ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1649/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1649/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului de față pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

I. Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

prin sentința penală nr. 338 din 18 decembrie 2008, a respins ca nefondată

plângerea în baza art. 278

1

C. proc. pen. formulată de petiționarul N.V.,

menținând rezoluția procurorului de netrimitere în judecată din 22 iulie 2008

dată în dosar nr. 638/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228

alin. (b) rap. la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. [„a intervenit

prescripția” respectiv „lipsește unul din elementele constitutive ale

infracțiunii” și anume folosirea unor nume /calități mincinoase ori alte mijloace

frauduloase pentru inducerea în eroare/intenția frauduloasă între participanți,

cu referire la infracțiunea de înșelăciune] față de toți făptuitorii în cauză

și pentru toate infracțiunile sesizate respectiv:

a)

notari-publici: C.R., A.D., L.M.C. și C.E. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de fals intelectual și complicitate la înșelăciune prevăzută de

art. 289 și art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.;

b)

avocați: C.C.E. și C.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. și ;

c) numitul

O.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals

și înșelăciune prev. de art. 292, art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Hotărând

respingerea ca nefondată a plângerii și menținerea soluției de neîncepere a

urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen. – contrar solicitării petiționarului de aplicare a

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. în sensul

desființării rezoluției atacate și trimiterea dosarului la procuror în vederea

începerii urmăririi penale pentru toate infracțiunile sesizate și față de toți făptuitorii

indicați în plângere – instanța a efectuat un examen propriu al actelor

premergătoare pe baza căruia similar procurorului de caz a constat că punerea

în mișcare a acțiunii penale și implicit începerea urmăririi penale în cauză

este împiedicată datorită impedimentelor legale prevăzute de art. 10 lit. a) și

d) C. proc. pen., în care sens a reținut în fapt următoarele:

- prin

plângerea penală inițială înregistrată la data de 19 martie 2007 la I.G.P.R. –

Direcția Investigații Criminale, ulterior trimisă Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, unitate de parchet unde a fost înregistrată sub nr. 638/2007

din 28 mai 2007 (fila 26 și 27) numitul N.V. a solicitat efectuarea de

cercetări penale față de numitul M.O. și avocații C.C.E. și C.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals

în declarații, fals privind identitatea și înșelăciune prev. de art. 288, art. 291,

art. 292, art. 293 și art. 215 C. pen. constând în aceea că prin cererea de

chemare în judecată semnată de avocații C.I. și C.C.E. în numele reclamantului A.O.E.,

persoană ce nu există în realitate, au revendicat și obținut în baza unor acte

false imobilul situat în București, sector 1.

La

data de 9 mai 2008, a fost înregistrată sub numărul de mai sus, o nouă plângere

penală formulată de numitul N.V., prin care s-au sesizat, în esență aceleași

aspecte și anume că numitul M.O. cu ajutorul unor avocați și notari a intrat

fraudulos în proprietatea imobilului din București, sus-numitul solicitând

cercetarea penală a numitului M.O. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.

288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 215 alin.

(2) și (5) C. pen., precum și a avocaților și notarilor pentru săvârșirea în

forma complicității a acestor infracțiuni.

Potrivit

acestei din urmă plângeri penale în baza unor acte de identitate false emise pe

numele de O.E.A., certificat de deces și o declarație autentică nr. 34977 din 04

august 1995 au fost întocmite ulterior mai multe documente false și anume:

- certificatul

de moștenitor nr. 1053 din 11 mai 1994 eliberat de notarul C.R., din cadrul

Notariatului de Stat Sector 2, pe numele A.O.M.;

- procura

autentificată sub nr. 45264 din 11 octombrie 1995 de către notarul public A.D.,

prin care numitul M.A.O. îl împuternicește pe fiul său M.O.T. să îl reprezinte

în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în

București, sector 1;

- procura

autentificată prin încheierea nr. 4420 din 03 martie 1998 de către notarul

public M.C.L., prin care numitul A.O.M. o împuternicea pe avocata C.C.E. să îl

reprezinte în fața notarului în cadrul procedurii de deschidere a succesiunii

defunctei M.I.;

- certificat

de moștenitor nr. 227 emis la data de 07 aprilie 1998 de notarul public C.E.,

înscrisuri ce au fost anexate, în copie, de numitul N.V. în susținerea plângerilor

sale penale (filele 7-25), acte fals care, conform afirmațiilor numitului N.V.,

au fost folosite în fața instanțelor de judecată în vederea obținerii

imobilului situat în București, sector 1.

