ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1181/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1181/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 315 din 19 noiembrie 2007 a

Tribunalului Mureș s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută

în sarcina inculpatului B.A.I. din infracțiunea de trafic de influență în formă

continuată prevăzută de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire

la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în

infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 6, art.

7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.A.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 6,

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (1) și (2) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași sentință,

inculpatul B.A.I. a fost condamnat la:

- 2 ani și 10 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6, 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 1 an și 2 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71,

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 27 iulie

2004 la 1 iulie 2005.

În temeiul art. 19 din Legea

nr. 78/2000 s-a luat măsura de siguranță a obligării inculpatului la plata în

favoarea statului a următoarelor sume de bani: 5.000 RON, 500 euro sau echivalentul

în lei; 1.500 RON, 1.098,9 RON și 1.650,2461 RON.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

În anul 1992 martorul C.S.R.

a înființat SC B.S. SRL, societate ce a avut, inițial, ca principal obiect de

activitate efectuarea de acte de comerț, ulterior și transportul internațional

de mărfuri.

În anul 1994, martora C.A. -

soția martorului C.S.R. - a fost angajată în calitate de contabilă la această

societate și în anul 2002 C.S.R. a înființat pe numele soției sale SC I. SRL

Târgu-Mureș, care avea ca obiect principal de activitate transportul

internațional de mărfuri și la care martora avea calitatea de asociat unic și administrator.

Pentru evidența contabilă a

acestei societăți, sus-numiții au apelat la serviciile numitei I.M. -

administrator la SC C.E. SRL Târgu-Mureș, cumnata unuia dintre șefii de

servicii, din cadrul D.G.F.P. Mureș – D.C.F., I.A.

Până în acest moment, respectiv

anul 2002, SC B.S. SRL Târgu-Mureș, a fost o societate pe care indicatorii economici

o pot încadra în categoria unei societăți profitabile, dacă se are în vedere

faptul că la finele anului 2001 profitul net era de circa 500 milioane lei

(ROL), iar la finele anului 2002, de aproximativ 2.200.000.000 lei (ROL)

(filele 130-141 vol. I, dosar de urmărire penală).

funcționar public, având calitatea de inspector de specialitate în cadrul

D.G.F.P. Mureș – D.C.F., așa cum rezultă din fișa postului nr. 871 (filele

470-473, vol. I, dosar de urmărire penală), fiind angajat la această unitate

începând cu luna octombrie 1999, l-a cunoscut pe martorul C.S.R., în cursul

unui control efectuat la data de 12 august 2002, la sediul SC I. SRL

Târgu-Mureș, împreună cu B.V., coleg de serviciu, în vederea efectuării de

verificări specifice, ca urmare a depunerii unei cereri de rambursare TVA,

având nr. 71200 din 06 august 2002, formulată de SC I. SRL Târgu-Mureș,

societatea având ca administrator pe C.A., soția denunțătorului și sediul în

Tg. Mureș.

În acea perioadă, de altfel

și ulterior, inculpatul B.A.I. făcea parte din serviciul condus de I.A.

Acest control a fost

finalizat, potrivit afirmațiilor martorului C.S.R. - „rapid", cu o

rambursare de TVA, în sumă de 118.211.439 lei (ROL), suma solicitată fiind

însă, de 613.261.908 lei (ROL), din care suma de 433.008.403 lei (ROL), a fost

reportată pentru decontul lunii următoare. Aspectele arătate rezultă si din

conținutul procesului verbal aflat la filele 516 - 518 volumul I din dosarul de

urmărire penală, întocmit cu prilejul efectuării controlului, ocazie cu care

membrii echipei de control, constatând că societatea verificată nu a întocmit

fișa de magazie a formularelor cu regim special, au procedat și la sancționarea

contravențională a agentului comercial cu suma de 2.000.000 lei (ROL).

Potrivit declarației martorului

C.S.R., de la începutul acestui control, în discuțiile purtate, inculpatul B.A.I.

s-a angajat față de martor să îi dea îndrumări, în vederea obținerii altor

rambursări de TVA, să îi ofere chiar și informații despre controalele fiscale

ce urmau a fi efectuate la societățile comerciale, în care C.S.R. era asociat,

administrator sau avea interese.

Pentru a-l încredința pe C.S.R.

de realitatea spuselor sale, dar și de posibilitățile pe care le are,

inculpatul B.A.I. a făcut referiri la rudele sale, mai precis la sora sa, D.O.M.,

administrator la SC C.C. SRL Târgu-Mureș, societate care are ca obiect de

activitate conducerea evidenței contabile la societăți comerciale, la cumnatul

său D.G., fost director al D.G.F.P. Mureș, la șefii săi, I.A. și cumnata

acestuia I.M., care conducea evidența contabilă la SC I. SRL Târgu-Mureș, la D.T.,

director executiv adjunct al D.G.F.P. Mureș (filele 130 - 143, 422 - 441 vol. I,

dosar de urmărire penală; 506 - 511 vol. II).

Ulterior, în luna ianuarie

2003, mai precis la data de 10 ianuarie 2003, inculpatul B.A.I. a efectuat un

nou control la SC I. SRL, împreună cu M.S.C., coleg de serviciu, ca urmare a

cererii de rambursare de TVA nr. 2/1835/2002, formulată de agentul economic și

din suma de 448.325.487 lei (ROL) solicitată, societății comerciale i s-a

rambursat suma de 392.713.531 lei (ROL) cu titlu de TVA, iar suma de 55.611.956

lei (ROL) a fost reportată în decontul lunii următoare (filele 497 - 499 vol.I,

dosar de urmărire penală).

Cei doi inspectori, care au

efectuat controlul, au reținut, cu această ocazie, ca deficiență, care se

încadrează în sfera contravențiilor, faptul că, „unitatea nu a repatriat în

termen legal contravaloarea unui număr de cinci transporturi auto efectuate cu

parcurs extern, în sumă de 1.718 euro" și au aplicat o sancțiune

contravențională în sumă de 6.095.978 lei (ROL) amendă (filele nr. 130 - 143,

422 - 441, 497 - 512 vol.I, dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.A.I., făcând,

de la bun început, referiri la persoanele mai sus-menționate, lăsându-l pe

martorul C.S.R. să înțeleagă că îl poate ajuta să obțină alte rambursări TVA,

prin intermediul colegilor săi din cadrul D.C.F., inculpatul B.A.I. a început

să îi pretindă acestuia diverse foloase materiale, precum:

- combustibil pentru

autoturismele pe care le folosea și anume M.C., D.T., D.E., V.G.,

contravaloarea acestora fiind achitate la Stațiile Peco de SC I. SRL

Târgu-Mureș;

- piese de schimb și diverse

reparații la autoturismul V.G.;

- un telefon mobil, chiar și

sume de bani, în lei sau valută (filele 130 - 143, 422 - 441 vol. I, dosar de

urmărire penală; 506 -511).

