ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3587/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3587/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 315 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Mureș s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului B.A.I.

din infracțiunea de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art.

6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de trafic de influență

în formă continuată prevăzută de art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000

cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.A.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art.

6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (1) și (2)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul B.A.I. a

fost condamnat la:

- 2 ani și 10 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000

cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.

s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 2 ani și 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 27 iulie 2004

la 1 iulie 2005.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a

luat măsura de siguranță a obligării inculpatului la plata în favoarea statului

a următoarelor sume de bani: 5.000 RON, 500 euro sau echivalentul în RON; 1.500

RON, 1.098,9 RON și 1.650,2461 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de fond a reținut următoarele:

În anul 1992 martorul C.S.R. a înființat SC

„B.S." SRL, societate ce a avut, inițial, ca principal obiect de

activitate efectuarea de acte de comerț, ulterior și transportul internațional

de mărfuri.

În anul 1994, martora C.A. - soția martorului

C.S.R. - a fost angajată în calitate de contabilă la această societate și în

anul 2002 C.S.R. a înființat pe numele soției sale SC „I." SRL Târgu

Mureș, care avea ca obiect principal de activitate transportul internațional de

mărfuri și la care martora avea calitatea de asociat unic și administrator.

Pentru evidența contabilă a acestei

societăți, sus-numiții au apelat la serviciile numitei I.M. - administrator la

SC „C.E." SRL Târgu Mureș, cumnata unuia dintre șefii de servicii, din

cadrul D.G.F.P. Mureș - Direcția de Control Fiscal, I.A.

Până în acest moment, respectiv anul 2002, SC

„B.S." SRL Târgu Mureș, a fost o societate pe care indicatorii economici o

pot încadra în categoria unei societăți profitabile, dacă se are în vedere

faptul că la finele anului 2001 profitul net era de circa 500 milioane lei

(ROL), iar la finele anului 2002, de aproximativ 2.200.000.000 lei (ROL).

având calitatea de inspector de specialitate în cadrul D.G.F.P. Mureș -

Direcția Controlului Fiscal, așa cum rezultă din fișa postului, fiind angajat

la această unitate începând cu luna octombrie 1999, l-a cunoscut pe martorul

C.S.R., în cursul unui control efectuat la data de 12 august 2002, la sediul SC

„I." SRL Târgu Mureș, împreună cu B.V., coleg de serviciu, în vederea

efectuării de verificări specifice, ca urmare a depunerii unei cereri de

rambursare TVA, din 06 august 2002, formulată de SC „I." SRL Târgu Mureș,

societatea având ca administrator pe C.A., soția denunțătorului și sediul în

Târgu Mureș.

În acea perioadă, de altfel și ulterior,

inculpatul B.A.I. făcea parte din serviciul condus de I.A.

Acest control a fost finalizat, potrivit

afirmațiilor martorului C.S.R. - „rapid", cu o rambursare de TVA, în sumă

de 118.211.439 lei (ROL), suma solicitată fiind însă, de 613.261.908 lei (ROL),

din care suma de 433.008.403 lei (ROL), a fost reportată pentru decontul lunii

următoare. Aspectele arătate rezultă și din conținutul procesului-verbal aflat

la dosarul de urmărire penală, întocmit cu prilejul efectuării controlului,

ocazie cu care membrii echipei de control, constatând că societatea verificată

nu a întocmit fișa de magazie a formularelor cu regim special, au procedat și

la sancționarea contravențională a agentului comercial cu suma de 2.000.000 lei

(ROL).

Potrivit declarației martorului C.S.R., de la

începutul acestui control, în discuțiile purtate, inculpatul B.A.I. s-a angajat

față de martor să îi dea îndrumări, în vederea obținerii altor rambursări de

TVA, să îi ofere chiar și informații despre controalele fiscale ce urmau a fi

efectuate la societățile comerciale, în care C.S.R. era asociat, administrator

sau avea interese.

Pentru a-l încredința pe C.S.R. de realitatea

spuselor sale, dar și de posibilitățile pe care le are, inculpatul B.A.I. a

făcut referiri la rudele sale, mai precis la sora sa, D.O.M., administrator la

SC „C.C." SRL Târgu Mureș, societate care are ca obiect de activitate

conducerea evidenței contabile la societăți comerciale, la cumnatul său D.G.,

fost director al D.G.F.P. Mureș, la șefii săi, I.A. și cumnata acestuia I.M.,

care conducea evidența contabilă la SC „I." SRL Târgu Mureș, la D.T.,

director executiv adjunct al D.G.F.P. Mureș.

Ulterior, în luna ianuarie 2003, mai precis

la data de 10 ianuarie 2003, inculpatul B.A.I. a efectuat un nou control la SC

„I." SRL, împreună cu M.S.C., coleg de serviciu, ca urmare a cererii de

rambursare de TVA nr. X/2002, formulată de agentul economic și din suma de

448.325.487 lei (ROL) solicitată, societății comerciale i s-a rambursat suma de

392.713.531 lei (ROL) cu titlu de TVA, iar suma de 55.611.956 lei (ROL) a fost

reportată în decontul lunii următoare.

Cei doi inspectori, care au efectuat

controlul, au reținut, cu această ocazie, ca deficiență, care se încadrează în

sfera contravențiilor, faptul că, „unitatea nu a repatriat în termen legal

contravaloarea unui număr de cinci transporturi auto efectuate cu parcurs

extern, în sumă de 1.718 euro" și au aplicat o sancțiune contravențională

în sumă de 6.095.978 lei (ROL) amendă.

Inculpatul B.A.I., făcând, de la bun început,

referiri la persoanele mai sus-menționate, lăsându-l pe martorul C.S.R. să

înțeleagă că îl poate ajuta să obțină alte rambursări TVA, prin intermediul

colegilor săi din cadrul Direcției Controlului Fiscal, a început să îi pretindă

acestuia diverse foloase materiale, precum:

- combustibil pentru autoturismele pe care le

folosea și anume M.C., D.T., D.E., V.G., acesta din urmă cu numărul de

înmatriculare X, contravaloarea acestora fiind achitate la Stațiile Peco de SC

„I." SRL Târgu Mureș;

- piese de schimb și diverse reparații la

autoturismul V.G.;

- un telefon mobil, chiar și sume de bani, în

RON sau valută.

