ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4030/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 270 din 26

februarie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, s-a respins ca

neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea S.F. împotriva dispoziției

din 18 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului București.

Pentru a

pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Prin notificarea înregistrată la 6

august 2001 contestatoarea a solicitat să i se acorde măsuri reparatorii pentru

terenul de 216 mp situat în sector 5, teren ce a aparținut antecesorului său și

că pe acest teren exista o casă ce a fost demolată.

Prin dispoziția din 18 aprilie 2008

s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul ce în

prezent este afectat în totalitate de elemente de sistematizare, nefiind astfel

posibilă restituirea în natură.

Astfel

contestatoarea a susținut că dispoziția nu privește și situația

construcției,motiv pentru care solicită completarea ei și cu privire la

măsurile reparatorii pentru construcția demolată.

Instanța de

fond a reținut însă că este neîntemeiată contestația deoarece prin notificare

nu s-au solicitat măsuri reparatorii și pentru construcția demolată, și ca

atare, dispoziția a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale.

împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.F. iar prin Decizia civilă nr. 586

din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a

respins apelul contestatoarei pentru următoarele considerente:

Potrivit

conținutului notificării, măsurile reparatorii au fost solicitate doar pentru

teren, motiv pentru care instanța de fond în mod legal a constatat că intimata

s-a pronunțat prin dispoziție numai asupra obiectului notificării.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta solicitând modificarea

ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii

astfel cum a fost formulată.

Criticile

aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța făcând o greșită

interpretare și aplicare a legii.

Astfel

se susține că a fost interpretat greșit conținutul notificării, în condițiile

în care aceasta face referire la existența pe teren a unei case ce fusese

demolată.

Or, susține

recurenta, instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 978 C. civ.;

În aceeași

idee se arată că au fost depuse înscrisuri doveditoare cu privire la calitatea

de proprietar asupra construcției, fiind astfel respectate dispozitivul art. 23

din Legea nr. 10/2001.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Din actul de la fila 35 Dosarul instanței

de fond nr. 574 din 7 martie 2003 emis de SC C. SA - Biroul fond locativ

rezultă că imobilul compus din construcție S + 1 + E cu o suprafață construită

desfășurată de 287,48 mp împreună cu terenul în suprafață totală de 217,50 mp a

trecut în proprietatea Statului Roman în baza Decretului nr. 92/1950, poziția nr.

7215 de la numitul S.I.

Notificarea

reclamantei vizează imobilul, astfel cum a figurat în actele de preluare de la

antecesorul său, și în această situație reclamanta a și arătat că a fost

demolată construcția.

Cum însă

imobilul a făcut obiectul preluării în întregul său, în condițiunile Decretului

nr. 92/1950, interpretarea că notificarea ar viza doar terenul, este neavenită,

cu atât mai mult cu cât vechiul amplasament al imobilului este afectat în

totalitate de elemente de sistematizare: - bloc, alee, trotuar pietonal și

carosabil (fila 15 din dosarul instanței de fond).

Or, față de

cele expuse se impunea administrarea tuturor probelor necesare legate de

preluarea imobilului (în baza Decretului nr. 92/1950), - casă și teren, pentru

care reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii

nr. 10/2001.

Prin prisma

celor expuse, și cum notificarea reclamantei cuprinde și elemente de

identificare a întregului imobil (casă demolată și teren) ce a intrat sub

incidența Decretului nr. 92/1950, urmează ca în temeiul art. 304 pct. 9 și 312 pct.

5 C. proc. civ. a se admite recursul, a se casa hotărârea instanței de apel cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta S.F. împotriva Deciziei nr. 566 din 11

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează

decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2010.