În

cuprinsul plângerii penale adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București numitul N.V. a precizat că în baza acestor acte falsificate depuse de

avocata C.C., la data de 16 iulie 1996 a fost formulată în numele lui A.O.M. o

acțiune de revendicare prin care s-a solicitat și s-a obținut restituirea

imobilului situat în București, sector 1, fiind pronunțată de Judecătoria

Sectorului 1 București sentința civilă nr. 2945 din 12 martie 1997, în dosarul

civil nr. 10088/1996.

În

plângerile penale amintite numitul N.V. a mai susținut că numitul A.O.M. nu există

în realitate întrucât nu a participat la nicio ședință de judecată în întreg

ciclul procesual de 8 ani și nu a semnat nici un document prin care acesta și O.M.

îi împuternicea pe avocații C.I. și C.C.E. să îi reprezinte în dosarul civil

nr. 10088/1996 – cererile de completare a acțiunii în revendicare, de acordare

a unui nou termen la 11 noiembrie 1998 și solicitarea la data de 23 octombrie 1996

de repunere pe rol a respectivului dosar civil nefiind semnate de numitul A.O.M.;

de asemenea, numitul N.V. a menționat că la data de 29 ianuarie 2000 numitul O.M.,

prin declarația autentificată prin încheierea nr. 699 din 29 ianuarie 2000 de

notarul public R.D.O., a declarat în mod nereal că i-a pus la dispoziție

avocatului C.C. toate actele originale din care rezultă dreptul de proprietate

asupra imobilului situat în București, sector 1 și a angajat-o ca apărător ales

pe sus-numită, sens în care a semnat contractul de asistență juridică nr. 66108

din 08 septembrie 1997 în numele tatălui său A.O.M.

- actele premergătoare

efectuate în dosar nr. 638/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București s-au referit la verificarea regularității sesizării, documentarea

procedurii civile incriminate, existența altor proceduri penale similare,

identificarea/stabilirea calităților cu relevanță procesual penală a

intimaților, în care sens s-a procedat la audierea petiționarului N.V. (f.61)

și a numiților C.I. și M.O. (f.90 și 91) obținerea și anexarea înscrisurilor incriminările

ce au fost anexate la dosarul cauzei; totodată s-au solicitat relații Uniunii

Notariale a Barourilor din România care prin adresa din data de 23 august 2007

a comunicat că numiții C.C.E. și C.I. au calitatea de avocat în cadrul U.N.B.B.

fiind înscriși în Baroul București (f.86).

- pe baza actelor

premergătoare amintite procurorul de caz a constatat în debutul verificărilor

sale că: (i) o parte din aspectele sesizate de N.V. prin plângerile penale sus-menționate

referitoare la falsificarea/folosirea unor înscrisuri falsificate la judecată în

fond și în căile de atac până la rămânerea definitivă/irevocabilă a sentinței

civile nr. 2945 din 12 martie 1997 a Judecătoriei Sector 1 București prin

decizia civilă nr. 2164 din 13 octombrie 1999 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, dosar civil nr. 10088/1996 – au mai fost cercetate

anterior în dosarul penal nr. 4252/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

București cu care, prin ordonanța din 24 februarie 2004 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a), b) și

c) C. proc. pen. față de numiții avocați C.C.E. (sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 290 și art. 291 C. pen.) și C.I.

(sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 290 C. pen.); în baza

art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen. plângerile împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale în dosar nr. 4252/P/2002 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul București formulate de numitul N.D. au fost respinse succesiv

ca neîntemeiate prin ordonanța nr. 1423/VIII-1/2004 din 15 aprilie 2004 a

prim-procurorului Parchetul de pe lângă Tribunalul București (respectiv

sentința penală nr. 640 din 04 martie 2005 a Judecătoriei sector 5 București

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1809/R din 09 septembrie 2005 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, dosar nr. 9534/P/2004); și că:

(ii) împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 4252/P/2002 din

24 februarie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București a formulat

plângeri în baza art. 278 și art. 278

1

și petiționara C.M. o altă

chiriașă a imobilului revendicat din București, sector 1, procedura aflată în

curs de soluționare – la momentul efectuării actelor premergătoare - în dosar

nr. 14333/299/2007, aflat pe rolul Tribunalului București, secția I penală;

În

acest context procesual sesizarea petiționarului N.V. față de avocații C.C.E.

și C.I. cu privire la falsificarea de înscrisuri și folosirea lor în dosarul

civil nr. 10088/1996 al Judecătoriei Sector 1 București, sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 288, art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen., a fost trimisă

la Tribunalul București, secția I penală, pentru a fi avută în vedere la

soluționarea plângerii în dosar penal nr. 14333/ 299/2007.