Mai mult, în primăvara anului 2003,

inculpatul B.A.I. l-a asigurat pe martorul C.S.R. că, el poate să intervină pe

lângă inspectorii din cadrul Direcției Control Fiscal ce urmau să facă

controlul la cererea de rambursarea de TVA solicitată de SC „C.L." SRL

Târgu Mureș, societate comercială nou înființată de martorul C.S.R. și să-i

determine să-i finalizeze într-un mod și cu un rezultat favorabil, însă

sus-numitul i-a pretins acestuia pentru intervențiile sale, un autoturism,

expresia folosită fiind: „îmi dai o mașină și te rezolv, (...) una care crezi

că s-ar potrivi unui inspector de finanțe!", potrivit relatărilor

martorului.

Pentru acest control au fost desemnați, în

cele din urmă, inspectorii N.V.E. și O.M. care se aflau, de asemenea, în

serviciul condus de I.A.

Desemnați inițial pentru acest control, au

fost însă, inculpatul B.A.I. și O.M., dar pentru a nu provoca suspiciuni,

primul s-a retras din echipa de control, intrând în concediu medical.

Chiar și în aceste condiții, inculpatul

B.A.I. a continuat să-l asigure pe martorul C.S.R. că sub influența lui, cei

doi inspectori nu vor crea probleme societății comerciale.

Potrivit afirmaților făcute de martorul

C.S.R., cei doi inspectori s-au prezentat la sediul social declarat al

societății, au procedat la verificarea unor documente și au redactat chiar

procesul-verbal, în care au propus rambursarea TVA solicitată.

Datorită intervenției șefului de serviciu,

I.A., care sesizase că SC „C.L." SRL este cea de-a treia societate

înființată de martor, existând posibilitatea dispunerii unui control fiscal,

inculpatul B.A.I. l-a sfătuit pe C.S.R. să facă o cerere de renunțare la

rambursarea TVA.

Discuțiile în acest sens s-au purtat în

locuința inculpatului N.V.E., în prezența martorului C.S.R., a inculpatului

B.A.I. și a inspectoarei O.M., toți aceștia stabilind că cea mai bună soluție

este depunerea unei cereri de renunțare la rambursarea TVA.

Atenționat de B.A.I. și convins de acesta că

are influență asupra celor doi inspectori, dar și asupra altor lucrători din

cadrul D.G.F.P. Mureș, inclusiv șefi de servicii, atât în ce privește controlul

pentru rambursarea TVA, cât și pentru controlul fiscal, la care ar putea veni

și „niște inspectori mai răi", martorul C.S.R. a decis să onoreze

pretenția inculpatului, referitoare la mașină și a luat legătura cu martorul

S.K., persoană care se ocupa cu comercializarea de autoturisme, având o

societate în acest sens și avea de vânzare un autoturism V.G., de culoare albă,

an de fabricație 2000, pe care îl indigenizase la data de 05 martie 2003.

Arătându-și interesul pentru achiziționarea autoturismului, C.S.R. a luat

legătura cu martorul S.K. căruia i-a precizat de la bun început că, la rândul

lui, are un client.

C.S.R. și martorul S.K. au convenit ca prețul

autoturismului, în cuantum de 10.500 euro, să fie plătit în rate.

Autoturismul a fost prezentat inculpatului

B.A.I., care după probele efectuate, s-a arătat mulțumit de mașină și fără alte

discuții a preluat autoturismul, tranzacția cu martorul S.K., fiind derulată în

continuare numai de către C.S.R.

Pentru autoturism, C.S.R. i-a achitat

martorului S.K., direct sau prin soția sa, C.A., suma de 11.000 euro, cu 500

euro mai mult, având în vedere că cel din urmă acceptase ca plata să se facă în

rate.

Autoturismul a fost înmatriculat la data de

07 aprilie 2003, pe numele tatălui inculpatului B.A.I., respectiv B.I., sub

numărul X, număr indicat de acuzat.

Pentru a acoperi modul fraudulos în care

inculpatul B.A.I. obținuse autoturismul, actele de vânzare-cumpărare au fost

încheiate pe numele tatălui acestuia, B.I., atât C.S.R., cât și S.K. acceptând

varianta propusă de inculpat.

Trebuie să menționăm faptul că acest

autoturism a fost introdus în România de către martora S.E. - soția martorului

S.K. și că în contractul de vânzare-cumpărare, datat 20 martie 2003, aceasta

figurează în calitate de vânzătoare, iar B.I., în calitate de cumpărător însă,

așa cum s-a stabilit, semnătura existentă pe acest act juridic la rubrica

„semnătura vânzătorului" nu aparține martorei.

Ulterior, mai precis la începutul anului

2004, atunci când au început cercetările față de mai mulți inspectori din

cadrul D.G.F.P. Mureș, în urma denunțurilor făcute de martorul C.S.R., acesta

i-a cerut inculpatului să-i restituie autoturismul V.G., înmatriculat sub

numărul X, făcând chiar presiuni asupra acestuia și în cele din urmă, acuzatul

B.A.I. a acceptat să restituie autoturismul în cauză care i-a fost dat de

C.S.R., martorului N.C.V., în contul unor datorii bănești.

Această restituire s-a efectuat în temeiul

unui contract de vânzare-cumpărare încheiat, la data de 23 ianuarie 2004, între

B.I., tatăl inculpatului pe numele căruia fusese înmatriculat autoturismul sub

numărul X, în baza unor tranzacții simulate și martorul N.C.V. care, ulterior,

I-a înmatriculat pe numele actualei soții, atunci cu numele S.J.R., în prezent

N.R., sub numărul A.

În perioada respectivă, continuând să facă

martorului C.S.R. promisiuni că îl va ajuta pe acesta la controalele pentru

rambursări TVA și controalele fiscale, direct sau prin colegii săi ori șefii

ierarhici, inculpatul B.A.I., a mai pretins și a primit, în mod repetat, de la

martorul C.S.R., în vara anului 2003, înainte de a pleca în concediu de odihnă

în străinătate, suma de 500 euro.

