ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1649/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: I. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 338 din 18 decembrie 2008, a respins ca nefondată plângerea în baza art. 278 1 C. proc. pen. formulată de petiționarul N.V., menținând rezoluția procurorului de netrimitere în judecată din 22 iulie 2008 dată în dosar nr. 638/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (b) rap. la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

[„a intervenit prescripția” respectiv „lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii” și anume folosirea unor nume /calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare/intenția frauduloasă între participanți, cu referire la infracțiunea de înșelăciune] față de toți făptuitorii în cauză și pentru toate infracțiunile sesizate respectiv: a) notari-publici: C.R., A.D., L.M.C. și C.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 289 și art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; b) avocați: C.C.E. și C.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

și ; c) numitul O.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals și înșelăciune prev. de art. 292, art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Hotărând respingerea ca nefondată a plângerii și menținerea soluției de neîncepere a urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. – contrar solicitării petiționarului de aplicare a dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

în sensul desființării rezoluției atacate și trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru toate infracțiunile sesizate și față de toți făptuitorii indicați în plângere – instanța a efectuat un examen propriu al actelor premergătoare pe baza căruia similar procurorului de caz a constat că punerea în mișcare a acțiunii penale și implicit începerea urmăririi penale în cauză este împiedicată datorită impedimentelor legale prevăzute de art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., în care sens a reținut în fapt următoarele: - prin plângerea penală inițială înregistrată la data de 19 martie 2007 la I.G.P.R. – Direcția Investigații Criminale, ulterior trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unitate de parchet unde a fost înregistrată sub nr. 638/2007 din 28 mai 2007 (fila 26 și 27) numitul N.V.

a solicitat efectuarea de cercetări penale față de numitul M.O. și avocații C.C.E. și C.I. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declarații, fals privind identitatea și înșelăciune prev. de art. 288, art. 291, art. 292, art. 293 și art. 215 C. pen. constând în aceea că prin cererea de chemare în judecată semnată de avocații C.I. și C.C.E. în numele reclamantului A.O.E., persoană ce nu există în realitate, au revendicat și obținut în baza unor acte false imobilul situat în București, sector 1. La data de 9 mai 2008, a fost înregistrată sub numărul de mai sus, o nouă plângere penală formulată de numitul N.V., prin care s-au sesizat, în esență aceleași aspecte și anume că numitul M.O.

cu ajutorul unor avocați și notari a intrat fraudulos în proprietatea imobilului din București, sus-numitul solicitând cercetarea penală a numitului M.O. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., precum și a avocaților și notarilor pentru săvârșirea în forma complicității a acestor infracțiuni. Potrivit acestei din urmă plângeri penale în baza unor acte de identitate false emise pe numele de O.E.A., certificat de deces și o declarație autentică nr. 34977 din 04 august 1995 au fost întocmite ulterior mai multe documente false și anume: - certificatul de moștenitor nr. 1053 din 11 mai 1994 eliberat de notarul C.R., din cadrul Notariatului de Stat Sector 2, pe numele A.O.M.; - procura autentificată sub nr. 45264 din 11 octombrie 1995 de către notarul public A.D., prin care numitul M.A.O.

îl împuternicește pe fiul său M.O.T. să îl reprezinte în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în București, sector 1; - procura autentificată prin încheierea nr. 4420 din 03 martie 1998 de către notarul public M.C.L., prin care numitul A.O.M. o împuternicea pe avocata C.C.E. să îl reprezinte în fața notarului în cadrul procedurii de deschidere a succesiunii defunctei M.I.; - certificat de moștenitor nr. 227 emis la data de 07 aprilie 1998 de notarul public C.E., înscrisuri ce au fost anexate, în copie, de numitul N.V. în susținerea plângerilor sale penale (filele 7-25), acte fals care, conform afirmațiilor numitului N.V., au fost folosite în fața instanțelor de judecată în vederea obținerii imobilului situat în București, sector 1. În cuprinsul plângerii penale adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București numitul N.V.

