ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3127/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 28 ianuarie 2001, SC C.B. SA, cu

sediul în Buzău, a chemat în judecată pe SC C.B. SA, cu sediul în Brăila, și A.N.P.A.

R.A., cu sediul în București, sectorul 2, pentru ca instanța să oblige pârâta

în culpă la plata sumei de 9.148.168.000 lei, reprezentând cotă din profitul realizat

de sucursala Brăila a Agenției Naționale a Produselor Agricole R.A., la 30

iunie 1997 și care i se cuvenea, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a susținut că,

în baza H.G. nr. 184/1997, privind înființarea unor societăți comerciale prin preluarea

unei părți a patrimoniului Agenției Naționale a Produselor Agricole R.A.

(A.N.P.A.), prin protocolul încheiat la 21 decembrie 1998, agenția a predat o

parte a patrimoniului către SC C.B. SA, cu obligația pentru aceasta de a achita

reclamantei suma de 9.148.168.000 lei, reprezentând cotă din profitul

nerepartizat, realizat până la 30 iunie 1997, destinat acoperirii unor pierderi

înregistrate până la această dată, debit preluat de reclamantă odată cu

patrimoniul transmis acesteia de agenție.

Secția comercială a Tribunalului

București, prin sentința civilă nr. 1684 din 5 martie 2001, a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei, ridicată de SC C.B. SA și a respins,

în consecință, acțiunea reclamantei.

În motivarea hotărârii, instanța a reținut

că, așa cum prevede art. 1 din O.G. nr. 23 din 26 iulie 1996, aprobată prin

Legea nr. 41/1997, profitul regiilor autonome din care s-a dedus impozitul pe

profit, se repartizează în direcția stimulării salariaților, inclusiv, plata cuvenită

managerului în limita a trei salarii (până la 10%), a depunerii la bugetul de

stat sau local a unei cote de 50% din suma rămasă și a constituirii resurselor proprii

de finanțare.

Pe baza acestor constatări, s-a

dedus că subiecții activi, în legătură cu profitul unei regii autonome, nu pot

fi decât statul, pentru cota ce i se cuvine, și salariați, pentru drepturile lor

ce decurg din lege.

Secția a V-a comercială a Curții de

Apel București, prin decizia civilă nr. 940 din 31 mai 2001, a respins, ca nefondat,

apelul reclamantei, înlăturând susținerea acesteia că, în speță, se aplică H.G.

nr. 184/1997 și nu O.G. nr. 23/1996, că nu se poate susține lipsa calității

sale procesuale active, pentru probleme decurgând din protocolul încheiat între

aceasta și pârâtă, protocol încheiat direct cu Agenția Națională a Produselor Agricole

și privind probleme ce privesc SC C.C. Brăila.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

pentru motivele invocate în fața instanței de apel.

În plus, criticând argumentul instanței

de apel, constând în pierderea dreptului de a mai acționa pârâtele în judecată,

ca urmare a cedării creanței către F.N.R. D. București, cesiune notificată

debitorului cedat, după care revenirea creanței în patrimoniul reclamantei nu

poate fi avută în vedere, deoarece s-a produs fără acordul consiliului de administrație

și fără a fi notificat din nou debitorul, a susținut că au fost îndeplinite condițiile

de recesionare a creanței, iar notificarea debitorului nu este o condiție de

validitate a actului juridic, ci de opozabilitate a acestuia.

Recursul este întemeiat.

Intimatele au reiterat susținerile privind

lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa calității pasive a

Agenției Naționale a Produselor Agricole, ridicând și excepția prescrierii dreptului

material la acțiune al reclamantei.

Susținerile sunt neîntemeiate.

Calitatea procesuală, definită drept

titlu legal, care îndreptățește o persoană să fie parte în proces, se constată

a fi justificată pentru reclamantă, care are, deci, calitate procesuală activă.

Teza susținută de intimată, potrivit

căreia reclamanta nu face parte din categoria persoanelor care au dreptul să

pretindă o parte din profitul realizat, întrucât art. 1 din O.G. nr. 23/1996, aprobată

prin Legea nr. 41/1997, delimitează cercul acestor persoane la stat prin

organele sale centrale sau locale și salariații proprii ,nu este justificată.

Prin acțiune, reclamanta tinde să-și

valorifice dreptul de creanță stabilit prin protocolul cu nr. 439 din 26 noiembrie

1998, precum și prin protocolul cu nr. 2952 din 25 septembrie 1998, și nu o

cotă parte din beneficiul unității, în cadrul distribuirii lui, așa cum este reglementată

de O.G. nr. 23/1996.

Temeiul juridic al acțiunii – H.G. nr.

184/1997 și art. 4 și 889 și urm. C. com. - este clar exprimat în acțiune.

Calitatea procesuală activă, bazată

pe o vocație și nu pe un drept întemeiat al reclamantei, nu poate fi negată reclamantei.

Lipsa calității procesuale active nu

poate fi dedusă nici din cesiunea creanței către F.N.R. D. București, întrucât creanța

în litigiu a reintrat în patrimoniul reclamantei, prin contractul nr. 1517 din

27 octombrie 2000, iar notificarea debitorului s-a făcut pe parcursul

procesului.

Oricum, creanța se afla în patrimoniul

reclamantei la data introducerii acțiunii, ceea ce îi conferă calitate procesuală

activă și, din acest punct de vedere, problema opozabilității celei de a doua cesiuni

neținând de calitatea procesuală a reclamantei.

Întrucât litigiul a fost soluționat prin

admiterea acestei excepții, instanța nu a mai soluționat celelalte excepții ridicate

de părți și nici nu a trecut la examinarea fondului.

Așa fiind, întrucât soluția instanțelor

se dovedește a fi greșită, decizia recurată urmează a fi casată cu trimitere pentru

rejudecarea apelului reclamantei, conform art. 312 alin. (4) C. proc. civ., ocazie

cu care vor fi examinate și celelalte susțineri ale părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția prescripției

dreptului la acțiune al reclamantei invocată de pârâta SC C.C. SA Brăila.

Admite recursul declarat de

reclamanta, SC C.B. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 940 din 31 mai 2001 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite

cauza, pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 20 iunie 2003.