Banii au fost remiși inculpatului B.A.I. de

către martorul L.Z. în Stația Peco „P." din Sovata, județul Mureș, de față

fiind și martora L.O. Martorul L.Z. a făcut acest lucru la cererea

denunțătorului C.S.R.

Aici mai trebuie amintit faptul că, anterior

inculpatul B.A.I. fusese într-un control pentru o rambursare TVA la SC

„O." SRL Sovata, județul Mureș, societate la care asociat unic și

administrator era L.O. Rambursarea TVA, în sumă de 67.379.759 lei (ROL), a avut

la bază tranzacții comerciale fictive cu firmele martorului C.S.R.

În vara anului 2003, anterior și ulterior

acestei perioade, inculpatul B.A.I. a mai pretins de la denunțătorul C.S.R. 150

milioane lei (ROL), primind numai 50 milioane lei (ROL), un telefon mobil

„N." - în valoare de 10.989.000 lei (ROL), carburanți pentru autoturism -

în valoare totală de 15 milioane lei și în luna noiembrie 2003, piese auto,

respectiv manopere - reparații la autoturismul V.G., cu numărul de

înmatriculare X - în valoare de 16.502.461 lei (ROL).

primul control efectuat în cursul lunii august 2002 la SC „I." SRL Târgu

Mureș, în mod repetat și în scopul obținerii foloaselor necuvenite menționate,

inculpatul B.A.I. - funcționar public și inspector de specialitate din cadrul

D.G.F.P. Mureș - Direcția de Control Fiscal, i-a furnizat denunțătorului

informații ce nu erau destinate publicității, despre controalele fiscale sau de

rambursare TVA ce urmau a fi făcute la societățile comerciale în care C.S.R.

avea interese sau despre alte societăți comerciale cu care acesta a colaborat,

despre numele inspectorilor din cadrul D.G.F.P. Mureș ce urmau să efectueze

controalele, indicându-i, totodată și modalitățile prin care se putea sustrage

de la constatarea unor fapte penale de către organele de control fiscal.

Procedând în acest mod, inculpatul B.A.I. a

încălcat dispozițiile art. 45 și 47 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, potrivit cărora: „Funcționarii publici au

obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și

confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care

iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu

excepția informațiilor de interes public", respectiv „Funcționarilor

publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în

competența lor sau să discute direct cu petenții, cu excepția celor cărora le

sunt stabilite asemenea atribuții, precum și să intervină pentru soluționarea

acestor cereri".

Mai mult, sus-numitul a încălcat și

dispozițiile art. 94 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 - privind unele măsuri

pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a

funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea

corupției, potrivit cărora „Funcționarii publici care, în exercitarea funcției

publice, au desfășurat activități de monitorizare și control cu privire la

societăți comerciale sau alte unități cu scop lucrativ de natura celor

prevăzute la alin. (2) lit. c), nu pot să își desfășoare activitatea și nu pot

acorda consultanță de specialitate la aceste societăți timp de 3 ani după

ieșirea din corpul funcționarilor publici".

Instanța de fond a reținut și faptul că,

potrivit fișei postului, inculpatului B.A.I. îi revenea obligația de a păstra

confidențialitatea, dar și pe aceea de a informa operativ conducerea Direcției

Controlului Fiscal asupra problemelor deosebite constatate.

Instanța de fond a mai reținut că pe

parcursul urmăririi penale inculpatul B.A.I. a negat constant faptul că ar fi

pretins ori primit de la C.S.R. sume de bani ori foloase materiale, susținând,

de asemenea că, nu i-a furnizat informații despre controalele ce urmau a fi

efectuate de către D.G.F.P. Mureș, că nu i-a dat sfaturi prin care să împiedice

eventualele constatări ale unor fapte penale comise de denunțător.

Explicațiile date de inculpatul B.A.I. pe

parcursul desfășurării procesului penal, în ceea ce privește acuzele aduse au

fost confuze, uneori chiar și contradictorii.

Astfel, dacă, în declarația olografă dată la

data de 26 iulie 2004, inculpatul B.A.I. a precizat faptul că: „Relația cu

C.S.R. poate fi definită ca și „cunoștință", întâlnirile pe care le-am

avut ulterior cu acesta sau cu soția sa, fiind întâmplătoare (...) Referitor la

autoturismul V.G., cu numărul de înmatriculare X, de care m-am folosit în

cursul anului 2003, din luna martie și până în luna ianuarie 2004, arăt că

acesta a fost achiziționat de tatăl meu, B.I., de la o persoană care se ocupă

cu comercializarea mașinilor (...) Această tranzacție nu a avut, însă, nicio

legătură cu C.S.R. (...)", la confruntări, acesta a evitat să răspundă la

întrebările care i-au fost puse sau a contestat pur și simplu, fără argumente,

susținerile martorilor.

La confruntarea cu martorul S.K., inculpatul

B.A.I. a recunoscut, totuși, că a apelat la C.S.R. pentru a fi pus în legătură

cu martorul de la care a și preluat autoturismul.

Mai mult cu ocazia prezentării materialului

de urmărire penală, inculpatul B.A.I. și-a însușit memoriul depus, în numele

său, la dosar de către apărătorii aleși, în care, contrar primelor afirmații se

arată că: „La sfârșitul lunii februarie - începutul lunii martie 2003, tatăl

meu B.I. a contactat firma SC „I." SRL, respectiv pe C.S.R. (...) Tot cu

acea ocazie, tatăl meu, cunoscând că numitul C.S.R. aduce și autoturisme

second-hand, s-a interesat dacă poate să îi procure și lui, la un preț

rezonabil, un autoturism V.B. sau V.G., cu euro 3, care să nu depășească prețul

de 10.000 euro și care ar dori să-i fie adus pe firmă (...)".

Inculpatul B.A.I. a adoptat aceeași poziție

procesuală și în fata instanței, arătând că autoturismul marca V.G., cu numărul

de înmatriculare X a fost achiziționat de tatăl său, B.I., prin intermediul lui

C.S.R., al cărui preț, în valoare de 9.500 euro a fost plătit integral

denunțătorului.

Totodată acesta a menționat că nu a alimentat

niciodată pe fișele de alimentare aparținând SC „I." SRL autoturismele

M.C., D.T., E. și V.G. și nici nu a solicitat de la soții C. alimentarea cu

carburanți a acestor autoturisme.

