ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2243/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC M.C. SRL București a

acționat în judecată pe pârâta SC S.M. SA București, prin cererea înregistrată

la 15 martie 2000 și ulterior precizată, pentru plata sumei de 41.068.373 lei,

cu titlu de reactualizare a sumei neachitată, și dobândă pe perioada 29

noiembrie 1998 – 30 martie 2000, cu cheltuieli de judecată aferente.

Prin sentința nr. 5322 din 22

septembrie 2000 a Tribunalului București, secția comercială, această acțiune a

fost admisă, astfel cum a fost precizată.

Pentru a pronunța hotărârea de mai

sus, instanța de fond a reținut că reclamanta a vândut cu factura nr. 1051919/1998

semințe de grâu, în valoare de 121.834.713 lei, din care pârâta nu a achitat decât

26.218.431 lei, la care se adaugă dobânda comercială.

Apelul declarat de pârâtă, împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins ca nefondat de Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 362 din 6 martie

2001, reținându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

pârâta a declarat recurs și a solicitat să fie casată, întrucât:

- a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, situație sancționată de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În

acest sens, a susținut că dispozițiile art. 969 C. proc. civ., menționate în

hotărârea recurată, nu justifică reactualizarea debitului;

- au fost încălcate prevederile art.

304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât, cu toate că instanța de apel a respins

apelul pârâtei, a modificat temeiul juridic al acordării termenelor de către

instanța de fond;

- instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra unui capăt de cerere, respectiv, nu a precizat la ce a fost obligată

pârâta, procedând eronat la cumularea sumelor decurgând din reactualizare, taxă

de timbru, dobândă legală și onorariu de avocat.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din analiza actelor recursului

pârâtei nu se reține existența a nici unui motiv care să justifice admiterea

acestuia.

Este de necontestat că faptul că

pârâta a primit de la reclamantă semințe de grâu, a cărei contravaloare nu a

achitat-o în termen, fapt recunoscut, de altfel, de recurentă.

Nemulțumirea pârâtei, că instanțele

anterioare au obligat-o la plata sumei reactualizate, nu reprezintă o critică

întemeiată, întrucât admiterea pretențiilor reclamantei sub forma acestei

reactualizări a fost corect dispusă de instanța de fond și menținută de cea de

apel, în temeiul art. 969 și 970 C. civ., reactualizarea neconstituind daună,

rezultat al unei sancțiuni, ca urmare a executării cu întârziere a obligației

asumată, ci chiar obligația în sine, raportată la devalorizarea monedei

naționale.

Critica vizând schimbarea temeiului

juridic al acordării daunelor nu este de natură a scuti pe pârâtă de plata

acestora.

În mod corect, instanța de apel a

reținut că dobânda comercială a fost acordată în condițiile art. 43 C. com., care

statuează că această dobândă se acordă pentru neîndeplinirea obligației de

plată de către debitor din ziua în care devine exigibilă, aceasta fiind

reprezentată de dobânda pieții, respectiv, echivalentul scontului B.N.R.

Nici motivul de recurs după care

instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la explicitarea sumei la care a

fost obligată pârâta la plată nu este întemeiat.

Din analiza lucrărilor dosarului

instanței de fond, rezultă că pârâta, la termenul din 20 mai 2000, a solicitat

amânarea judecării cauzei „pentru a se verifica timbrajul”, iar în ședința din

30 iunie 2000 a solicitat să se pună în vedere reclamantei să depună modul de

calcul al daunelor.

În aceste împrejurări, având cunoștință

de pretențiile reclamantei, este nefondată critica pârâtei, potrivit cu care

greșit instanța de fond, în suma totală de 41.068.373, a inclus toate

obligațiile sale față de reclamantă. În contextul celor ce preced, recursul

pârâtei nefiind fondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu

această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC S.M. SA București, împotriva deciziei nr. 362 din 6

martie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 11 aprilie 2003.