ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2263/2009

Asupra conflictului negativ de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Reclamanta N.L., administrator statutar al debitoarei falite SC Z. SRL Oradea prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș – judecător sindic – a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului cuprins în C.F. nr. 782 al comunei Călacea, jud. Bihor. La aceeași dată, reclamanta N.L. în cadrul procedurii judiciare, a înregistrat o precizare prin care a solicitat anularea contractului de cesiune nr. 57.720.225 din 16 decembrie 1999 încheiat între B.A. SA București în calitate de cedent și A.V.A.B. București în calitate de cesionar întrucât la data întocmirii acestuia, debitoarea falită SC Z. SRL Oradea nu avea nicio obligație de plată către B.A.

SA întrucât la data de 11 februarie 1997, obligarea debitoarei față de bancă s-a stins, așa cum rezultă din adresa nr. 2279 emisă de către B.A. SA către Judecătoria Beiuș, în care se arată că s-a încasat suma de 224.833.684 lei reprezentând contravaloarea imobilului înscris în C.F. nr. 784 Călacea. Pe de altă parte, aceeași reclamantă a formulat și contestația tabelului definitiv al creanțelor falitei SC Z. SRL Oradea solicitând închiderea procedurii și repunerea debitoarei în situația anterioară deschiderii procedurii falimentului. Tribunalul Comercial Mureș prin sentința nr. 3163 din 13 decembrie 2006 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de B.L.

România SA, a respins ca tardivă contestația formulată de reclamanta N.L., a anulat contractul de cesiune nr. 57.720.225 din 16 decembrie 1999 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheiere notarială nr. 3171 din 18 octombrie 2002 și a obligat pârâta SC A. SRL la plata sumei de 7.306.740.000 ROL plus TVA actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective a sumei. S-a respins anularea procesului verbal de licitație imobiliară încheiat la data de 11 februarie 1997 în dosarul execuțional nr. 226/1997 s-a respins și anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea notarială nr. 3655 din 18 decembrie 2002 ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei N.L.

În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele: Creditoarea B.L. România SA a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepție respinsă întrucât judecătorul sindic a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile puterii lucrului judecat și a invocat de asemenea excepția tardivității contestației, excepția de asemenea respinsă, întrucât în cauză s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, care instituie și excepția potrivit căreia contestația poate fi formulată oricând, până la închiderea procedurii, în situația în care aceasta este întemeiată pe existența unui dol, după cum este cazul în speță dedusă judecății.

În ceea ce privește celelalte petite formulate de reclamantă judecătorul sindic a apreciat aspra acestora, după cum urmează: Contestația formulată împotriva tabelului definitiv a fost respinsă, întrucât deși reclamanta a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006, existența dolului la care a făcut referire nu a fost dovedită. Referitor la anularea contractului de cesiune nr. 57.720.225 din 16 decembrie 1999, dintre B.A.S.A. și A.V.A.S., s-a apreciat că în cadrul procedurii execuționale creanța ipotecară asupra bunurilor de mai sus, până la concurența sumei de 200.000.000 lei în favoarea B.A.S.A. a fost lichidată prin îndestularea creditoarei B.A.S.A. din prețul de adjudecare, motiv pentru care s-a radiat și ipoteca, ceea ce atrage concluzia că B.A.S.A.

a cerut înregistrarea unei creanțe inexistente și pe cale de consecință se impune constatarea nulității cesiunii. În ceea ce privește solicitarea reclamantei vizând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheiere notarială nr. 3171 din 18 octombrie 2002, judecătorul sindic a apreciat că această cerere este admisibilă, întrucât lichidatorul nu a respectat dispozițiile ce-i reveneau prin încheierile judecătorului sindic, respectiv lipsa autorizări judecătorului sindic în vederea vânzării – ad validitatem – și lipsa consimțământului valabil exprimat al falitei, respectiv acesta a fost dat de o persoană ce nu mai putea angaja societatea (nu mai era administrator judiciar la data vânzării).

Pe cale de consecință, întrucât se impune și restituirea prestațiilor părților din contractul anulat, judecătorul sindic a stabilit că, în imposibilitatea restituirii bunului, ce a fost de altfel înstrăinat către un cumpărător de bună credință, se impune instituirea a ceea ce reprezintă îmbogățire fără just temei pentru adjudecatar, respectiv 7.306.740.000 ROL. Nu s-a constatat însă că există elemente de natură a conduce la concluzia că procedura de adjudecare a fost viciată, motiv pentru care petitul referitor la anularea licitației va fi respins. În ceea ce privește anularea contractului dintre adjudecatar și terț, autentificat prin încheierea nr. 3655 din 18 decembrie 2002 al B.N.P. G.C., respectiv SC A.L.A.