a precizat că în baza acestor acte falsificate depuse de avocata C.C., la data de 16 iulie 1996 a fost formulată în numele lui A.O.M. o acțiune de revendicare prin care s-a solicitat și s-a obținut restituirea imobilului situat în București, sector 1, fiind pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București sentința civilă nr. 2945 din 12 martie 1997, în dosarul civil nr. 10088/1996. În plângerile penale amintite numitul N.V. a mai susținut că numitul A.O.M. nu există în realitate întrucât nu a participat la nicio ședință de judecată în întreg ciclul procesual de 8 ani și nu a semnat nici un document prin care acesta și O.M. îi împuternicea pe avocații C.I. și C.C.E. să îi reprezinte în dosarul civil nr. 10088/1996 – cererile de completare a acțiunii în revendicare, de acordare a unui nou termen la 11 noiembrie 1998 și solicitarea la data de 23 octombrie 1996 de repunere pe rol a respectivului dosar civil nefiind semnate de numitul A.O.M.; de asemenea, numitul N.V.

a menționat că la data de 29 ianuarie 2000 numitul O.M., prin declarația autentificată prin încheierea nr. 699 din 29 ianuarie 2000 de notarul public R.D.O., a declarat în mod nereal că i-a pus la dispoziție avocatului C.C. toate actele originale din care rezultă dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, sector 1 și a angajat-o ca apărător ales pe sus-numită, sens în care a semnat contractul de asistență juridică nr. 66108 din 08 septembrie 1997 în numele tatălui său A.O.M. - actele premergătoare efectuate în dosar nr. 638/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-au referit la verificarea regularității sesizării, documentarea procedurii civile incriminate, existența altor proceduri penale similare, identificarea/stabilirea calităților cu relevanță procesual penală a intimaților, în care sens s-a procedat la audierea petiționarului N.V.

(f.61) și a numiților C.I. și M.O. (f.90 și 91) obținerea și anexarea înscrisurilor incriminările ce au fost anexate la dosarul cauzei; totodată s-au solicitat relații Uniunii Notariale a Barourilor din România care prin adresa din data de 23 august 2007 a comunicat că numiții C.C.E. și C.I. au calitatea de avocat în cadrul U.N.B.B. fiind înscriși în Baroul București (f.86). - pe baza actelor premergătoare amintite procurorul de caz a constatat în debutul verificărilor sale că: (i) o parte din aspectele sesizate de N.V.

prin plângerile penale sus-menționate referitoare la falsificarea/folosirea unor înscrisuri falsificate la judecată în fond și în căile de atac până la rămânerea definitivă/irevocabilă a sentinței civile nr. 2945 din 12 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 București prin decizia civilă nr. 2164 din 13 octombrie 1999 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, dosar civil nr. 10088/1996 – au mai fost cercetate anterior în dosarul penal nr. 4252/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București cu care, prin ordonanța din 24 februarie 2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a), b) și c) C. proc. pen. față de numiții avocați C.C.E.

(sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 290 și art. 291 C. pen.) și C.I. (sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 290 C. pen.); în baza art. 278 și art. 278 1 C. proc. pen. plângerile împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale în dosar nr. 4252/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București formulate de numitul N.D.

au fost respinse succesiv ca neîntemeiate prin ordonanța nr. 1423/VIII-1/2004 din 15 aprilie 2004 a prim-procurorului Parchetul de pe lângă Tribunalul București (respectiv sentința penală nr. 640 din 04 martie 2005 a Judecătoriei sector 5 București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1809/R din 09 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, dosar nr. 9534/P/2004); și că: (ii) împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 4252/P/2002 din 24 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București a formulat plângeri în baza art. 278 și art. 278 1 și petiționara C.M. o altă chiriașă a imobilului revendicat din București, sector 1, procedura aflată în curs de soluționare – la momentul efectuării actelor premergătoare - în dosar nr. 14333/299/2007, aflat pe rolul Tribunalului București, secția I penală; În acest context procesual sesizarea petiționarului N.V.

față de avocații C.C.E. și C.I. cu privire la falsificarea de înscrisuri și folosirea lor în dosarul civil nr. 10088/1996 al Judecătoriei Sector 1 București, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen., a fost trimisă la Tribunalul București, secția I penală, pentru a fi avută în vedere la soluționarea plângerii în dosar penal nr. 14333/ 299/2007. Examinarea actelor premergătoare efectuate în dosarul penal nr. 638/P/2007 a impus în opinia procurorului de caz și constatarea că în ceea ce privește solicitarea petiționarului N.V. de a se efectua cercetări penale față de notarii publici C.R., A.D., L.M.C.