Examinarea

actelor premergătoare efectuate în dosarul penal nr. 638/P/2007 a impus în

opinia procurorului de caz și constatarea că în ceea ce privește solicitarea

petiționarului N.V. de a se efectua cercetări penale față de notarii publici C.R.,

A.D., L.M.C. și C.E.– referitor la emiterea certificatelor de moștenitor nr. 1053

din 11 mai 1999 și nr. 227 din 7 aprilie 1998 autentificarea procurorilor nr. 45264

din 11 octombrie 1995 și nr. 4420 din 03 martie 1998 înscrisuri ce au fost

depuse în dosarul civil nr. 10088/1996 a Judecătoriei Sector 1 București cu

ocazia judecării acțiunii în revendicare - acțiunea penală nu poate fi pusă în

mișcare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzut de

art. 289 C. pen., întrucât a intervenit prescripția specială, prevăzută de art.

122 alin. (1) lit. d) raportat la art. 124 C. pen., cauza de înlăturare a

răspunderii penale a făptuitorilor potrivit art. 121 alin. (1) C. pen. [ca

atare în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. g)

C. proc. pen., prin rezoluția din 22 iulie 2008 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarii publici C.R., A.D., L.M.C. și C.E. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1)

C. pen.].

Pentru aceleași

motive prin rezoluția amintită în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin.

(6) rap. la art. 10 lit. g) și art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 121 alin.

(1) C. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de numitul O.M. sub

aspectul comiterii infracțiunilor de uz de fals, prev.de art. 291 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., referitor la înscrisurile depuse în

dosarul civil nr. 10088/1996 al Judecătoriei Sectorului 1 București (dosar

civil în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2945 din 12 martie 1997, rămasă

definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2164 din 12 octombrie 1999 a

Curții de Apel București, secția a II-a civilă) și fals în declarații prev. de

art. 292 C. pen., faptă sesizată de numitul N.V. ca fiind comisă de numitul O.M.

la data 29 ianuarie 2000 cu ocazia declarației formulată în fața notarului

public R.D.O., autentificată sub nr. 699 din 29 ianuarie 2000.

Refritor la

infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen.,

constând în inducerea în eroare a instanțelor de judecată prin prezentarea unor

înscrisuri necorespunzătoare realității, fapte sesizate de numitul N.V. ca

fiind comise de numiții C.C.E. și C.I. și O.M., în forma autoratului și de

către notarii publici C.R., A.D., L.M.C. și C.E., sub forma complicității, s-a

constatat că „nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., respectiv art. 26 rap. la art. 215 alin.

(2) și (5) C. pen. instanțele de judecată neavând calitatea de subiect pasiv al

respectivei infracțiuni” motiv pentru care s-a dispus de asemenea neînceperea

urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. [soluțiile amintite fiind confirmate în totalitate prin respingerea ca

nefondată a plângerii în baza art. 278 C. proc. pen. formulată de petiționar

conform rezoluției nr. 1397/II/2/2008 din 25 august 2008 a procurorului general

adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București]. Soluția de

neîncepere a urmăririi penale în cazul infracțiunii de înșelăciune – deși a

menținut temeiul legal prevăzut de art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. – a fost considerată de instanța criticabilă sub aspectul motivării

substituindu-se considerentul din rezoluție „întrucât instanța de judecată nu

poate avea calitatea de subiect pasiv” în sensul că (i) s-a stabilit cu titlu

de autoritate de lucru judecat, în alte cauze penale, că actele pe baza cărora

s-a pronunțat sentința civilă de restituire a imobilului nu sunt false și; (ii)

în ceea ce privește pe intimații – notari publici C.R., A.D., L.M.C. și C.E. s-ar

fi impus și stabilirea unei înțelegeri infracționale cu pretinșii autori,

absolut necesară sub aspectul existenței laturii subiective, a infracțiunii de

înșelăciune, împrejurare care nu s-a dovedit în cauză.

II. Împotriva

sentinței penale nr. 338 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori, a declarat în termen recurs

petiționarul N.V., criticând lipsa actelor premergătoare în legătură cu faptele

penale sesizate [„nu s-au verificat nici unul din documentele falsificate și nu

s-au cerut originalele acestora”] cu solicitarea în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. de a se infirma rezoluția atacată și a trimite

cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de toate

persoanele indicate în plângeri și pentru toate infracțiunile sesizate în care

scop se impune urmărirea următoarelor fapte și împrejurări considerate a avea

pertinență, în soluționarea legală/temeinică a cauzei: 1. dacă A.O.M. a existat

în realitate; 2. dacă există originalele următoarelor acte: - testamentul

defunctei M.V.I. (anexa 1); - certificatul de naștere seria N.m, nr. 752910,

eliberat de Sfatul popular al orașului Galați, fără dată, legalizat la data de

11 ianuarie 1962 la Notariatul de stat al raionului 1 Mai, București (anexa 5);