Mai mult, în primăvara

anului 2003, inculpatul B.A.I. l-a asigurat pe martorul C.S.R. că, el poate să

intervină pe lângă inspectorii din cadrul D.C.F. ce urmau să facă controlul la

cererea de rambursarea de TVA solicitată de SC C.L. SRL Târgu-Mureș, societate

comercială nou înființată de martorul C.S.R. și să-i determine să-l finalizeze

într-un mod și cu un rezultat favorabil, însă sus-numitul i-a pretins acestuia

pentru intervențiile sale, un autoturism, expresia folosită fiind: „Îmi dai o

mașină și te rezolv, .. una care crezi că s-ar potrivi unui inspector de

finanțe!”, potrivit relatărilor martorului.

Pentru acest control au fost

desemnați, în cele din urmă, inspectorii N.V.E. și O.M. care se aflau, de

asemenea, în serviciul condus de I.A.

Desemnați inițial pentru

acest control, au fost însă, inculpatul B.A.I. și O.M., dar pentru a nu provoca

suspiciuni, primul s-a retras din echipa de control, intrând în concediu

medical.

Chiar și în aceste condiții,

inculpatul B.A.I. a continuat să-l asigure pe martorul C.S.R. că sub influența

lui, cei doi inspectori nu vor crea probleme societății comerciale (filele 130

- 143, 422 - 441, vol.I, dosar de urmărire penală).

Potrivit afirmaților făcute

de martorul C.S.R., cei doi inspectori s-au prezentat la sediul social declarat

al societății, au procedat la verificarea unor documente și au redactat chiar

procesul verbal, în care au propus rambursarea TVA solicitată.

Datorită intervenției

șefului de serviciu, I.A., care sesizase că SC C. SRL este cea de-a treia

societate înființată de martor, existând posibilitatea dispunerii unui control

fiscal, inculpatul B.A.I. l-a sfătuit pe C.S.R. să facă o cerere de renunțare

la rambursarea TVA.

Discuțiile în acest sens

s-au purtat în locuința inculpatului N.V.E., în prezența martorului C.S.R., a

inculpatului B.A.I. și a inspectoarei O.M., toți aceștia stabilind că cea mai

bună soluție este depunerea unei cereri de renunțare la rambursarea TVA (filele

130 - 143, 422 - 441 vol.I, dosar de urmărire penală; filele 53 - 59 vol.II,

dosar de urmărire penală).

Atenționat de B.A.I. și

convins de acesta că are influență asupra celor doi inspectori, dar și asupra

altor lucrători din cadrul D.G.F.P. Mureș, inclusiv șefi de servicii, atât în

ce privește controlul pentru rambursarea TVA, cât și pentru controlul fiscal,

la care ar putea veni și „niște inspectori mai răi", martorul C.S.R. a

decis să onoreze pretenția inculpatului, referitoare la mașină și a luat

legătura cu martorul S.K., persoană care se ocupa cu comercializarea de

autoturisme, având o societate în acest sens și avea de vânzare un autoturism V.G.,

de culoare albă, an de fabricație 2000, pe care îl indigenizase la data de 05

martie 2003 (filele 130 - 137 vol.I, dosar de urmărire penală; 678 - 679 vol.III).

Arătându-și interesul pentru achiziționarea autoturismului, C.S.R. a luat

legătura cu martorul S.K. căruia i-a precizat de la bun început că, la rândul

lui, are un client (filele 130 - 137, 317 - 321 vol.I, dosar de urmărire

penală; 678 - 679 vol.III).

C.S.R. și martorul S.K. au

convenit ca prețul autoturismului, în cuantum de 10.500 euro, să fie plătit în

rate.

Autoturismul a fost prezentat

inculpatului B.A.I., care după probele efectuate, s-a arătat mulțumit de mașină

și fără alte discuții a preluat autoturismul, tranzacția cu martorul S.K.,

fiind derulată în continuare numai de către C.S.R. (filele 130 - 137, 317 - 321

vol.I, dosar de urmărire penală; 678-679 vol.III).

Pentru autoturism, C.S.R. i-a

achitat martorului S.K., direct sau prin soția sa, C.A., suma de 11.000 euro,

cu 500 euro mai mult, având în vedere că cel din urmă acceptase ca plata să se

facă în rate.

Autoturismul a fost

înmatriculat la data de 07 aprilie 2003, pe numele tatălui inculpatului B.A.I.,

respectiv B.I., număr indicat de acuzat.

Pentru a acoperi modul

fraudulos în care inculpatul B.A.I. obținuse autoturismul, actele de vânzare -

cumpărare au fost încheiate pe numele tatălui acestuia, B.I., atât C.S.R., cât

și S.K. acceptând varianta propusă de inculpat.

Trebuie să menționăm faptul

că acest autoturism a fost introdus în România de către martora S.E. - soția

martorului S.K. și că în contractul de vânzare - cumpărare, datat 20 martie 2003,

aceasta figurează în calitate de vânzătoare, iar B.I., în calitate de

cumpărător însă, așa cum s-a stabilit, semnătura existentă pe acest act juridic

la rubrica „semnătura vânzătorului" nu aparține martorei (filele 75,

130-137, 297-306, 317-321 vol.I, dosar de urmărire penală; 682 vol. III).

Ulterior, mai precis la

începutul anului 2004, atunci când au început cercetările față de mai mulți

inspectori din cadrul D.G.F.P. Mureș, în urma denunțurilor făcute de martorul C.S.R.,

acesta i-a cerut inculpatului să-i restituie autoturismul V.G., făcând chiar

presiuni asupra acestuia și în cele din urmă, acuzatul B.A.I. a acceptat să

restituie autoturismul în cauză care i-a fost dat de C.S.R., martorului N.C.V.,

în contul unor datorii bănești.