În legătură cu reparațiile efectuate la

autoturismul V.G., inculpatul a declarat că la această mașină au fost efectuate

3 reparații, după cum urmează:

Prima reparație a fost făcută în cursul

lunilor aprilie-mai 2003, când tatăl lui l-a anunțat că bate ceva la mașină -

respectiv la V.G. - din cauza drumurilor rele și deoarece intenționa să se

folosească mai mult timp de mașina respectivă, dorea ca întreținerea să fie

corespunzătoare, piesele să fie originale, iar lucrarea să fie efectuată de

către o societate autorizată. în acest sens inculpatul l-a contactat pe C.S.R.

- prin intermediul căruia tatăl lui a cumpărat mașina și care a dat asigurări

că mașina este în stare bună - iar la indicația acestuia a luat legătura cu

„I.", respectiv martorul F.I., mecanicul indicat de C. Cu această ocazie

s-a înlocuit o bucșă, procurată de mecanicul respectiv, iar contravaloarea

acestei piese de schimb, precum și manopera în valoare totală de 800.000 -

900.000 lei (ROL) au fost achitate de către inculpat numitului „I.", din

banii primiți de la tatăl lui.

A doua reparație a fost efectuată în cursul

lunii iulie 2003, de fapt cu această ocazie s-a făcut o revizie și la

indicațiile lui „I." inculpatul a fost cel care a cumpărat piesele ce

trebuiau înlocuite, dintr-un magazin situat pe str. L. din Târgu Mureș,

inculpatul achitând și contravaloarea manoperei în cuantum de 2.000.000 lei

(ROL). Cheltuielile necesare înlocuirii pieselor au fost suportate de tatăl

inculpatului și piesele de schimb au costat în jur de 4.500.000 - 5.000.000 lei

(ROL). În legătură cu această reparație inculpatul a arătat că la dosarul

cauzei există facturi care confirmă spusele sale.

A treia reparație a fost efectuată, în toamna

anului 2003 și a vizat sistemul de frânare, iar în vederea cumpărării pieselor

necesare remedierii acestei defecțiuni inculpatul s-a deplasat împreună cu

numitul „I.", iar la final inculpatul a plătit și contravaloarea manoperei

în cuantum de 900.000 lei (ROL). Inculpatul a precizat, în legătură cu piesele

cumpărate pentru efectuarea acestei reparații că nu a solicitat factură fiscală

și nici nu posedă vreun document justificativ privind proveniența acestora.

În ceea ce privește aspectul referitor la

primirea unui telefon mobil marca N. de la C.S.R. sau C.A., inculpatul a

menționat că acest lucru nu corespunde realității.

De asemenea, inculpatul a arătat ca nu a

primit nicio sumă de bani nici de la C.S.R. și nici de la C.A. Totodată a negat

primirea sumei de 500 euro de la martorul L.Z.

Instanța de fond a constatat că explicațiile

date de inculpatul B.A.I. sunt infirmate, în afara martorilor audiați în cauză

și de înscrisurile privind tranzacția autoturismului V.G., cu numărul de

înmatriculare X, aflate în dosarele de înmatriculare, ridicate de la S.E.I.P.

Mureș.

Nesinceritatea inculpatului B.A.I. este

evidențiată și de faptul că, în scopul preconstituirii de probe, între el și

tatăl său, B.I., s-a încheiat, la data de 07.04,2003 în Reghin, un „Contract de

împrumut de folosință (comodat)", potrivit căruia tatăl îi

„împrumută", pe timp de un an, fiului său autoturismul în cauză. De acest

înscris, găsit în autoturismul V.G., cu numărul de înmatriculare X și pus la

dispoziția organelor de urmărire penală de către N.C.V., inculpatul B.A.I. nu

și-a amintit, în primele declarații.

Instanța de fond a considerat că nu este

lipsit de importanță a se evidenția și faptul că în același scop al

preconstituirii de probe, al zădărnicirii aflării adevărului și a acoperi

tranzacțiile frauduloase în privința autoturismului V.G. cu numărul X, atât

inculpatul B.A.I., cât și tatăl său, B.I., au încercat să influențeze martorii.

Astfel, încă din luna ianuarie 2004, după ce

C.S.R. făcuse un prim denunț la Serviciul Teritorial Anticorupție Târgu Mureș

împotriva unor inspectori din cadrul D.G.F.P. Mureș, tatăl inculpatului Dl.

B.I., s-a deplasat în Parcul auto din comuna Corunca, la martorul S.K. și i-a

solicitat să afirme că el, B.I. este cel care a cumpărat autoturismul V.G.

În ianuarie 2004, inculpatul B.A.I. s-a

deplasat, însoțit de tatăl său, la domiciliul familiei N., unde i-au cerut

martorei N.R. să spună, în eventualitatea că va fi chemată la P.N.A., că:

„(...) împreună cu N.C.V., am fost în Piața auto, că acolo l-am întâlnit și

l-am cunoscut (pe B.I.), cumpărând de la el un V.G., cu prețul de 8.500 euro

(...)".

Mai mult, imediat după ce a primit citația la

U.M. Buzău, pentru a se prezenta la Serviciul Teritorial Anticorupție Târgu

Mureș, inculpatul B.A.I. l-a contactat pe martorul N.C.V. și a încercat să îl

determine să nu declare adevărul în privința achiziționării autoturismului

V.G., înmatriculat sub numărul X.

Același lucru l-a încercat și cu martorul

F.I., pe care l-a căutat la domiciliu.

La rândul său, tatăl inculpatul B.A.I.,

respectiv B.I., l-a acostat pe martorul N.C.V. în incinta I.P.J. Mureș, la data

de 30 iulie 2004, făcându-i reproșuri pentru faptul că a spus adevărul la

audieri în privința autoturismului V.G.

În actul de sesizare s-a mai reținut că,

semnificativ este, de asemenea, faptul că societățile comerciale aparținând

soților C., au fost verificate cu multă superficialitate, atât cu ocazia

controalelor pe linia rambursărilor TVA, cât și cu ocazia controalelor fiscale.