și C.E.– referitor la emiterea certificatelor de moștenitor nr. 1053 din 11 mai 1999 și nr. 227 din 7 aprilie 1998 autentificarea procurorilor nr. 45264 din 11 octombrie 1995 și nr. 4420 din 03 martie 1998 înscrisuri ce au fost depuse în dosarul civil nr. 10088/1996 a Judecătoriei Sector 1 București cu ocazia judecării acțiunii în revendicare - acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen., întrucât a intervenit prescripția specială, prevăzută de art. 122 alin. (1) lit. d) raportat la art. 124 C. pen., cauza de înlăturare a răspunderii penale a făptuitorilor potrivit art. 121 alin. (1) C. pen. [ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6) rap.

la art. 10 lit. g) C. proc. pen., prin rezoluția din 22 iulie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici C.R., A.D., L.M.C. și C.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.]. Pentru aceleași motive prin rezoluția amintită în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. g) și art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 121 alin. (1) C. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de numitul O.M. sub aspectul comiterii infracțiunilor de uz de fals, prev.de art. 291 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., referitor la înscrisurile depuse în dosarul civil nr. 10088/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 București (dosar civil în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2945 din 12 martie 1997, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2164 din 12 octombrie 1999 a Curții de Apel București, secția a II-a civilă) și fals în declarații prev. de art. 292 C. pen., faptă sesizată de numitul N.V. ca fiind comisă de numitul O.M. la data 29 ianuarie 2000 cu ocazia declarației formulată în fața notarului public R.D.O., autentificată sub nr. 699 din 29 ianuarie 2000. Refritor la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., constând în inducerea în eroare a instanțelor de judecată prin prezentarea unor înscrisuri necorespunzătoare realității, fapte sesizate de numitul N.V.

ca fiind comise de numiții C.C.E. și C.I. și O.M., în forma autoratului și de către notarii publici C.R., A.D., L.M.C. și C.E., sub forma complicității, s-a constatat că „nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., respectiv art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. instanțele de judecată neavând calitatea de subiect pasiv al respectivei infracțiuni” motiv pentru care s-a dispus de asemenea neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. [soluțiile amintite fiind confirmate în totalitate prin respingerea ca nefondată a plângerii în baza art. 278 C. proc. pen. formulată de petiționar conform rezoluției nr. 1397/II/2/2008 din 25 august 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București].

Soluția de neîncepere a urmăririi penale în cazul infracțiunii de înșelăciune – deși a menținut temeiul legal prevăzut de art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. – a fost considerată de instanța criticabilă sub aspectul motivării substituindu-se considerentul din rezoluție „întrucât instanța de judecată nu poate avea calitatea de subiect pasiv” în sensul că (i) s-a stabilit cu titlu de autoritate de lucru judecat, în alte cauze penale, că actele pe baza cărora s-a pronunțat sentința civilă de restituire a imobilului nu sunt false și; (ii) în ceea ce privește pe intimații – notari publici C.R., A.D., L.M.C. și C.E. s-ar fi impus și stabilirea unei înțelegeri infracționale cu pretinșii autori, absolut necesară sub aspectul existenței laturii subiective, a infracțiunii de înșelăciune, împrejurare care nu s-a dovedit în cauză.

II. Împotriva sentinței penale nr. 338 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori, a declarat în termen recurs petiționarul N.V., criticând lipsa actelor premergătoare în legătură cu faptele penale sesizate [„nu s-au verificat nici unul din documentele falsificate și nu s-au cerut originalele acestora”] cu solicitarea în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. de a se infirma rezoluția atacată și a trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de toate persoanele indicate în plângeri și pentru toate infracțiunile sesizate în care scop se impune urmărirea următoarelor fapte și împrejurări considerate a avea pertinență, în soluționarea legală/temeinică a cauzei: 1. dacă A.O.M.

