă că este privit ca un ultim nivel de jurisdicție în care efectele unei hotărâri pot fi înlăturate numai în condițiile stricte impuse de art. 302 1 raportat la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Așa cum s-a arătat anterior (la pct. 1) nu este suficient ca partea să facă trimitere la un motiv de nelegalitate fără să respecte cerința textului invocat. Din acest punct de vedere se constată că recursul a pus în discuție interpretarea probelor și a obiectului contractului de prestări și servicii cu trimiteri la fondul litigiului urmărind ca pe această cale extraordinară de atac să se reconsidere judecata în fond.

Or, recursul nu-și propune rejudecarea fondului ci realizarea unui examen de legalitate în condițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În contextul arătat în care nu s-a demonstrat lipsa fundamentului sau a bazei legale a soluției criticate nu se poate evoca nepronunțarea asupra unor mijloace de apărare (în speță expertiza) și nici greșita apreciere a probelor întrucât dispozițiile procedurale care prevedeau și aceste motive (pct. 10 și 11) au fost abrogate. Singura chestiune de drept – nemotivată însă pe textele din procedura civilă aplicabile – privește nerespectarea de către Curtea de Apel a deciziei de casare, pronunțată de Înalta Curte.

Susținerea recurentei se dovedește însă o simplă afirmație în condițiile în care instanța de apel nu numai că a analizat contractul de prestări servicii ci întregul context al speței pornind de la situația care a stat la baza declanșării litigiului pentru ca apoi să analizeze fiecare capăt de cerere conform probelor administrate în cauză. Concluzia instanței de apel din decizia pronunțată în rejudecarea apelului a pus în evidență faptul că, în cauză, nu s-a dovedit atitudinea culpabilă a pârâtei pentru obținerea sumelor solicitate prin acțiune. Din acest punct de vedere obiectul analizei în apel a fost extins asupra probelor care au fost puse în discuție prin criticile care au fost aduse sentinței, respectându-se dispozițiile art. 315 C. proc.

civ. 3. Prin criticile formulate în recurs, pe lângă faptul că nu s-a respectat temeiul invocat, recurenta a încercat să aducă în prim planul analizei alte chestiuni decât cele evocate în apel. Faptul că decizia anterioară pronunțată în apel a fost casată, nu o îndreptățește pe recurentă să pună în discuție alte motive decât cele formulate în apel pentru ca instanța să le analizeze pentru prima dată în această cale de atac extraordinară. Rezumând argumentele de mai sus, se va reține că recursul este nefondat întrucât nu s-a demonstrat lipsa de fundament a soluției pronunțate de Curtea de apel, recurenta supunând spre examinare în recurs chestiuni de fond legate de interpretarea probelor. Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc.

civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I. SRL prin Lichidator Judiciar M.S.P.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 128/ COM din 14 iulie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.