Această restituire s-a

efectuat în temeiul unui contract de vânzare - cumpărare încheiat, la data de

23 ianuarie 2004, între B.I., tatăl inculpatului pe numele căruia fusese

înmatriculat autoturismul, în baza unor tranzacții simulate și martorul N.C.V.

care, ulterior, l-a înmatriculat pe numele actualei soții, atunci cu numele S.J.R.,

în prezent N.R. (filele 63, 130 - 137, 297 - 306, 317-321 vol. I, dosar de

urmărire penală; 506 -511, 645 - 646, 674 - 677 vol. III).

În perioada respectivă,

continuând să facă martorului C.S.R. promisiuni că îl va ajuta pe acesta la

controalele pentru rambursări TVA și controalele fiscale, direct sau prin

colegii săi ori șefii ierarhici, inculpatul B.A.I., a mai pretins și a primit,

în mod repetat, de la martorul C.S.R., în vara anului 2003, înainte de a pleca

în concediu de odihnă în străinătate, suma de 500 euro (filele 130 -143 vol. I

dosar de urmărire penală; 506-511 vol. II).

Banii au fost remiși

inculpatului B.A.I. de către martorul L.Z. în Stația Peco P. din Sovata, județul

Mureș, de față fiind și martora L.O. Martorul L.Z. a făcut acest lucru la

cererea denunțătorului C.S.R.

Aici mai trebuie amintit

faptul că, anterior inculpatul B.A.I. fusese într-un control pentru o

rambursare TVA la SC O. SRL Sovata, județul Mureș, societate la care asociat

unic și administrator era L.O. Rambursarea TVA, în sumă de 67.379.759 lei

(ROL), a avut la bază tranzacții comerciale fictive cu firmele martorului C.S.R.

(filele J 287 - 295 vol.I, dosar de urmărire penală; 559 - 560, 561 - 562).

În vara anului 2003,

anterior și ulterior acestei perioade, inculpatul B.A.l. a mai pretins de la

denunțătorul C.S.R. 150 milioane lei (ROL), primind numai 50 milioane lei

(ROL), un telefon mobil N. - în valoare de 10.989.000 lei (ROL), carburanți

pentru autoturism - în valoare totală de 15 milioane lei și în luna noiembrie

2003, piese auto, respectiv manopere - reparații la autoturismul V.G. - în

valoare de 16.502.461 lei (ROL) (filele 130 - 143, 269 - 285, 330 - 334, 358 -

465 vol.I, dosar de urmărire penală; 506 - 511, 512 - 517, 680 -681, 733, vol. II

și III).

dar și așa cum am mai arătat încă de la primul control efectuat în cursul lunii

august 2002 la SC I. SRL Târgu-Mureș, în mod repetat și în scopul obținerii

foloaselor necuvenite menționate, inculpatul B.A.I. - funcționar public și

inspector de specialitate din cadrul D.G.F.P. Mureș – D.C.F., i-a furnizat

denunțătorului informații ce nu erau destinate publicității, despre controalele

fiscale sau de rambursare TVA ce urmau a fi făcute la societățile comerciale în

care C.S.R. avea interese sau despre alte societăți comerciale cu care acesta a

colaborat, despre numele inspectorilor din cadrul D.G.F.P. Mureș ce urmau să

efectueze controalele, indicându-i, totodată și modalitățile prin care se putea

sustrage de la constatarea unor fapte penale de către organele de control

fiscal.

Procedând în acest mod,

inculpatul B.A.I. a încălcat dispozițiile art. 45 și art. 47 alin. (2) din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora: „Funcționarii

publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu,

precum, și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau

documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în

condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.", respectiv

„Funcționarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror

rezolvare intră în competența lor sau să discute direct cu petenții, cu

excepția celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuții, precum și să

intervină pentru soluționarea acestor cereri”.

Mai mult, sus-numitul a

încălcat și dispozițiile art. 94 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 - privind

unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților

publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea

corupției, potrivit cărora „Funcționarii publici care, în exercitarea funcției publice,

au desfășurat activități de monitorizare și control cu privire la societăți

comerciale sau alte unități cu scop lucrativ de natura celor prevăzute la alin.

(2) lit. c), nu pot să își desfășoare activitatea și nu pot acorda consultanță

de specialitate la aceste societăți timp de 3 ani după ieșirea din corpul

funcționarilor publici”. Instanța de fond a reținut și faptul că potrivit fișei

postului, inculpatului B.A.I. îi revenea obligația de a păstra

confidențialitatea, dar și pe aceea de a informa operativ conducerea D.C.F. asupra

problemelor deosebite constatate (filele 470- 473 vol. I, dosar de urmărire

penală).

Instanța de fond a mai

reținut că pe parcursul urmăririi penale inculpatul B.A.I. a negat constant

faptul că ar fi pretins ori primit de la C.S.R. sume de bani ori foloase

materiale, susținând, de asemenea că, nu i-a furnizat informații despre

controalele ce urmau a fi efectuate de către D.G.F.P. Mureș, că nu i-a dat

sfaturi prin care să împiedice eventualele constatări ale unor fapte penale

comise de denunțător.

Explicațiile date de

inculpatul B.A.I. pe parcursul desfășurării procesului penal, în ceea ce privește

acuzele aduse au fost confuze, uneori chiar și contradictorii.

Astfel, dacă, în declarația

olografă dată la data de 26 iulie 2004, inculpatul B.A.I. a precizat faptul că:

„Relația cu C.R. poate fi definită ca și „cunoștință", întâlnirile pe care

le-am avut ulterior cu acesta sau cu soția sa, fiind întâmplătoare .. Referitor

la autoturismul V.G., de care m-am folosit în cursul anului 2003, din luna

martie și până în luna ianuarie 2004, arăt că acesta a fost achiziționat de

tatăl meu, B.l., de la o persoană care se ocupă cu comercializarea mașinilor ..

Această tranzacție nu a avut, însă, nici o legătură cu C.S.R. ..." (filele

168-171 vol.I, dosarul de urmărire penală), la confruntări, acesta a evitat să

răspundă la întrebările care i-au fost puse sau a contestat pur și simplu, fără

argumente, susținerile martorilor (filele 399 - 447, vol.I dosar de urmărire

penală).