a existat în realitate; 2. dacă există originalele următoarelor acte: - testamentul defunctei M.V.I. (anexa 1); - certificatul de naștere seria N.m, nr. 752910, eliberat de Sfatul popular al orașului Galați, fără dată, legalizat la data de 11 ianuarie 1962 la Notariatul de stat al raionului 1 Mai, București (anexa 5); - certificatul de deces, datat 03 ianuarie 1990, în limba franceză (anexa 7); - împuternicirea nr. 4420 din 03 martie 1998, dată de A.O.M., fiul lui O.E.A., mandatarul din prima împuternicire, scrisă în limba franceză, pentru E.C.C., autentificată de notarul M.C.L. (anexa 12); - certificatul de naștere ale lui M.O. seria NX nr. 740403 din 24 aprilie 1953 și seria NZ nr.042767 din 24 aprilie 1953; 3. Efectuarea unei expertize grafoscopice care să lămurească dacă următoarele acte au fost falsificate: - testamentul defunctei M.V.I.

(anexa 1); -certificatul de naștere seria N.m. nr. 752910, eliberat de Sfatul popular al orașului Galați, fără dată, legalizat la data de 11 ianuarie 1962 la Notariatul de stat al raionului 1 Mai, București (anexa 5); - certificat de deces, datat 03 ianuarie 1990, în limba franceză (anexa 7); - împuternicirea nr. 4420 din 03 martie 1998, dată de A.O.M., fiul lui O.E.A., mandatarul din prima împuternicire, scrisă în limba franceză, pentru E.C.C., autentificată de notarul M.C.L. (anexa 12); - certificatele de naștere ale lui M.O. seria NX nr. 740403 din 24 aprilie 1953 și seria NZ nr. 042767 din 24 aprilie 1953. Solicitarea amintită este parțial întemeiată, din următoarele considerente: Referitor la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.

(„imobilul din București, o clădire de patrimoniu care valorează mai multe milioane de Euro” se arată în memoriul de recurs (f.28)] procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. [„faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii”] cu motivarea că „instanțele de judecată nu au calitatea de subiect pasiv al respectivei infracțiuni”; în procedura administrativă de control judiciar prev. de art. 278 C. proc. pen. s-a omis a se face vreo referire la temeinicia soluției amintite. Instanța prin sentința recurată, pentru a suplini această lacună – menținând temeiul de neîncepere a urmăririi penale prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. – a substituit motivarea din rezoluție argumentând justificativ că: (i) s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, în alte cauze penale, că actele pe baza cărora s-a pronunțat sentința civilă de restituire a imobilului nu sunt false și; (ii) în ceea ce privește pe intimații – notari publici C.R., A.D., L.M.C. și C.E. s-ar fi impus și stabilirea unei înțelegeri infracționale cu pretinșii autori, absolut necesară sub aspectul existenței laturii subiective, a infracțiunii de înșelăciune, împrejurare care nu s-a dovedit în cauză.

Ori, singura procedură penală soluționată definitiv până la momentul actual, prin decizia penală nr. 3724 din 17 noiembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, (f.66 fond) a menținut doar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar nr. 4252/P/2002 iar pe această bază factulă sumară/incompletă [acte premergătoare privind alte învinuiri și înscrisuri pretins falsificate] nu se poate fundamenta concluzia desprinsă de instanță; în plus elementul subiectiv al infracțiunii de înșelăciune rezultă ex re, iar în absența oricăror cercetări sub acest aspect – cum este situația în speță – temeiul legal de neîncepere a urmăririi penale prevăzute de art. 10 lit. d) C. proc.

pen. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune de către intimate, este complet neverificat în cauză. Pentru aceste considerente în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) rap. la art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. – care se aplică și în situația neefectuării de acte premergătoare pentru fapta ilicită sesizată – se va admite recursul petiționarului, casându-se încheierea atacată, iar în rejudecare, se va admite plângerea desființându-se parțial rezoluția atacată în sensul trimiterii cauzei la procuror pentru efectuarea de cercetări, față de intimații indicați în plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. Conform art. 278 1 alin. (8) lit. b) teza a II-a C. proc.

pen. în cadrul cercetărilor efectuate procurorul va lămuri faptele și împrejurările arătate în motivele de recurs, folosind mijloacele de probă menționate de recurentul petiționar. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de petiționarul N.V. împotriva sentinței penale nr. 338 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală sus-menționată și pe fond, admite plângerea petiționarului, desființează rezoluția nr. 638/P/2007 din 22 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și trimite dosarul la parchet pentru începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., față de intimații în cauză Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 mai 2009.