Astfel: la aceste societăți nici șefii de servicii și nici inspectorii care au

efectuat verificările nu au accesat niciodată baza de date a D.G.F.P. Mureș,

din care puteau să extragă informațiile necesare verificărilor;

procesele-verbale întocmite cu ocazia acestor controale conțin doar date

sumare, D.G.F.P. Mureș aflându-se încă în imposibilitatea de a stabili

legalitatea sumelor TVA rambursate; nu s-au efectuat controale încrucișate și

nu s-a verificat realitatea faptică a tranzacțiilor înregistrate în

contabilitate, nici măcar pentru tranzacțiile în care erau implicate

societățile din grup. Aceasta, în condițiile în care societățile din cadrul

grupului coordonat de C.S.R., au solicitat și au primit suma de peste 8

miliarde lei, cu titlu de rambursare TVA. De menționat este că, grupul de

firme, cât și alte societăți comerciale, fac obiectul unor verificări ample în

cadrul unor dosare de urmărire penală aflate în lucru la I.P.J. Mureș, cauze în

care există indicii temeinice că marea majoritate ale tranzacțiilor, în baza

cărora s-a solicitat rambursarea TVA, au fost tranzacții fictive. De altfel,

atât denunțătorul C.S.R., cât și martorul L.Z. au fost cercetați în stare de

arest preventiv, pentru infracțiuni de înșelăciune, de fals și uz de fals.

Toate acestea confirmă solicitările făcute de

inculpatul B.A.I., către martorul C.S.R., de a i se da bunuri și bani ce se

ridică la valori consistente și duc, evident, la concluzia că inculpatul era în

cunoștință de cauză în privința tranzacțiilor ce au stat la baza rambursărilor

de TVA. Or, așa cum rezultă din fișa postului, inculpatul ar fi trebuit să

informeze operativ conducerea Direcției Controlului Fiscal asupra problemelor

constatate, în timpul controalelor și să propună măsuri, nu să acopere

tranzacțiile frauduloase care au stat la baza rambursărilor TVA.

Martorul B.I., tatăl inculpatului, care în

faza de urmărire penală nu a înțeles să dea declarații, în fața instanței de

judecată a menționat că are o societate comercială, respectiv SC „P.P."

SRL Reghin, care se ocupă de fabricarea, montarea și comercializarea unor case

de lemn către parteneri francezi. La sfârșitul anului 2002 a renunțat la transportatorul

tradițional SC „G.G." SRL Târgu Mureș și discutând acest aspect cu fiul

lui acesta i-a spus că, cunoaște o firmă de transport care aparține lui C.S.R.,

motiv pentru care, la începutul lunii februarie 2003, s-a deplasat la firma

acestuia, ocazie cu care l-a cunoscut pe C.S.R. cu care a discutat efectuarea

unui transport internațional pe relația Franța, la sfârșitul lunii februarie și

la începutul lunii martie 2003. Acesta din urmă a fost de acord, cu condiția să

obțină autorizațiile necesare în acest sens. Pe parcursul desfășurării

discuțiilor purtate C.S.R. i-a spus, printre altele că se ocupă și de

comercializarea autoturismelor second-hand.

Ulterior, martorul în perioada de timp care a

urmat a purtat mai multe discuții telefonice cu C.S.R. pe această temă și la un

moment dat i-a adus la cunoștința acestuia faptul că ar fi interesat să cumpere

un autoturism din familia V., pentru firmă, care să nu depășească 10.000 euro.

În ultimele zile ale lunii februarie sau la

începutul lunii martie 2003, martorul a fost sunat de C.S.R., care i-a adus la

cunoștință că a găsit un autoturism V.G., dar nu-l poate da pe firmă decât pe

persoană fizică și i-a spus că trebuie să avanseze de urgență 5.000 euro, din

prețul total de 9.500 euro. În seara aceleiași zile, C.S.R., s-a prezentat la

domiciliul martorului din Reghin unde martorul în prezența soției lui și a

numitului C.G. a predat lui C. suma de 5.000 euro, din care 2.500 euro au fost

dați martorului cu titlu de împrumut, de numitul C.G.

Martorul B.I. a arătat că în momentul în care

a predat suma de 5.000 euro, cu titlu de avans, nu a văzut mașina care urma să

fie cumpărată de la C.S.R., deoarece a avut încredere în acesta, în condițiile

în care a văzut baza lui de producție și autotirurile pe care le avea.

După câteva zile fiul martorului, inculpatul,

a venit la domiciliul acestora și a adus autoturismul V.G., de culoare albă și

după ce a efectuat o probă, martorul fiind mulțumit de comportarea

autoturismului, la 3 - 4 zile s-a prezentat la firma lui C. și au convenit ca

de înmatricularea mașinii să se ocupe C. și după finalizarea acestei etape să

plătească diferența de 4.500 euro, din prețul inițial rămas neachitat.

În cursul lunii aprilie 2003, martorul, fiind

însoțit de numitul B.L., s-a prezentat din nou la firma lui C., unde a predat

acestuia diferența de 4.500 euro.

Martorul a mai menționat că în toată perioada

în care mașina a fost în proprietatea lui, aceasta a fost la firmă,

întâmplător, în special sâmbăta sau duminica îi mai dădea fiului lui.

În legătură cu reparațiile efectuate la acest

autoturism, martorul a relatat că în perioada cât mașina a fost în proprietatea

lui la Târgu Mureș, au fost efectuate trei reparații. Prima a constat în

înlocuirea bucșei față dreapta și a fost efectuată la sfârșitul primăverii sau

începutul verii anului 2003 și a costat în jur de 900.000 - 1.000.000 lei

(ROL), bani pe care i-a dat inculpatului, a doua reparație a fost în cursul

lunii iulie 2003, când s-a făcut o revizie mai mare la mașină, reparație care a

costat 7.000.000 lei (ROL), din care 4 milioane și ceva piesele și 2 milioane

și ceva manopera, depunând în acest sens factura fiscală din 26 iunie 2003, iar

a treia reparație a fost efectuată spre toamna anului 2003.