- certificatul de deces, datat 03 ianuarie 1990, în limba franceză (anexa 7); -

împuternicirea nr. 4420 din 03 martie 1998, dată de A.O.M., fiul lui O.E.A.,

mandatarul din prima împuternicire, scrisă în limba franceză, pentru E.C.C.,

autentificată de notarul M.C.L. (anexa 12); - certificatul de naștere ale lui M.O.

seria NX nr. 740403 din 24 aprilie 1953 și seria NZ nr.042767 din 24 aprilie 1953;

acte au fost falsificate: - testamentul defunctei M.V.I. (anexa 1);

-certificatul de naștere seria N.m. nr. 752910, eliberat de Sfatul popular al

orașului Galați, fără dată, legalizat la data de 11 ianuarie 1962 la Notariatul

de stat al raionului 1 Mai, București (anexa 5); - certificat de deces, datat

03 ianuarie 1990, în limba franceză (anexa 7); - împuternicirea nr. 4420 din 03

martie 1998, dată de A.O.M., fiul lui O.E.A., mandatarul din prima

împuternicire, scrisă în limba franceză, pentru E.C.C., autentificată de

notarul M.C.L. (anexa 12); - certificatele de naștere ale lui M.O. seria NX nr.

740403 din 24 aprilie 1953 și seria NZ nr. 042767 din 24 aprilie 1953.

Solicitarea

amintită este parțial întemeiată, din următoarele considerente:

Referitor

la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215

alin. (2) și (5) C. pen. („imobilul din București, o clădire de patrimoniu care

valorează mai multe milioane de Euro” se arată în memoriul de recurs (f.28)]

procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen. [„faptei îi lipsește unul din elementele constitutive

ale infracțiunii”] cu motivarea că „instanțele de judecată nu au calitatea de

subiect pasiv al respectivei infracțiuni”; în procedura administrativă de

control judiciar prev. de art. 278 C. proc. pen. s-a omis a se face vreo

referire la temeinicia soluției amintite.

Instanța

prin sentința recurată, pentru a suplini această lacună – menținând temeiul de

neîncepere a urmăririi penale prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. – a substituit motivarea din rezoluție argumentând justificativ că: (i)

s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, în alte cauze penale, că actele pe

baza cărora s-a pronunțat sentința civilă de restituire a imobilului nu sunt

false și; (ii) în ceea ce privește pe intimații – notari publici C.R., A.D., L.M.C.

și C.E. s-ar fi impus și stabilirea unei înțelegeri infracționale cu pretinșii

autori, absolut necesară sub aspectul existenței laturii subiective, a

infracțiunii de înșelăciune, împrejurare care nu s-a dovedit în cauză.

Ori, singura

procedură penală soluționată definitiv până la momentul actual, prin decizia

penală nr. 3724 din 17 noiembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, (f.66 fond) a menținut doar rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale dată în dosar nr. 4252/P/2002 iar pe această bază factulă

sumară/incompletă [acte premergătoare privind alte învinuiri și înscrisuri

pretins falsificate] nu se poate fundamenta concluzia desprinsă de instanță; în

plus elementul subiectiv al infracțiunii de înșelăciune rezultă ex re, iar în

absența oricăror cercetări sub acest aspect – cum este situația în speță – temeiul

legal de neîncepere a urmăririi penale prevăzute de art. 10 lit. d) C. proc.

pen. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune de către intimate, este

complet neverificat în cauză.

Pentru aceste

considerente în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) rap. la art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. – care se aplică și în situația neefectuării de

acte premergătoare pentru fapta ilicită sesizată – se va admite recursul

petiționarului, casându-se încheierea atacată, iar în rejudecare, se va admite

plângerea desființându-se parțial rezoluția atacată în sensul trimiterii cauzei

la procuror pentru efectuarea de cercetări, față de intimații indicați în

plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (2) și (5) C. pen.

Conform

art. 278

1

alin. (8) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. în cadrul

cercetărilor efectuate procurorul va lămuri faptele și împrejurările arătate în

motivele de recurs, folosind mijloacele de probă menționate de recurentul

petiționar.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul declarat de petiționarul N.V. împotriva sentinței penale nr. 338 din

18 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Casează

sentința penală sus-menționată și pe fond, admite plângerea petiționarului,

desființează rezoluția nr. 638/P/2007 din 22 iulie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București și trimite dosarul la parchet pentru începerea

urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2)

și (5) C. pen., față de intimații în cauză

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 mai 2009.