SRL și SC V.V. SA, s-a apreciat că reclamanta nu are calitate procesuală activă, legitimitatea procesuală activă fiind conferită prin art. 85 din Legea nr. 85/2006 doar administratorul judiciar, motiv pentru care această cerere a fost respinsă. Prin decizia nr. 648/R din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile formulate de A.V.A.S. București și N.L., a casat hotărârea atacată și în consecință a trimis spre rejudecare primei instanțe contestația formulată de reclamanta N.L. împotriva tabelului definitiv de creanță al debitoarei SC Z. SRL. A disjuns acțiunea având ca obiect anularea contractului de cesiune de creanță formulată de reclamanta N.L.

și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bihor și a menținut celelalte dispoziții din hotărârea atacată. Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a reținut că în ceea ce privește modul de soluționare a contestației împotriva tabelului definitiv, nu s-a putut exercita controlul judiciar întrucât motivele care au stat la baza hotărârii sentinței sunt contradictorii cu soluția împărtășită prin sentința atacată. Cât privește soluția primei instanței referitoare la petitul privind anularea contractului de cesiune de creanță instanța de control judiciar a reținut că acest contract a fost unul încheiat în afara procedurii și că judecătorul sindic a depășit limitele competenței proprii pronunțându-se cu privire la un petit a cărui competență de soluționare revine altei instanțe.

Primind dosarul în urma declinării competenței materiale Tribunalul Bihor prin sentința comercială nr. 47/COM/2008 din 30 ianuarie 2008 a admis acțiunea reclamantei N.L. și a dispus anularea contractului de cesiune de creanță nr. 57 – 720225 din 16 decembrie 1999 încheiat între B.A. SA și fosta A.V.A.B. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că anterior cesiunii de creanță, prin executarea garanției reale imobiliare, prin executarea silită finalizată prin procesul-verbal de licitație și încasarea contravalorii acesteia, B.A. nu avea cum, să transmită un drept de creanță ce nu-l avea, în condițiile în care creanța față de debitoarea cedată s-a stins în urmă cu doi ani. Prin decizia nr. 75/2008-A/C din 17 iunie 2008 Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de R.B.

SA și cererea de aderare la apel formulată de A.V.A.S. București a anulat sentința nr. 47 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Bihor și a trimis cauza la Curtea de Apel București, pentru o nouă judecare. În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că în cauză fiind vorba de constatarea nulității unor contracte de cesiune dintre B.A. SA București și A.V.A.S. București, potrivit art. 45 și art. 2 lit. e) din O.U.G. nr. 51/1998, competența materială de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Curții de Apel București, debitoarele având ambele sediul în București.

Primind dosarul Curtea de Apel București prin sentința comercială nr. 105 din 9 septembrie 2008, s-a declarat necompetentă să judece litigiul și ca urmare și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Mureș la judecătorul sindic, reținând, în esență, că nu se poate desprinde contestația debitoarei falite la tabelul creditorilor de contextul procedurii falimentului și nu se poate aprecia distinct asupra unei creanțe de natură a modifica respectivul tabel cu excluderea competenței de judecare a contestației ce îi revine judecătorului sindic, contestația subscriindu-se cerințelor art. 80 și art. 88 și art. 89 din Legea nr. 64/1995.

Tribunalul comercial Mureș – Judecătorul sindic investit prin decizia nr. 105 din 9 septembrie 2008 și-a declinat la rândul său competența în favoarea Curții de Apel București, secția comercială, prin sentința comercială nr. 1092 din 22 aprilie 2009, apreciind că acțiunea nu face parte din categoria acțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 61 din Legea nr. 64/1995 și nu vizează un act sau o procedură care ar atrage incidența dispozițiilor art.6 ale aceluiași act normativ respectiv competența judecătorului sindic și constatând ivit conflictul de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea sa. Înalta Curte, constatând că în cauză există potrivit art. 20 alin. (2) C. proc.

civ. un conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul comercial Mureș – judecător sindic, care se declară deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență în favoarea Curții de Apel București, secția comercială, competentă să soluționeze litigiul având ca obiect anularea contractului de cesiune de creanță formulată de reclamanta N.L. Reclamanta a solicitat, prin acțiune, anularea unui contract de cesiune în temeiul căruia fosta A.V.A.B. ar fi dobândit dreptul de creanță față de SC Z. SRL și dispozițiile legale aplicabile în soluționarea acțiunii sunt prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, conform cărora „Cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B.

inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definită la art.38, sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul său, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere”… Având în vedere dispozițiile legale sus menționate raportate la prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 rezultă, fără echivoc, că intenția legiuitorului a fost să dea spre soluționare cererile privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele statului preluate de A.V.A.S. în a cărei circumscripție își are sediul unitatea cu personalitate juridică. Așa fiind, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2009.