ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1838/2009

Asupra recursului de față;

În baza actelor de la dosar constată următoarele:

La data de 10 august 2004, P.I. din orașul Brad, județul Hunedoara, a formulat plângere penală împotriva notarului public P.C.S., a avocatului M.O.L. și a lui F.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290, art. 215 și art. 26 rap. la art. 215 C. pen., constând în aceea că au întocmit documente false de vânzare cumpărare a autoturismului Mercedes 240 D, proprietatea petentului.

Autoturismul Mercedes 240 D cu nr. proprietatea societății C.T.P., fusese încredințat pentru a fi folosit în interesele firmei lui F.E., de patronul acesteia, P.D.V.

, fiul petentului P.I. Profitând de această împrejurare și folosind

mijloace frauduloase, F.E. a înmatriculat autoturismul pe numele său, sub nr., faptă pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 147/1998 a Judecătoriei Brad.

F.E. a restituit autoturismul lui P.D.V., reținând însă

cartea de identitate a autovehicolului.

La data de 07 noiembrie 2000, notarul public P.C.S. a cumpărat pentru biroul notarial un

autoturism marca Mercedes 240D înmatriculat

sub nr., de la F.E. Tranzacția a fost perfectată de avocatul M.O.L. la de biroul notarului public P.C.S., în realitate cumpărătorul primind doar actele mașinii, respectiv cartea de identitate și documentul

de radiere.

Față de M.O.L., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a început urmărirea penală pentru infracțiunile prev. de art. 291 C. pen. și art. 31 rap. la art. 289 C. pen., reținându-se că la data de 18 august 2004 a radiat autoturismul Mercedes 240, proprietatea biroului notarului public P.C.S., pe care ulterior, la 20 august 2004, l-a înmatriculat pe numele său sub nr.

Cu această ocazie a intrat în posesia certificatului de înmatriculare, folosind o carte de identitate despre care cunoștea că aparține autoturismului Mercedes 240D și că, în plus, aceasta cuprinde mențiuni false privind recarosarea autoturismului la data de 07 noiembrie 2000 (coloana B cărții de identitate).

Prin ordonanța nr. 941/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, s-a dispus începerea urmăririi penale față de notarul public P.C.S. și avocatul M.O.L., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăriri penale față de celelalte persoane implicate în cauză și anume notarul public M.A. și lucrătorii de poliție care au eliberat certificatul de

înmatriculare al autoturismului, întrucât pe de o parte intervenit

prescripția răspunderii penale, iar pe de altă parte lipsește vinovăția.

S-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.O.L. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 rap. la art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen., motivându-se că faptele în concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii, asigură o individualizare corectă.

Împotriva acestei ordonanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 275-278 C. proc. pen., a formulat plângere notarul public

M.A., susținând că a fost prejudiciată prin soluția de

neîncepere a urmăririi penale motivată pe dispozițiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., în condițiile în care s-a reținut existența laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 289 C. pen.

Prin rezoluția nr. 1659/11/2/2008 din 24 octombrie 2008 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de notarului public M.A.

În considerentele acestei rezoluții s-a reținut că soluția dispusă prin ordonanța atacată este legală și temeinică, întrucât, referitor la contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 1327 din 07 decembrie 2000, încheiat la cabinetul notarului public M.A., între F.E., în calitate de vânzător și biroul notarului public P.C.S., în calitate de cumpărător, având ca obiect un aututoturism marca Mercedes 240 D, F.E. a declarat în cursul cercetării penale că „nu a fost niciodată în comuna Voluntari pentru încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare și probabil că semnătura i-a fost imitată de o altă persoană".

Astfel, este corectă afirmația procurorului că acel contract de vânzare-cumpărare (nr. 1327 din 07 decembrie 2000) cuprinde mențiuni false în sensul că F.E. a fost prezent la B.N.P. M.A. și ar fi semnat contractul.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petiționara M.A. a formulat plângere la instanță, susținând că a fost prejudiciată prin soluția de neîncepere a urmăririi penale, în condițiile în care i s-a reținut în sarcină existenta laturii subiective a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

Prin sentința penală nr. 58 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara M.A. împotriva ordonanței nr. 941/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cuprinsul ordonanței date în dosarul nr. 941/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, însușită de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, nu se face referire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, cu atât mai mult cu cât nu s-au efectuat acte premergătoare față de petiționară , în condițiile constatării existenței unui impediment legal și dirimant, respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a acesteia.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara M.A., fără a se conforma dispozițiilor art. 385

10

alin. (1) C. proc. pen., în sensul de a motiva recursul formulat.

Examinând hotărârea instanței de fond sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.A.

În mod corect procurorul, constatând intervenirea unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. Astfel, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, în prezenta cauză nu s-au efectuat acte premergătoare, iar ordonanța nr. 941/P/2007 din 15 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nu face referire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, pretins săvârșită cu ocazia autentificării

de către notarului public M.A.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.A. împotriva sentinței

penale nr. 58 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.A. împotriva sentinței penale nr. 58 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2009.