Deoarece martorul făcea multe drumuri pentru

aprovizionarea societății cu materie primă în zone unde drumurile erau de slabă

calitate și nu era mulțumit de faptul că autoturismul V.G. avea „garda

joasă" s-a hotărât să cumpere o altă mașină mai înaltă, însă tot de

fabricație germană. A discutat cu C.S.R. această problemă și s-au înțeles, ca

acesta din urmă să preia V.G. și martorul să plătească diferența referitoare la

prețul unei alte mașini pe care tot C. să o aducă sau să o intermedieze.

Pe la începutul lunii septembrie sau

octombrie 2003 C.S.R. a spus martorului că are pregătit un A.A. și a solicitat

ca martorul să-i predea un avans de 3.000 euro. În jurul datei de 20 octombrie

2003 C. i-a adus autoturismul mai sus arătat și cei doi au stabilit ca prețul

acestuia să fie de 13.000 euro și martorul pe lângă avansul de 3.000 euro să-i

mai plătească lui C. încă 1.500 euro și să-i predea și V.G.

Până la urmă, această tranzacție nu a mai

avut loc și C. i-a spus martorului să nu fie supărat din acest motiv pentru că

el oricum o să preia V.G. la suma de 8.500 euro.

Ulterior, cei doi s-au întâlnit în fața

Direcției Agricole de pe str. G.D., unde C. a predat martorului suma de 3.000

euro, reprezentând avansul predat de martor, pentru achiziționarea

autoturismului A.A., precum și 6.000 euro în contul autoturismului V.G., urmând

ca restul de 2.500 euro să-i fie predată în momentul întocmirii actelor, mașina

rămânând în continuare în posesia martorului.

La începutul lunii ianuarie 2004, la Reghin a

venit un salariat de a lui C., pe numele de N., care I-a sunat și i-a spus că a

fost trimis de C. pentru a-i da cartea tehnică a mașinii, necesară în vederea

pregătirii actelor. Cu această ocazie martorul a mai primit 1.000 euro de la

N., urmând ca diferența de 1.500 euro să-i fie predată, ori de N., ori de C.

În data de 24 ianuarie 2004, martorul a venit

la Târgu Mureș, ocazie cu care a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare

pentru autoturismul în discuție, cumpărătorul fiind N.C.V.

Martorul a mai relatat că mașina a fost

predată de către fiul lui, în data de 11 ianuarie 2004 soției lui C.S.R.,

respectiv numitei C.A.

Martora B.S., mama inculpatului a relatat

aceleași aspecte pe care Ie-a menționat și martorul B.I., soțul său,

referitoare la dorința acestuia din urmă de a cumpăra o mașină străină, precum

și modalitatea de achiziționare a acesteia.

Martorul C.G.I., a arătat că a predat cu

titlu de împrumut lui B.I. suma de 2.500 euro, pe care i I-a solicitat în

vederea achiziționării unui autoturism.

Referitor la condițiile concrete în care a

predat această sumă de bani, martorul a relatat că, în iarna anului 2003 în

luna ianuarie sau februarie, în timp ce era la Răstolița la o petrecere, a

povestit cu B.I., acesta întrebându-l dacă nu poate să-l ajute cu suma de 3.000

euro, întrucât dorea să achiziționeze o mașină. După aproximativ 2 - 3

săptămâni, într-o zi, în timp ce era la serviciu a fost sunat de B.I. care l-a

rugat să-l împrumute cu suma de 2.500 euro. Martorul s-a deplasat la locuința

familiei B., în jurul orelor 16,00, „când se îmbina ziua cu noaptea, aproape

era seară", unde se mai afla o persoană „cam de statura B.I., mai scund și

plinuț" unde a predat lui B. suma solicitată, în prezența soției sale și a

persoanei menționate.

În legătură cu predarea sumei de 5.000 euro,

același martor a menționat că „nu l-am văzut pe B., predând domnului care era

la masă vreo sumă de bani".

Martorul B.Z.L., fost coleg de școală cu

inculpatul B.A.I., a declarat că în cursul anului 2003, primăvara, în cursul

lunii martie sau aprilie a venit împreună cu B.I. la Târgu Mureș, iar scopul

principal pentru care a venit a fost de a cumpăra anumite materiale necesare la

efectuarea unor reparații la instalația electrică de la locuința familiei B.

După ce au cumpărat materialele electrice

s-au deplasat pe str. M., pe o poartă culisantă au intrat într-o clădire, unde

numitul B. s-a întâlnit cu un domn, care s-a prezentat cu numele de C.I. și

căruia numitul B. a predat o sumă de bani în euro 3.000 - 4.000, iar numitul B.

urma să primească niște documente pentru mașină. Domnul respectiv i-a zis lui B.

că documentele vor veni peste două zile și urmează să i le dea.

Analizând aceste patru probe testimoniale,

instanța de fond, a observat faptul că, pe de o parte, declarațiile martorilor

B.I. și B.S., sunt adevărate, susțin varianta prezentată de inculpat în

privința achiziționării autoturismului marca V.G., însă nu se coroborează cu

restul probelor testimoniale, cum sunt declarațiile martorului C.S.R., C.A.,

N.C.V., N.R., S.K., S.E., D.D.L. și Z.S. și, totodată, nu sunt în măsură să le

înlăture pe acestea, cu atât mai mult cu cât cei doi martori sunt chiar

părinții acuzatului.

Pe de altă parte, instanța de fond a

constatat că, există mai multe contradicții în aceste patru depoziții

analizate, cum sunt:

În primul rând, martorii B.I. și B.S. afirmă

că cel dintâi, la domiciliul lor, a predat, în prezența martorului C.G.I.,

denunțătorului C.S.R., suma de 5.000 euro, iar martorul C.G.I., în legătură cu

acest aspect a menționat că „nu l-am văzut pe Dl. B. predând domnului care era

la masă vreo sumă de bani".

În al doilea rând, martorii B.I. și B.S. au

arătat că predarea acestei sume denunțătorului C.S.R. s-a întâmplat în ultimele

zile ale lunii februarie sau la începutul lunii martie 2003, în cursul unei

seri, iar martorul C.G.I., a menționat că s-a deplasat la domiciliul familiei

B., de la serviciu, ajungând în jurul orelor 16 „când se îmbina ziua cu

noaptea, aproape era seară", or este de notorietate faptul că în ultimele

zile ale lunii februarie sau începutul lunii martie, la orele 16,00 nu este

întuneric și nici nu se poate susține, sub nicio formă, că la ora menționată,

în perioada amintită, se îmbină ziua cu noaptea.

