ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 566/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154/

F din 10 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală,

s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii D.C. și D.L.

împotriva rezoluției nr. 67/P/2008 din 10 aprilie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că G.D.L. a introdus o acțiune civilă la Judecătoria

Brăila, împotriva pârâților D.C. și D.L., solicitând ca prin hotărâre

judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1008 din 5 iunie 2007 de Biroul Notarului Public P.S.C.,

având ca obiect apartamentul situat în Brăila, Ansamblul Hipodrom, str. Pietății

, și să fie obligați pârâții să predea acest apartament. Acțiunea formează

obiectul dosarului nr. 7450/196/2007.

În acțiune, G.D.L. a arătat

că este fiica lui G.V., care a decedat la data de 18 iulie 2007 și, conform

certificatului de moștenitor nr. 66 emis în dosarul nr. 87/2007 de Biroul

Notarului Public A.M.P., este moștenitoarea acestuia, în calitate de fiică, cu

o cotă succesorală de 1/1.

D.C. este angajat ca

asistent la Spitalul Sf. Pantelimon Brăila (Spitalul nr. 1). G.V. a fost medic

ginecolog și a lucrat în unități spitalicești de profil. În perioada de timp

cât a fost internat în Spitalul de boli psihice l-a cunoscut pe D.C.

G.D.L. a mai arătat că

părinții săi, G.V. și G.V., s-au despărțit în fapt de mai mult timp, ea locuind

într-un apartament cu mama sa. În anul 2006, părinții săi au divorțat, iar în

urma partajului, apartamentul situat în Brăila, Ansamblul H., str. Pietății a

revenit defunctului său tată.

La data decesului tatălui, a

constatat că apartamentul sus-menționat fusese înstrăinat către D.C., în baza

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1008 din 5 iunie 2007 de

Biroul Notarului Public P.S.C.

G.V. a declarat că, având în

vedere că fiica sa G.D.L. este unicul moștenitor a defunctului G.V., a luat

legătura cu avocatul M.G.A. pentru anularea actului de vânzare încheiat de

acesta cu D.C.

După ce avocatul a întocmit

actele necesare, le-a luat și le-a dus acasă, unde fiica sa G.L. le-a semnat.

Aceasta nu a mers la avocat, deoarece este bolnavă de „tulburare

depresiv-anxioasă și cu elemente obsesiv fobice spasmofilie” și, din acest

motiv, refuză să iasă din casă și să vorbească cu alte persoane, în afară de

rude și prieteni.

Avocatul M.G.A. a declarat

că împuternicirea avocațială, contractul de asistență juridică și acțiunea

civilă i le-a înmânat lui G.V., iar după ce au fost semnate de G.D.L., a depus

acțiunea civilă la Judecătoria Brăila și formează obiectul dosarului nr. 7450/196/2007.

Petiționarii au formulat

plângere penală împotriva avocatului M.G.A. și a făptuitoarei G.V. pentru

infracțiunile de uz de fals și fals în declarații, prevăzute de art. 291 și art.

292 C. pen., motivând că aceștia au introdus o acțiune împotriva lor în numele

unei persoane grav bolnavă psihic, cu diagnosticul schizofrenie paranoidă

foarte agresivă, care nu a mai ieșit din casă și nu a mai fost văzută în public

de 20 de ani.

Prin rezoluția nr. 67/P/2008

din 10 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus

neînceperea urmăririi penale față de avocatul M.G.A. și făptuitoarea G.V.

pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 și art. 292 C. pen., în baza art. 10

lit. a) C. proc. pen., constatând că faptele nu există.

La plângerea petiționarilor,

rezoluția a fost verificată, conform art. 278 alin. (1) C. proc. pen., de

procurorul ierarhic superior, care a menținut-o prin rezoluția nr. 513/II/2/2008

din 23 mai 2008.

Plângerea formulată de

petiționari împotriva soluției dispuse de procuror, în baza art. 278

1

C. proc. pen., a fost respinsă de instanță prin sentința ce face obiectul

prezentului recurs, care a apreciat soluția de neîncepere a urmăririi penale ca

fiind legală și temeinică, reținând că faptele reclamate nu există.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs petiționarii D.C. și D.L. care au reiterat susținerile din

plângerea penală inițială solicitând tragerea la răspundere penală a

intimaților pentru infracțiunile de fals și uz de fals reclamate.

Recursurile sunt

neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând

sentința penală recurată, atât din perspectiva criticilor formulate de

recurenți, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că împuternicirea avocațială, contractul de

asistență juridică și cererea de chemare în judecată au fost semnate de G.D.L.

Această împrejurare rezultă din declarațiile făptuitoarelor, dar și din

declarația numitei G.D.L., autentificată prin încheierea nr. 1892 din 7 aprilie

2008 a Biroului Notarului Public A.M.P.

Prin urmare o expertiză

grafoscopică în cauză nu era utilă, stabilindu-se cu certitudine că G.D.L. a

fost cea care a semnat cele trei documente.

Mai mult decât atât, nici o

expertiză psihiatrică nu se impunea, față de situația acestuia, respectiv față

de împrejurarea că G.D.L. are capacitate de exercițiu, nefiind pusă sub

interdicție.

De altfel, așa cum rezultă

din actele medicale atașate la dosar, G.D.L. nici nu prezintă diagnosticul de

schizofrenie, așa cum au susținut petiționarii.

Prin urmare, în mod corect

s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori,

faptele de fals și uz de fals neexistând, din actele premergătoare rezultând că

împuternicirea avocațială, contractul de asistență juridică și cererea de

chemare în judecată fiind semnate de G.D.L., care avea și capacitatea de

exercițiu să o facă.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționari.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., se va dispune obligarea acestora la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii D.C. și D.L. împotriva sentinței penale nr.

154/ F din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenții petiționari

la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2009.