La confruntarea cu martorul

S.K., inculpatul B.A.I. a recunoscut, totuși, că a apelat la C.S.R. pentru a fi

pus în legătură cu martorul de la care a și preluat autoturismul (filele 410 -

413 vol. I dosar de urmărire penală).

Mai mult cu ocazia

prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul B.A.I. și-a însușit

memoriul depus, în numele său, la dosar de către apărătorii aleși, în care, contrar

primelor afirmații se arată că: „La sfârșitul lunii februarie -începutul lunii

martie 2003, tatăl meu B.I. a contactat firma SC I. SRL, respectiv pe C.S.R...

Tot cu acea ocazie, tatăl meu, cunoscând că numitul C.S.R. aduce și autoturisme

second - hand, s-a interesat dacă poate să îi procure și lui, la un preț

rezonabil, un autoturism V.B. sau V.G., cu euro 3, care să nu depășească prețul

de 10.000 euro și care ar dori să-i fie adus pe firmă .." (filele nr. 252

- 261 vol.I dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.A.l. a adoptat

aceeași poziție procesuală și în fața instanței, arătând că autoturismul marca

V.G. a fost achiziționat de tatăl său, B.I., prin intermediul lui C.S.R., al

cărui preț, în valoare de 9.500 euro a fost plătit integral denunțătorului.

Totodată acuzatul a

menționat că nu a alimentat niciodată pe fișele de alimentare aparținând SC I.

SRL autoturismele M.C., D.T., E. și V.G. și nici nu a solicitat de la soții C. alimentarea

cu carburanți a acestor autoturisme.

În legătură cu reparațiile

efectuate la autoturismul V.G., inculpatul a declarat că la această mașină au

fost efectuate 3 reparații, după cum urmează:

Prima reparație a fost

făcută în cursul lunilor aprilie-mai 2003, când tatăl lui l-a anunțat că bate

ceva la mașină - respectiv la V.G. - din cauza drumurilor rele și deoarece

intenționa să se folosească mai mult timp de mașina respectivă, dorea ca

întreținerea să fie corespunzătoare, piesele să fie originale, iar lucrarea să

fie efectuată de către o societate autorizată. În acest sens inculpatul l-a

contactat pe C.R. - prin intermediul căruia tatăl lui a cumpărat mașina și care

a dat asigurări că mașina este în stare bună - iar la indicația acestuia a luat

legătura cu I., respectiv martorul F.I., mecanicul indicat de C. Cu această ocazie

s-a înlocuit o bucșă, procurată de mecanicul respectiv, iar contravaloarea

acestei piese de schimb, precum și manopera în valoare totală de

800.000-900.000 lei (ROL) au fost achitate de către acuzat numitului I., din

banii primiți de la tatăl lui.

A doua reparație a fost

efectuată în cursul lunii iulie 2003, de fapt cu această ocazie s-a făcut o revizie

și la indicațiile lui I. inculpatul a fost cel care a cumpărat piesele ce

trebuiau înlocuite, dintr-un magazin situat în Tg. Mureș, inculpatul achitând

și contravaloarea manoperei în cuantum de 2.000.000 lei (ROL). Cheltuielile

necesare înlocuirii pieselor au fost suportate de tatăl inculpatului și piesele

de schimb au costat în jur de 4.500.000 - 5.000.000 lei (ROL). În legătură cu

această reparație inculpatul a arătat că la dosarul cauzei există facturi care

confirmă spusele sale.

A treia reparație a fost

efectuată, în toamna anului 2003 și a vizat sistemul de frânare, iar în vederea

cumpărării pieselor necesare remedierii acestei defecțiuni acuzatul s-a deplasat

împreună cu numitul I., iar la final inculpatul a plătit și contravaloarea

manoperei în cuantum de 900.000 lei (ROL). Acuzatul a precizat, în legătură cu

piesele cumpărate pentru efectuarea acestei reparații că nu a solicitat factură

fiscală și nici nu posedă vreun document justificativ privind proveniența

acestora.

În ceea ce privește aspectul

referitor la primirea unui telefon mobil marca N. de la C.R. sau C.A.,

inculpatul a menționat că acest lucru nu corespunde realității.

De asemenea inculpatul a

arătat că nu a primit nici o sumă de bani nici de la C.R. și nici de la C.A.

Totodată a negat primirea sumei de 500 euro de la martorul L.Z.

Instanța de fond a constatat

că explicațiile date de inculpatul B.A.I. sunt infirmate, în afara martorilor

audiați în cauză și de înscrisurile privind tranzacția autoturismului V.G.,

aflate în dosarele de înmatriculare, ridicate de la S.E.I.P. Mureș.

Nesinceritatea inculpatului

B.A.I. este evidențiată și de faptul că, în scopul preconstituirii de probe,

între el și tatăl său, B.I., s-a încheiat, la data de 07 aprilie 2003 în

Reghin, un „Contract de împrumut de folosință (comodat)", potrivit căruia

tatăl îi „împrumută", pe timp de un an, fiului său autoturismul în cauză.

De acest înscris, găsit în autoturismul V.G., și pus la dispoziția organelor de

urmărire penală de către N.C.V., inculpatul B.A.I. nu și-a amintit, în primele

declarații.

Instanța de fond a

considerat că nu este lipsit de importanță a se evidenția și faptul că în

același scop al preconstituirii de probe, al zădărnicirii aflării adevărului și

a acoperi tranzacțiile frauduloase în privința autoturismului V.G., atât

inculpatul B.A.I., cât și tatăl său, B.I., au încercat să influențeze martorii.

Astfel, încă din luna

ianuarie 2004, după ce C.S.R. făcuse un prim denunț la Serviciul Teritorial

Anticorupție Târgu-Mureș împotriva unor inspectori din cadrul D.G.F.P. Mureș, tatăl

inculpatului B.I., s-a deplasat în Parcul auto din comuna Corunca, la martorul

S.K. și i-a solicitat să afirme că el, B.I. este cel care a cumpărat

autoturismul V.G. (filele 678 - 679).

În ianuarie 2004, inculpatul

B.A.I. s-a deplasat, însoțit de tatăl său la domiciliul familiei N., unde i-au

cerut martorei N.R. să spună, în eventualitatea că va fi chemată la P.N.A., că:

„..împreună cu N.C.V., am fost în Piața auto, că acolo l-am întâlnit și l-am

cunoscut (pe B.I.), cumpărând de la el un V.G., cu prețul de 8.500 euro.."

