ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2263/2009

Asupra conflictului negativ de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Reclamanta N.L., administrator statutar al debitoarei

falite SC Z. SRL Oradea prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Comercial Mureș – judecător sindic – a solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a

imobilului cuprins în C.F. nr. 782 al comunei Călacea, jud. Bihor.

La aceeași dată, reclamanta N.L. în cadrul procedurii

judiciare, a înregistrat o precizare prin care a solicitat anularea

contractului de cesiune nr. 57.720.225 din 16 decembrie 1999 încheiat între B.A.

SA București în calitate de cedent și A.V.A.B. București în calitate de

cesionar întrucât la data întocmirii acestuia, debitoarea falită SC Z. SRL

Oradea nu avea nicio obligație de plată către B.A. SA întrucât la data de 11

februarie 1997, obligarea debitoarei față de bancă s-a stins, așa cum rezultă

din adresa nr. 2279 emisă de către B.A. SA către Judecătoria Beiuș, în care se

arată că s-a încasat suma de 224.833.684 lei reprezentând contravaloarea

imobilului înscris în C.F. nr. 784 Călacea.

Pe de altă parte, aceeași reclamantă a formulat și

contestația tabelului definitiv al creanțelor falitei SC Z. SRL Oradea

solicitând închiderea procedurii și repunerea debitoarei în situația anterioară

deschiderii procedurii falimentului.

Tribunalul Comercial Mureș prin sentința nr. 3163 din

13 decembrie 2006 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de B.L.

România SA, a respins ca tardivă contestația formulată de reclamanta N.L., a

anulat contractul de cesiune nr. 57.720.225 din 16 decembrie 1999 și contractul

de vânzare-cumpărare autentificat prin încheiere notarială nr. 3171 din 18

octombrie 2002 și a obligat pârâta SC A. SRL la plata sumei de 7.306.740.000

ROL plus TVA actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a

sumei. S-a respins anularea procesului verbal de licitație imobiliară încheiat

la data de 11 februarie 1997 în dosarul execuțional nr. 226/1997 s-a respins și

anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea notarială

nr. 3655 din 18 decembrie 2002 ca urmare a admiterii excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantei N.L.

În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:

Creditoarea B.L. România SA a invocat excepția

autorității de lucru judecat, excepție respinsă întrucât judecătorul sindic a

apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile puterii lucrului judecat și a

invocat de asemenea excepția tardivității contestației, excepția de asemenea

respinsă, întrucât în cauză s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 75

din Legea nr. 85/2006, care instituie și excepția potrivit căreia contestația

poate fi formulată oricând, până la închiderea procedurii, în situația în care

aceasta este întemeiată pe existența unui dol, după cum este cazul în speță dedusă

judecății.

În ceea ce privește celelalte petite formulate de

reclamantă judecătorul sindic a apreciat aspra acestora, după cum urmează:

Contestația formulată împotriva tabelului definitiv a

fost respinsă, întrucât deși reclamanta a întemeiat cererea pe dispozițiile

art. 75 din Legea nr. 85/2006, existența dolului la care a făcut referire nu a

fost dovedită.

Referitor la anularea contractului de cesiune nr. 57.720.225

din 16 decembrie 1999, dintre B.A.S.A. și A.V.A.S., s-a apreciat că în cadrul

procedurii execuționale creanța ipotecară asupra bunurilor de mai sus, până la

concurența sumei de 200.000.000 lei în favoarea B.A.S.A. a fost lichidată prin

îndestularea creditoarei B.A.S.A. din prețul de adjudecare, motiv pentru care

s-a radiat și ipoteca, ceea ce atrage concluzia că B.A.S.A. a cerut

înregistrarea unei creanțe inexistente și pe cale de consecință se impune

constatarea nulității cesiunii.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei vizând

anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheiere

notarială nr. 3171 din 18 octombrie 2002, judecătorul sindic a apreciat că

această cerere este admisibilă, întrucât lichidatorul nu a respectat

dispozițiile ce-i reveneau prin încheierile judecătorului sindic, respectiv

lipsa autorizări judecătorului sindic în vederea vânzării –

ad validitatem

– și lipsa consimțământului valabil exprimat al falitei, respectiv acesta a

fost dat de o persoană ce nu mai putea angaja societatea (nu mai era

administrator judiciar la data vânzării). Pe cale de consecință, întrucât se

impune și restituirea prestațiilor părților din contractul anulat, judecătorul

sindic a stabilit că, în imposibilitatea restituirii bunului, ce a fost de

altfel înstrăinat către un cumpărător de bună credință, se impune instituirea a

ceea ce reprezintă îmbogățire fără just temei pentru adjudecatar, respectiv

7.306.740.000 ROL.

Nu s-a constatat însă că există elemente de natură a

conduce la concluzia că procedura de adjudecare a fost viciată, motiv pentru

care petitul referitor la anularea licitației va fi respins.

În ceea ce privește anularea contractului dintre

adjudecatar și terț, autentificat prin încheierea nr. 3655 din 18 decembrie

2002 al B.N.P. G.C., respectiv SC A.L.A. SRL și SC V.V. SA, s-a apreciat că

reclamanta nu are calitate procesuală activă, legitimitatea procesuală activă

fiind conferită prin art. 85 din Legea nr. 85/2006 doar administratorul

judiciar, motiv pentru care această cerere a fost respinsă.

