ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4030/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 270 din 26 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea S.F. împotriva dispoziției din 18 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului București. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Prin notificarea înregistrată la 6 august 2001 contestatoarea a solicitat să i se acorde măsuri reparatorii pentru terenul de 216 mp situat în sector 5, teren ce a aparținut antecesorului său și că pe acest teren exista o casă ce a fost demolată. Prin dispoziția din 18 aprilie 2008 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul ce în prezent este afectat în totalitate de elemente de sistematizare, nefiind astfel posibilă restituirea în natură.

Astfel contestatoarea a susținut că dispoziția nu privește și situația construcției,motiv pentru care solicită completarea ei și cu privire la măsurile reparatorii pentru construcția demolată. Instanța de fond a reținut însă că este neîntemeiată contestația deoarece prin notificare nu s-au solicitat măsuri reparatorii și pentru construcția demolată, și ca atare, dispoziția a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale. împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.F. iar prin Decizia civilă nr. 586 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins apelul contestatoarei pentru următoarele considerente: Potrivit conținutului notificării, măsurile reparatorii au fost solicitate doar pentru teren, motiv pentru care instanța de fond în mod legal a constatat că intimata s-a pronunțat prin dispoziție numai asupra obiectului notificării.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța făcând o greșită interpretare și aplicare a legii. Astfel se susține că a fost interpretat greșit conținutul notificării, în condițiile în care aceasta face referire la existența pe teren a unei case ce fusese demolată. Or, susține recurenta, instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 978 C. civ.; În aceeași idee se arată că au fost depuse înscrisuri doveditoare cu privire la calitatea de proprietar asupra construcției, fiind astfel respectate dispozitivul art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele: Din actul de la fila 35 Dosarul instanței de fond nr. 574 din 7 martie 2003 emis de SC C. SA - Biroul fond locativ rezultă că imobilul compus din construcție S + 1 + E cu o suprafață construită desfășurată de 287,48 mp împreună cu terenul în suprafață totală de 217,50 mp a trecut în proprietatea Statului Roman în baza Decretului nr. 92/1950, poziția nr. 7215 de la numitul S.I. Notificarea reclamantei vizează imobilul, astfel cum a figurat în actele de preluare de la antecesorul său, și în această situație reclamanta a și arătat că a fost demolată construcția.

Cum însă imobilul a făcut obiectul preluării în întregul său, în condițiunile Decretului nr. 92/1950, interpretarea că notificarea ar viza doar terenul, este neavenită, cu atât mai mult cu cât vechiul amplasament al imobilului este afectat în totalitate de elemente de sistematizare: - bloc, alee, trotuar pietonal și carosabil (fila 15 din dosarul instanței de fond). Or, față de cele expuse se impunea administrarea tuturor probelor necesare legate de preluarea imobilului (în baza Decretului nr. 92/1950), - casă și teren, pentru care reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001. Prin prisma celor expuse, și cum notificarea reclamantei cuprinde și elemente de identificare a întregului imobil (casă demolată și teren) ce a intrat sub incidența Decretului nr. 92/1950, urmează ca în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 pct. 5 C. proc.

civ. a se admite recursul, a se casa hotărârea instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.F. împotriva Deciziei nr. 566 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.