(filele 312 - 315 vol.I, dosar de urmărire penală; 645 - 646 vol.III).

Mai mult, imediat după ce a

primit citația la U.M. 01951 Buzău, pentru a se prezenta la Serviciul

Teritorial Anticorupție Târgu-Mureș, inculpatul B.A.I. l-a contactat pe

martorul N.C.V. și a încercat să îl determine să nu declare adevărul în

privința achiziționării autoturismului V.G. (filele 306, 309 - 310 vol.I, dosar

de urmărire penală; 674 - 677 vol.III).

Același lucru l-a încercat

și cu martorul F.I., pe care l-a căutat la domiciliu (filele 330 - 333 vol. I,

dosar de urmărire penală; 705, 733 vol.III).

La rândul său, tatăl

inculpatul B.A.I., respectiv B.I., l-a acostat pe martorul N.C.V. în incinta

I.P.J. Mureș, la data de 30 iulie 2004, făcându-i reproșuri pentru faptul că a

spus adevărul la audieri în privința autoturismului V.G. (filele 337 - 338

vol.I, dosar de urmărire penală; 674-677 vol.III).

În actul de sesizare s-a mai

reținut că, semnificativ este, de asemenea, faptul că societățile comerciale

aparținând soților C., au fost verificate cu multă superficialitate, atât cu

ocazia controalelor pe linia rambursărilor TVA, cât și cu ocazia controalelor

fiscale. Astfel: la aceste societăți nici șefii de servicii și nici inspectorii

care au efectuat verificările nu au accesat. niciodată baza de date a D.G.F.P.

Mureș, din care puteau să extragă informațiile necesare verificărilor;

procesele verbale întocmite cu ocazia acestor controale conțin doar date

sumare, D.G.F.P. Mureș aflându-se încă în imposibilitatea de a stabili

legalitatea sumelor TVA rambursate; nu s-au efectuat controale încrucișate și

nu s-a verificat realitatea faptică a tranzacțiilor înregistrate în

contabilitate, nici măcar pentru tranzacțiile în care erau implicate

societățile din grup. Aceasta, în condițiile în care societățile din cadrul

grupului coordonat de C.S.R., au solicitat și au primit suma de peste 8

miliarde lei, cu titlu de rambursare TVA. De menționat este că, grupul de

firme, cât și alte societăți comerciale, fac obiectul unor verificări ample în

cadrul unor dosare de urmărire penală aflate în lucru la I.P.J. Mureș, cauze în

care există indicii temeinice că marea majoritate ale tranzacțiilor, în baza

cărora s-a solicitat rambursarea TVA, au fost tranzacții fictive. De altfel,

atât denunțătorul C.S.R., cât și martorul L.Z. au fost cercetați în stare de

arest preventiv, pentru infracțiuni de înșelăciune, de fals și uz de fals

(filele 144-167, 475-540 vol.I, dosar de urmărire penală).

Toate acestea confirmă

solicitările făcute de inculpatul B.A.I., către martorul C.S.R., de a i se da

bunuri și bani ce se ridică la valori consistente și duc, evident, la concluzia

că acuzatul era în cunoștință de cauză în privința Activității tranzacțiilor ce

au stat la baza rambursărilor de TVA. Or, așa cum rezultă din fișa postului,

inculpatul ar fi trebuit să informeze operativ conducerea D.C.F. asupra

problemelor constatate, în timpul controalelor și să propună mă­suri, nu să

acopere tranzacțiile frauduloase care au stat la baza rambursărilor TVA (fila

471 vol.I, dosarul de urmărire penală).

Martorul B.I., tatăl

inculpatului, care în faza de urmărire penală nu a înțeles să dea declarații,

în fața instanței de judecată a menționat că are o societate comercială,

respectiv SC P.P. SRL Reghin, care se ocupă de fabricarea, montarea și

comercializarea unor case de lemn către parteneri francezi. La sfârșitul anului

2002 a renunțat la transportatorul tradițional SC G.G. SRL Tg. Mureș și

discutând acest aspect cu fiul lui acesta i-a spus că, cunoaște o firmă de

transport care aparține lui C.R., motiv pentru care, la începutul lunii

februarie 2003, s-a deplasat la firma acestuia, ocazie cu care l-a cunoscut pe

C.R. cu care a discutat efectuarea unui transport internațional pe relația

Franța, la sfârșitul lunii februarie și la începutul lunii martie 2003. Acesta

din urmă a fost de acord, cu condiția să obțină autorizațiile necesare în acest

sens. Pe parcursul desfășurării discuțiilor purtate C.R. i-a spus, printre

altele că se ocupă și de comercializarea autoturismelor second-hand.

Ulterior, martorul în

perioada de timp care a urmat a purtat mai multe discuții telefonice cu C.R. pe

această temă și la un moment dat i-a adus la cunoștința acestuia faptul că ar

fi interesat să cumpere un autoturism din familia V., pentru firmă, care să nu

depășească 10.000 euro.

În ultimele zile ale lunii

februarie sau la începutul lunii martie 2003, martorul a fost sunat de C.R.,

care i-a adus la cunoștință că a găsit un autoturism V.G., dar nu-l poate da pe

firmă decât pe persoană fizică și i-a spus că trebuie să avanseze de urgență

5.000 euro, din prețul total de 9.500 euro. în seara aceleiași zile, C.S., s-a

prezentat la domiciliul martorului din Reghin unde martorul în prezența soției

lui și a numitului C.G. a predat lui C. suma de 5.000 euro, din care 2.500 euro

au fost dați martorului cu titlu de împrumut, de numitul C.G.

Martorul B.I. a arătat că în

momentul în care a predat suma de 5.000 euro, cu titlu de avans, nu a văzut

mașina care urma să fie cumpărată de la C.S., deoarece a avut încredere în

acesta, în condițiile în care a văzut baza lui de producție și autotirurile pe

care le avea.

După câteva zile fiul

martorului, inculpatul, a venit la domiciliul acestora și a adus autoturismul V.G.,

de culoare albă și după ce a efectuat o probă, martorul fiind mulțumit de

comportarea autoturismului, la 3-4 zile s-a prezentat la firma lui C. și au

convenit ca de înmatricularea mașinii să se ocupe C. și la după finalizarea

acestei etape să plătească diferența de 4.500 euro, din prețul inițial rămas

neachitat.