Prin decizia nr. 648/R din 4 iunie 2007, Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

admis recursurile formulate de A.V.A.S. București și N.L., a casat hotărârea

atacată și în consecință a trimis spre rejudecare primei instanțe contestația

formulată de reclamanta N.L. împotriva tabelului definitiv de creanță al

debitoarei SC Z. SRL.

A disjuns acțiunea având ca obiect anularea contractului de

cesiune de creanță formulată de reclamanta N.L. și a trimis cauza spre

competentă soluționare Tribunalului Bihor și a menținut celelalte dispoziții

din hotărârea atacată.

Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a reținut

că în ceea ce privește modul de soluționare a contestației împotriva tabelului

definitiv, nu s-a putut exercita controlul judiciar întrucât motivele care au

stat la baza hotărârii sentinței sunt contradictorii cu soluția împărtășită

prin sentința atacată.

Cât privește soluția primei instanței referitoare la petitul

privind anularea contractului de cesiune de creanță instanța de control

judiciar a reținut că acest contract a fost unul încheiat în afara procedurii și

că judecătorul sindic a depășit limitele competenței proprii pronunțându-se cu

privire la un petit a cărui competență de soluționare revine altei instanțe.

Primind dosarul în urma declinării competenței materiale

Tribunalul Bihor prin sentința comercială nr. 47/COM/2008 din 30 ianuarie 2008 a admis acțiunea reclamantei N.L. și a dispus anularea contractului de cesiune de creanță nr. 57

– 720225 din 16 decembrie 1999 încheiat între B.A. SA și fosta A.V.A.B.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că anterior

cesiunii de creanță, prin executarea garanției reale imobiliare, prin

executarea silită finalizată prin procesul-verbal de licitație și încasarea

contravalorii acesteia, B.A. nu avea cum, să transmită un drept de creanță ce

nu-l avea, în condițiile în care creanța față de debitoarea cedată s-a stins în

urmă cu doi ani.

Prin decizia nr. 75/2008-A/C din 17 iunie 2008 Curtea

de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis

apelul declarat de R.B. SA și cererea de aderare la apel formulată de A.V.A.S.

București a anulat sentința nr. 47 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Bihor și a trimis cauza la Curtea de Apel București, pentru o nouă judecare.

În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a

reținut că în cauză fiind vorba de constatarea nulității unor contracte de

cesiune dintre B.A. SA București și A.V.A.S. București, potrivit art. 45 și

art. 2 lit. e) din O.U.G. nr. 51/1998, competența materială de soluționare a

acțiunii în primă instanță revine Curții de Apel București, debitoarele având

ambele sediul în București.

Primind dosarul Curtea de Apel București prin

sentința comercială nr. 105 din 9 septembrie 2008, s-a declarat necompetentă să

judece litigiul și ca urmare și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

Mureș la judecătorul sindic, reținând, în esență, că nu se poate desprinde

contestația debitoarei falite la tabelul creditorilor de contextul procedurii

falimentului și nu se poate aprecia distinct asupra unei creanțe de natură a

modifica respectivul tabel cu excluderea competenței de judecare a contestației

ce îi revine judecătorului sindic, contestația subscriindu-se cerințelor art.

80 și art. 88 și art. 89 din Legea nr. 64/1995.

Tribunalul comercial Mureș – Judecătorul sindic investit

prin decizia nr. 105 din 9 septembrie 2008 și-a declinat la rândul său

competența în favoarea Curții de Apel București, secția comercială, prin

sentința comercială nr. 1092 din 22 aprilie 2009, apreciind că acțiunea nu face

parte din categoria acțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 61 din Legea nr. 64/1995

și nu vizează un act sau o procedură care ar atrage incidența dispozițiilor

art.6 ale aceluiași act normativ respectiv competența judecătorului sindic și

constatând ivit conflictul de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție pentru soluționarea sa.

Înalta Curte, constatând că în cauză există potrivit art.

20 alin. (2) C. proc. civ. un conflictul negativ de competență ivit între Curtea

de Apel București și Tribunalul comercial Mureș – judecător sindic, care se

declară deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de

competență în favoarea Curții de Apel București, secția comercială, competentă să

soluționeze litigiul având ca obiect anularea contractului de cesiune de

creanță formulată de reclamanta N.L.

Reclamanta a solicitat, prin acțiune, anularea unui contract

de cesiune în temeiul căruia fosta A.V.A.B. ar fi dobândit dreptul de creanță

față de SC Z. SRL și dispozițiile legale aplicabile în soluționarea acțiunii

sunt prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor

active bancare, conform cărora „Cererile de orice natură privind drepturile și

obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B. inclusiv cele

formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice,

altele decât debitorii definită la art.38, sunt de competența Curții de Apel în

a cărei rază teritorială se află sediul său, după caz, domiciliul pârâtului și

se judecă de urgență și cu precădere”…

Având în vedere dispozițiile legale sus menționate raportate

la prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 rezultă, fără echivoc,

că intenția legiuitorului a fost să dea spre soluționare cererile privind drepturile

și obligațiile în legătură cu activele statului preluate de A.V.A.S. în a cărei

circumscripție își are sediul unitatea cu personalitate juridică.

Așa fiind, Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2009.