În al treilea rând, martorul B.Z.L. arată că

pe str. M. dl. B. a predat persoanei care s-a recomandat cu numele de C.I.,

suma de 3.000 - 4.000 euro, iar martorul B.I. a făcut referire la suma de 4.500

euro.

Un alt aspect pe care l-a remarcat instanța

de fond se desprinde din declarația martorului B.I., potrivit căreia, martorul

a predat suma de 5.000 euro martorului C.S.R., cu titlu de avans, din prețul

autoturismului V.G. stabilit la 9.500 euro, fără să vadă mașina respectivă și

în condițiile în care prețul convenit era unul semnificativ. O asemenea

încredere oferită de martor unei simple cunoștințe, față de care nu avea

afinități ori legături personale apropiate, chiar cu motivația prezentată, este

lipsită de orice logică. Aceasta în raport de diligențele pe care o persoană cu

minime abilități în gestionarea și dispoziția asupra propriului patrimoniu

trebuie să se manifeste la încheierea unor acte similare.

În ceea ce privește desfășurătoarele depuse

la dosarul cauzei, de martorul B.I., în care sunt indicate anumite convorbiri

telefonice purtate de la posturile telefonice aparținând SC P.P. SRL Reghin,

unde martorul B.I. are calitatea de administrator, cu postul telefonic al cărui

număr este indicat pe cartea de vizită a martorului C.S.R., este adevărat,

confirmă faptul că între cele două posturi telefonice anumite persoane au

purtat diferite convorbiri telefonice, însă aceste aspecte nu conferă niciun

detaliu referitoare la identitatea persoanelor fizice care au efectuat

convorbirile respective și nici nu se poate determina care a fost conținutul

acestor convorbiri.

Același martor B.I. a mai depus la dosar 4

extrase de cont, eliberate de B.C.R. - Sucursala Reghin, în cursul lunii

aprilie 2003, care atestă faptul că, în zilele de 10 aprilie 2003, 11 aprilie

2005, 24 aprilie 2003, 25 aprilie 2004 unitatea bancară a efectuat anumite

plăți din contul SC P.P. SRL, însă nu se poate stabili sub nicio formă care a

fost destinația acestor sume de bani și prin urmare se apreciază că nici

desfășurătoarele convorbirilor telefonice și nici extrasele de cont, la care

s-a făcut referire, nu prezintă relevanță juridică, în contextul dat, în speța

de față.

În privința infracțiunii de luare de mită în

formă continuată, prev. și ped. de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu referire la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., instanța de fond a apreciat că nu se poate susține că activitatea

ilicită desfășurată de inculpat, întrunește elementele constitutive ale acestei

fapte penale pentru următoarele considerente:

În primul rând, instanța de fond a reținut că

din actele dosarului rezultă faptul că, inculpatul B.A.I. a făcut parte din

echipele de control care la datele de 12 august 2002 și 10 ianuarie 2003 au

efectuat verificări specifice, ca urmare a depunerii unor cereri de rambursare

TVA, formulate de SC „I." SRL Târgu Mureș și în afara acestor două

controale acuzatul nu a mai participat la alte controale efectuate la firmele

unde soții C. aveau calitatea de administratori sau aveau un interes.

Instanța de fond a observat că, din prisma

activității ilicite sub aspectul comiterii căreia s-a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului perioada referitoare la anul 2002 nu prezintă nicio

relevanță juridică, în condițiile în care, așa cum s-a menționat, organele de

urmărire penală au început urmărirea penală și au pus în mișcare acțiunea

penală față de inculpat, după care l-au și trimis în judecată, doar pentru

activitatea infracțională desfășurată pe parcursul anului 2003.

În al doilea rând, din materialul probator

administrat, instanța de fond a constatat că nu rezultă sub nicio formă, faptul

că inculpatul anterior efectuării controlului la SC „I." SRL Târgu Mureș,

în data de 10 ianuarie 2003 sau chiar în timpul efectuării acestuia ar fi

pretins bunuri de la soții C., pentru a favoriza în vreun mod societatea

controlată, ori ar fi existat o înțelegere între persoanele arătate, în acest

sens la momentele amintite.

În al treilea rând, instanța de fond a

reținut că, potrivit declarațiilor date de martorul C.S.R., în cursul urmăririi

penale, acesta a arătat că la începutul anului 2003 a înaintat la D.G.F.P.

Mureș o cerere de rambursare TVA, în valoare de aproximativ 800 - 900 milioane

lei, pe numele SC „C.L." SRL Târgu Mureș, unde avea calitatea de asociat.

Discutând cu inculpatul această problemă, l-a asigurat că el poate să intervină

pe lângă inspectorii din cadrul Direcției Control Fiscal ce urmau să facă

controlul la societatea menționată, pentru a-i determina să-l finalizeze

într-un mod și cu un rezultat favorabil, iar pentru această intervenție

acuzatul a solicitat martorului să-i dea o mașină.

În fața instanței de judecată martorul a declarat

că „(...) i-a alimentat mașinile cu care inculpatul circula la solicitarea

acestuia, am predat sumele de bani în lei, iar Z. în euro, i-am dat

autoturismul V.G. și am fost de acord să suport cheltuielile ocazionate de

schimbarea unor piese, pentru ca inculpatul să mă ajute în ceea ce privește

crearea relației cu C., pentru a scăpa de controlul fiscal de la SC „C.L."

SRL, pentru ca inculpatul să furnizeze informații în legătură cu controalele

care urmau să fie efectuate la societățile unde aveam interese, în sensul să-mi

spună cine urmează să efectueze aceste controale, când anume și ce fel de

oameni sunt inspectorii care vin în control și de asemenea să intervină pe

lângă Dl. N. și pe lângă alți colegi, ca să nu am probleme din acest punct de

vedere (...) bunurile le-am dat inculpatului B. ca societățile unde am avut

interese sau care erau ale mele să fie protejate de inspectorii din cadrul

Finanțelor Publice".

De altfel și martorii N.C.V. și C.A. în ceea

ce privește motivele pentru care martorul C.S.R. a predat acuzatului bunurile

arătate au relatat aceleași aspecte, aspecte pe care le-au cunoscut din spusele

acestuia din urmă.