În cursul lunii aprilie

2003, martorul, fiind însoțit de numitul B.L., s-a prezentat din nou la firma

lui C., unde a predat acestuia diferența de 4.500 euro.

Martorul a mai menționat că

în toată perioada în care mașina a fost în proprietatea lui, aceasta a fost la

firmă, întâmplător, în special sâmbăta sau duminica îi mai dădea fiului lui.

În legătură cu reparațiile

efectuate la acest autoturism, martorul a relatat că în perioada cât mașina a

fost în proprietatea lui la Tg. Mureș, au fost efectuate trei reparații. Prima

a constat în înlocuirea bucșei față dreapta și a fost efectuată la sfârșitul primăverii

sau începutul verii anului 2003 și a costat în jur de 900.000 - 1.000.000 lei

(ROL), bani pe care i-a dat inculpatului, a doua reparație a fost în cursul

lunii iulie 2003, când s-a făcut o revizie mai mare la mașină, reparație care a

costat 7.000.000 lei (ROL), din care 4 milioane și ceva piesele și 2 milioane

și ceva manopera, depunând în acest sens factura fiscală din 26 iunie 2003

(fila 804, vol. III), iar a treia reparație a fost efectuată spre toamna anului

2003.

Deoarece martorul făcea

multe drumuri pentru aprovizionarea societății cu materie primă în zone unde

drumurile erau de slabă calitate și nu era mulțumit de faptul că autoturismul G.

avea „garda joasă" s-a hotărât să cumpere o altă mașină mai înaltă, însă

tot de fabricație germană. A discutat cu C.S. această problemă și s-au înțeles,

ca acesta din urmă să preia G. și martorul să plătească diferența referitoare

la prețul unei alte mașini pe care tot C. să o aducă sau să o intermedieze.

Pe la începutul lunii

septembrie sau octombrie 2003 C.S. a spus martorului că are pregătit un A. și a

solicitat ca martorul să-i predea un avans de 3.000 euro. În jurul datei de 20

octombrie 2003 C. i-a adus autoturismul mai sus arătat și cei doi au stabilit

ca prețul acestuia să fie de 13.000 euro și martorul pe lângă avansul de 3.000

euro să-i mai plătească lui C. încă 1.500 euro și să-i predea și G.

Până la urmă, această

tranzacție nu a mai avut loc și C. i-a spus martorului să nu fie supărat din

acest motiv pentru că el oricum o să preia G. la suma de 8.500 euro.

Ulterior, cei doi s-au întâlnit

în fața Direcției Agricole, unde C. a predat martorului suma de 3.000 euro,

reprezentând avansul predat de martor, pentru achiziționarea autoturismului A.,

precum și 6.000 euro în contul autoturismului G., urmând ca restul de 2.500

euro să-i fie predată în momentul întocmirii actelor, mașina rămânând în

continuare în posesia martorului.

La începutul lunii ianuarie

2004, la Reghin a venit un salariat de a lui C., pe numele de N., care l-a

sunat și i-a spus că a fost trimis de C. pentru a-i da cartea tehnică a mașinii,

necesară în vederea pregătirii actelor. Cu această ocazie martorul a mai primit

1.000 euro de la N., urmând ca diferența de 1.500 euro să-i fie predată, ori de

N., ori de C.

În data de 24 ianuarie 2004,

martorul a venit la Tg. Mureș, ocazie cu care a fost întocmit contractul de

vânzare-cumpărare pentru autoturismul în discuție, cumpărătorul fiind N.C.

Martorul a mai relatat că

mașina a fost predată de către fiul lui, în data de 11 ianuarie 2004 soției lui

C.S., respectiv numitei C.A. (filele 786 - 791).

Martora B.S., mama

inculpatului a relatat aceleași aspecte pe care le-a menționat și martorul B.I.,

soțul său, referitoare la dorința acestuia din urmă de a cumpăra o mașină

străină, precum și modalitatea de achiziționare a acesteia (filele 844 - 845,

vol.III).

Martorul C.G.I., a arătat că

a predat cu titlu de împrumut lui B.I. suma de 2.500 euro, pe care i l-a

solicitat în vederea achiziționării unui autoturism.

Referitor la condițiile

concrete în care a predat această sumă de bani, martorul a relatat că, în iarna

anului 2003 în luna ianuarie sau februarie, în timp ce era la Răstolița la o petrecere,

a povestit cu B.I., acesta întrebându-l dacă nu poate să-l ajute cu suma de

3.000 euro, întrucât dorea să achiziționeze o mașină. După aproximativ 2-3

săptămâni, într-o zi, în timp ce era la serviciu a fost sunat de B.I. care l-a

rugat să-l împrumute cu suma de 2.500 euro. Martorul s-a deplasat la locuința

familiei B., în jurul orelor 16,00, „când se îmbina ziua cu noaptea, aproape

era seară", unde se mai afla o persoană „cam de statura B.I., mai scund și

plinuț" unde a predat lui B. suma solicitată, în prezența soției sale și a

persoanei menționate.

În legătură cu predarea

sumei de 5.000 euro, același martor a menționat că „nu l-am văzut pe B., predând

domnului care era la masă vreo sumă de bani" (fila 839, vol.III).

Martorul B.Z.L., fost coleg

de școală cu inculpatul B.A.I., a declarat că în cursul anului 2003, primăvara,

în cursul lunii martie sau aprilie a venit împreună cu B.I. la Tg.Mureș, iar scopul

principal pentru care a venit a fost de a cumpăra anumite materiale necesare la

efectuarea unor reparații la instalația electrică de la locuința familiei B.

După ce au cumpărat materialele

electrice s-au deplasat pe o poartă culisantă au intrat într-o clădire, unde

numitul B. s-a întâlnit cu un domn, care s-a prezentat cu numele de C.I. și

căruia numitul B. a predat o sumă de bani în euro 3.000-4.000, iar numitul B. urma

să primească niște documente pentru mașină. Domnul respectiv i-a zis lui B. că

documentele vor veni peste două zile și urmează să i le dea (fila 840, vol.III).

Analizând aceste patru probe

testimoniale, instanța de fond, a observat faptul că, pe de o parte,

declarațiile martorilor B.I. și B.S., este adevărat, susțin varianta prezentată

de inculpat în privința achiziționării autoturismului marca V.G., însă nu se

coroborează cu restul probelor testimoniale, cum sunt declarațiile martorului C.S.R.,

C.A., N.C.V., N.R., S.K., S.E., D.D.L. și S.Z. și totodată, nu sunt în măsură

să le înlăture pe acestea, cu atât mai mult cu cât cei doi martori sunt chiar

părinții acuzatului.

Pe de altă parte, instanța

de fond a constatat că, există mai multe contradicții în aceste patru depoziții

analizate, cum sunt:

În primul rând, martorii B.I.

și B.S. afirmă că cel dintâi, la domiciliul lor, a predat, în prezența

martorului C.G.I., denunțătorului C.S.R., suma de 5.000 euro, iar martorul C.G.I.,

în legătură cu acest aspect a menționat că „nu l-am văzut pe Dl. B. predând

domnului care era la masă vreo sumă de bani".

În al doilea rând, martorii

B.I. și B.S. au arătat că predarea acestei sume denunțătorului C.S.R. s-a

întâmplat în ultimele zile ale lunii februarie sau la începutul lunii martie

2003, în cursul unei seri, iar martorul C.G.I., a menționat că s-a deplasat la

domiciliul familiei B., de la serviciu, ajungând în jurul orelor 16,00, „când

se îmbina ziua cu noaptea, aproape era seară", or este de notorietate

faptul că în ultimele zile ale lunii februarie sau la începutul lunii martie,

la orele 16,00 nu este întuneric și nici nu se poate susține, sub nici o formă,

că la ora menționată, în perioada amintită, se îmbină ziua cu noaptea.

În al treilea rând, martorul

B.Z.L. arată că Dl. B. a predat persoanei care s-a recomandat cu numele de C.I.,

suma de 3.000-4.000 euro, iar martorul B.I. a făcut referire la suma de 4.500

euro.

Un alt aspect pe care l-a

remarcat instanța de fond se desprinde din declarația martorului B.I., potrivit

căreia, martorul a predat suma de 5.000 euro martorului C.S.R., cu titlu de

avans, din prețul autoturismului V.G. stabilit la 9.500 euro, fără să vadă

mașina respectivă și în condițiile în care prețul convenit era unul

semnificativ. O asemenea încredere oferită de martor unei simple cunoștințe,

față de care nu avea afinități ori legături personale apropiate, chiar cu

motivația prezentată, este lipsită de orice logică. Aceasta în raport de

diligențele pe care o persoană cu minime abilități în gestionarea și dispoziția

asupra propriului patrimoniu trebuie să la manifeste la încheierea unor acte

similare.

În ceea ce privește

desfășurătoarele depuse la dosarul cauzei, de martorul B.I., în care sunt

indicate anumite convorbiri telefonice purtate de la posturile telefonice

aparținând SC P.P. SRL Reghin, unde martorul B.I. are calitatea de

administrator, cu postul telefonic al cărui număr este indicat pe cartea de

vizită a martorului

C.S.R.

, este adevărat,

confirmă faptul că între cele două posturi telefonice anumite persoane au

purtat diferite convorbiri telefonice, însă aceste aspecte nu conferă nici un

detaliu referitoare la identitatea persoanelor fizice care au efectuat

convorbirile respective și nici nu se poate determina care a fost conținutul

acestor convorbiri (filele 800-803 vol. III).

Același martor B.I. a mai

depus la dosar 4 extrase de cont, aflate la filele 796-799, vol. III, eliberate

de B.C.R. - Sucursala Reghin, în cursul lunii aprilie 2003, care atestă faptul

că, în zilele de 10 aprilie 2003, 11 aprilie 2003, 24 aprilie 2003 și 25 aprilie

2004 unitatea bancară a efectuat anumite plăți din contul SC P.P. SRL, însă nu

se poate stabili sub nici o formă care a fost destinația acestor sume de bani

și prin urmare se apreciază că nici desfășurătoarele convorbirilor telefonice

și nici extrasele de cont, la care s-a făcut referire, nu prezintă relevanță

juridică, în contextul dat, în speța de față.

În privința infracțiunii de luare

de mită în formă continuată, prev. și ped. de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu referire la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în aprecierea instanței nu se poate susține că activitatea

ilicită desfășurată de acuzat, întrunește elementele constitutive ale acestei

fapte penale pentru următoarele considerente:

În primul rând, instanța de

fond a reținut că din actele dosarului rezultă faptul că, inculpatul B.A.I. a

făcut parte din echipele de control care la datele de 12 august 2002 și a 10

ianuarie 2003 au efectuat verificări specifice, ca urmare a depunerii unor

cereri de rambursare TVA, formulate de SC I. SRL Târgu-Mureș și în afara

acestor două controale acuzatul nu a mai participat la alte controale efectuate

la firmele unde soții C. aveau calitatea de administratori sau aveau un

interes.

Instanța de fond a observat

că, din prisma activității ilicite sub aspectul comiterii căreia s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului perioada referitoare la anul 2002 nu

prezintă nici o relevanță juridică, în condițiile în care, așa cum s-a

menționat, organele de urmărire penală au început urmărirea penală si au pus în

mișcare acțiunea penală față de inculpat, după care l-au și trimis în judecată,

doar pentru activitatea infracțională desfășurată pe parcursul anului 2003.

În al doilea rând, din

materialul probator administrat, instanța de fond a constatat că nu rezultă sub

nici o formă, faptul că inculpatul anterior efectuării controlului la SC I. SRL

Târgu-Mureș, în data de 10 ianuarie 2003 sau chiar în timpul efectuării

acestuia ar fi pretins bunuri de la soții C., pentru a favoriza în vreun mod

societatea controlată, ori ar fi existat o înțelegere între persoanele arătate,

în acest sens la momentele amintite.

În al treilea rând, instanța

de fond a reținut că, potrivit declarațiilor date de martorul C.S.R., în cursul

urmăririi penale (fila 134 alin. (3), 134 bis alin. (1) vol.I), acesta a arătat

că la începutul anului 2003 a înaintat la D.G.F.P. Mureș o cerere de rambursare

TVA, în valoare de aproximativ 800-900 milioane lei, pe numele SC C. SRL Tg. Mureș,

unde avea calitatea de asociat. Discutând cu inculpatul această problemă,

acuzatul B.A.I. l-a asigurat că el poate să intervină pe lângă inspectorii din

cadrul D.C.F. ce urmau să facă controlul la societatea menționată, pentru a-i

determina să-l finalizeze într-un mod și cu un rezultat favorabil, iar pentru

această intervenție acuzatul a solicitat martorului să-i dea o mașină.