Așadar, din prisma celor anterior semnalate,

instanța de fond a opinat că, în cauza de față nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. și

ped. de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile

în care lipsește una dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii arătate și

anume latura obiectivă, ca și element component al faptei penale analizate,

motiv pentru care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.A.I. de sub învinuirea

comiterii acestei infracțiuni.

Referindu-se la infracțiunea de trafic de

influență în formă continuată prev. și ped. de art. 6, 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., reprezentând cea de-a doua învinuire formulată la adresa

inculpatului, prin actul de sesizare s-au remarcat următoarele:

Analizând dispozițiile art. 7 din Legea nr.

78/2000 s-a constatat faptul că, în conținutul alin. (1) și (2) legiuitorul a

stipulat modalitatea de sancționare a săvârșirii infracțiunilor de luare de

mită, prevăzută de art. 254 C. pen. și de dare de mită, reglementată de art.

255 C. pen., de către subiecții activi la care se referă acest act normativ

special, iar în economia alin. (3) din această lege este descrisă modalitatea

de sancționare a faptelor penale, încadrabile în sfera infracțiunilor de

primirea de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. și trafic de

influență, reglementată de art. 257 C. pen., comise de aceiași subiecți activi.

Din prisma acestor dispoziții, ținând cont de

particularitatea specifică a prezentei cauze, raportat și la acuza adusă

inculpatului, instanța a considerat că în speța de față încadrarea juridică

reală a faptei reținute în sarcina inculpatului reprezintă prevederile art. 6,

7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu încadrarea juridică menționată în

actul de inculpare și anume art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

motiv pentru care în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea

încadrării juridice a acestei fapte penale, în acest sens.

Din analiza tuturor mijloacelor de probă, s-a

apreciat că vinovăția inculpatului B.A.I., în ceea ce privește comiterea

infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. și ped. art. 6,

7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 41 alin.

(2) C. pen., este pe deplin dovedită.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că

în drept, fapta inculpatului B.A.I., care - în calitate de funcționar public -

inspector de specialitate în cadrul D.G.F.P. Mureș, Direcția de Control Fiscal

- în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, a

pretins și primit, în cursul anului 2003, sume de bani și foloase materiale de

la martorul C.S.R., asociat sau administrator la mai multe societăți

comerciale, între care SC „I." SRL Târgu Mureș, pentru a interveni, la

colegii săi ori șefii ierarhici din cadrul D.G.F.P. Mureș, care au efectuat sau

programat alte controale, la societățile arătate și să-i determine ca aceste

controale să se finalizeze într-un mod și cu un rezultat favorabil, obiectul

material al activității infracționale regăsindu-se în bunurile mai sus

amintite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență în formă continuată, prevăzută de art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr.

78/2000 cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat care, în mod repetat

și în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, respectiv în scopul

obținerii foloaselor necuvenite menționate, în cursul anului 2003, i-a furnizat

martorului C.S.R. informații privind verificările ce urmau a fi efectuate de

către D.G.F.P. Mureș la societățile comerciale, la care acesta era asociat sau

administrator, indicându-i și modalitățile în care se putea sustrage de la

constatarea unor fapte penale de către organele de control fiscal, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a

declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș și inculpatul B.A.I.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu

Mureș, a solicitat admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale

și, rejudecând limitativ, să se dispună condamnarea inculpatului și pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, faptă prev. și

ped. de art. 6, 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254

alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 42 alin. (1) C. pen., aplicarea față de

inculpat a unor pedepse în cuantum mai ridicat pentru infracțiunea de trafic de

influență în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 6, 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și menținerea celorlalte

dispoziții din sentința atacată.

În motivarea orală a apelului, inculpatul

B.A.I. a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, încadrarea

juridică este greșită, iar soluția de condamnare se datorează aprecierii

greșite a probelor administrate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 20 din 10 februarie

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a admis apelul declarat de procuror, s-a

desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând:

Inculpatul B.A.I. a fost condamnat la

pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită

prevăzută de art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată

prevăzută de art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 2 ani și 10 luni

la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.

s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor

de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute 5 ani și 6 luni închisoare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate și s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Instanța de prim control judiciar a reținut

că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Astfel, așa cum rezultă din declarațiile

martorului C.S.R. date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond,

l-a cunoscut pe inculpat cu ocazia efectuării de către acesta a unui control la

SC I. SRL, în luna august 2002, privind o cerere de rambursare a TVA, care s-a

finalizat rapid cu o rambursare în sumă de 118.211.439 lei. Cu această ocazie

inculpatul i-a spus că are o soră, D.O.M., care deține o firmă de

contabilitate, iar soțul acesteia este D.G., fost director al D.G.F.P. Mureș

și, că poate să-i dea îndrumări cu privire la obținerea de rambursări de TVA și

să-i ofere informații cu privire la controalele fiscale ce urmau să fie

efectuate la societățile comerciale controlate de către martor.

După cum declară martorul în fața instanței

de fond, după acel control se întâlnea foarte des cu inculpatul, uneori de 2 -

3 ori pe zi, iar de fiecare dată când se întâlneau inculpatul îi solicita să

scoată bateria de la telefonul mobil.

De asemenea, martorul a declarat că la

începutul anului 2003, în luna februarie sau martie i-a dat inculpatului un

autoturism marca G. de culoare albă pentru a-l ajuta cu controalele fiscale, în

sensul că aceste controale să iasă bine și că nu corespunde adevărului că tatăl

inculpatului ar fi plătit contravaloarea acestei mașini.

De asemenea, martorul a declarat că în

repetate rânduri i-a alimentat mașinile cu care circula inculpatul, i-a mai dat

suma de 50 milioane lei și 500 euro, un telefon mobil marca N., a suportat

contravaloarea pieselor și reparațiilor la autoturismul V.G. cu numărul X,

toate în scopul de a-l ajuta cu privire la cererile de rambursare de TVA și de

a primi informații referitoare la controalele fiscale ce urmează să se

efectueze la firmele sale, precum și informații cu privire la ce fel de oameni

sunt inspectorii care vin în control.

Martora C.A. a declarat că I-a cunoscut