În fața instanței de

judecată martorul a declarat că „..i-a alimentat mașinile cu care inculpatul

circula la solicitarea acestuia, am predat sumele de bani în lei, iar Z. în

euro, i-am dat autoturismul G. și am fost de acord să suport cheltuielile

ocazionate de schimbarea unor piese, pentru ca inculpatul să mă ajute în ceea

ce privește crearea relației cu C., pentru a scăpa de controlul fiscal de la SC

C. SRL, pentru ca inculpatul a să furnizeze informații în legătură cu

controalele care urmau să fie efectuate la societățile unde aveam interese, în

sensul să-mi spună cine urmează să efectueze aceste controale, când anume și

cefei de oameni sunt inspectorii care vin în control și de asemenea să

intervină pe lângă Dl. N. și pe lângă alți colegi, ca să nu am probleme din

acest punct de vedere.. bunurile le-am dat inculpatului B. ca societățile unde

am avut interese sau care erau ale mele să fie protejate de inspectorii din

cadrul Finanțelor Publice" (fila 509 verso alin. (4) și (5), vol. II).

De altfel și martorii N.C.V.

și C.A. în ceea ce privește motivele pentru care martorul C.S.R. a predat

acuzatului bunurile arătate au relatat aceleași aspecte, aspecte pe care le-au cunoscut

din spusele acestuia din urmă.

Așadar, din prisma celor

anterior semnalate, instanța de fond a opinat că, în cauza de față nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă

continuată, prev. și ped. de art. art. 6, 7, alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu referire la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., în condițiile în care lipsește una dintre trăsăturile esențiale

ale infracțiunii arătate și anume latura obiectivă, ca și element component al

faptei penale analizate, motiv pentru care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.A.l.

de sub învinuirea comiterii acestei infracțiuni.

Referindu-se la infracțiunea

de trafic de influență în formă continuată prev. și ped. de art. 6, 7, alin. (1)

din Legea 4, nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reprezentând ceea de a doua învinuire

formulată la adresa inculpatului, prin actul de sesizare s-a remarcat

următoarele:

Analizând dispozițiile art. 7

din Legea nr. 78/2000 s-a constatat faptul că, în conținutul alin. (1) și (2)

legiuitorul a stipulat modalitatea de sancționare a săvârșirii infracțiunilor

de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen. și de dare de mită, reglementată

de art. 255 C. pen., de către subiecții activi la care se referă acest act

normativ special, iar în economia alin. (3) din această lege este descrisă

modalitatea de sancționare a faptelor penale, încadrabile în sfera

infracțiunilor de primirea de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen.

și trafic de influență, reglementată de art. 257 C. pen., comise de aceiași

subiecți activi.

Din prisma acestor

dispoziții, ținând cont de particularitatea specifică a prezentei cauze,

raportat și la acuza adusă inculpatului, instanța a considerat că în speța de

față încadrarea juridică reală a faptei reținute în sarcina inculpatului

reprezintă prevederile art. 6, 7, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu referire

la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu

încadrarea juridică menționată în actul de inculpare și anume art. 6, 7, alin. (1)

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., motiv pentru care în temeiul art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a acestei fapte penale, în acest sens.

Din analiza tuturor

mijloacelor de probă, a apreciat, că vinovăția inculpatului B.A.I., în ceea ce

privește comiterea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată,

prev. și ped. art. 6, 7, alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 257

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, raportat

la art. 41 alin. (2) C. pen., este pe deplin dovedită.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că în drept, fapta

inculpatului B.A.I., care - în calitate de funcționar public - inspector de

specialitate în cadrul D.G.F.P. Mureș, D.C.F. - în mod repetat și în realizarea

aceleiași rezoluțiuni infracționale, a pretins și primit, în cursul anului

2003, sume de bani și foloase materiale de la martorul C.S.R., asociat sau administrator

la mai multe societăți comerciale, între care SC I. SRL Târgu-Mureș, pentru a

interveni, la colegii săi ori șefii ierarhici din cadrul D.G.F.P. Mureș, care

au efectuat sau programat alte controale, la societățile arătate și să-i

determine ca aceste controale să se finalizeze într-un mod și cu un rezultat

favorabil, obiectul material al activității infracționale regăsindu-se în

bunurile mai sus amintite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 6, 7 alin. (3)

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat

care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale,

respectiv în scopul obținerii foloaselor necuvenite menționate, în cursul

anului 2003, i-a furnizat martorului C.S.R. informații privind verificările ce

urmau a fi efectuate de către D.G.F.P. Mureș la societățile comerciale, la care

acesta era asociat sau administrator, indicându-i și modalitățile în care se

putea sustrage de la constatarea unor fapte penale de către organele de control

fiscal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A. - Sucursala Tg. Mureș și inculpatul B.A.I.

În motivarea apelului

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Sucursala

Tg. Mureș, a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței

penale și, rejudecând limitativ să se dispună condamnarea inculpatului și

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, faptă

prev.și ped. de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referite la art. 254

alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 42 alin. (1) C. pen., aplicarea față de

inculpat a unor pedepse în cuantum mai ridicat pentru infracțiunea de trafic de

influență în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 6, 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și menținerea

celorlalte dispoziții din sentința atacată.

În motivarea orală a

apelului, inculpatul B.A.I., a arătat că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică, încadrarea juridică este greșită, iar soluția de condamnare se

datorează aprecierii greșite a probelor administrate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 20

din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a admis apelul declarat de

procuror, s-a desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând:

Inculpatul B.A.I. a fost

condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

luare de mită prevăzută de art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în

formă continuată prevăzută de art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

de la 2 ani și 10 luni la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus

ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat

un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate și s-a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat.

Instanța de prim control

judiciar a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de luare de mită pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Astfel, așa cum rezultă din

declarațiile martorului C.S.R. date în cursul urmăririi penale și în fața

instanței de fond (f. 506-511), l-a cunoscut pe inculpat cu ocazia efectuării

de către acesta a unui control la SC I. SRL, în luna august 2002, privind o