ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4237/2008

Deliberând asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Constanța, la data de 28 iulie 2005, sub nr. 7945/2005,

reclamantele G.E. și G.G.M. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local

Constanța, Municipiul Constanța, prin Primar, R.A.E.D.P.P. Constanța, D.M.,

A.A., T.H., D.A., D.P. și D.C., solicitând obligarea acestora să le lase în

deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța, compus din clădire

și teren în suprafață de 660 mp; constatarea nulității absolute a contractelor

de vânzare-cumpărare încheiate între R.A.E.D.P.P. și T.H., cu nr. 28861 din 22

iulie 1997, D.A., cu nr. 28574 din 29 martie 1997, D.P. și D.C., cu nr.

26953/1996; rezilierea contractelor de închiriere încheiate între aceeași

pârâtă și D.M., cu nr. 8424 din 10 iunie 2004 și A.A., cu nr. 8423 din 29 mai

2004.

În motivarea cererii, reclamantele

au arătat că imobilul a aparținut autoarei lor, G.I.M., conform actului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5076, la grefa Tribunalului Constanța.

Casa a fost locuită de părți și de autorii lor până în anul 1943, când a fost

rechiziționată de trupele germane, în 1944 fiind rechiziționată de trupele

sovietice, iar în anul 1950, fiind preluată de stat în baza Decretului nr.

92/1950.

La decesul lui G.I.M. a rămas ca

unic moștenitor fiul acesteia, G.I., care a făcut numeroase demersuri pentru a

obține imobilul; G.I. a decedat, rămânând ca moștenitoare reclamantele, în

calitate de soție supraviețuitoare și, respectiv, fiică.

După apariția Legii nr. 112/1995, a

fost depusă o nouă cerere în revendicarea imobilului, înregistrată la Comisia

de aplicare a acestei legi, care nu a fost soluționată. De asemenea, reclamanta

G.E. a formulat și notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, în prezent,

nerezolvată.

Cu toate demersurile părților,

apartamentele din imobil au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, cu

încălcarea prevederilor legale ale acestui act normativ; de asemenea, alte

apartamente au fost închiriate în anul 2004.

În dosar au depus întâmpinare

pârâții T.H., D.A., D.C. și A.A., invocând excepția lipsei capacității de

folosință a pârâtei D.P., decedată la 26 mai 2003; excepția prescripției

dreptului la acțiunea având ca obiect nulitatea absolută a contractelor de

vânzare-cumpărare; excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor

în cererea de reziliere a contractelor de închiriere, iar pe fond, respingerea

acțiunii.

De asemenea, au depus întâmpinare

pârâții RA E.D.P.P. Constanța, care a invocat excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantelor pe toate capetele de cerere și excepția

inadmisibilității cererii privind rezilierea contractelor de închiriere, iar pe

fond, respingerea acțiunii și Municipiul Constanța prin Primar, respectiv

Consiliul Local Constanța, care au solicitat precizarea cererii de chemare în

judecată în legătură cu aspectele menționate în întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 11370 din

15 decembrie 2005 a Judecătoriei Constanța, s-a admis excepția de necompetență

materială a acestei instanțe și a fost declinată cauza spre competentă

soluționare către Tribunalul Constanța, în raport de temeiul juridic al

primului capăt de cerere, constând în dispozițiile Legii nr. 10/2001, pentru

celelalte cereri, operând prorogarea de competență în favoarea Tribunalului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Tribunalului Constanța, secția civilă, sub nr. 828/2006, reclamantele depunând

în dosar o cerere precizatoare la fila 15.

Pe parcursul procesului, instanța a

admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei D.P., a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantelor în ceea ce privește

rezilierea contractelor de închiriere încheiate între pârâta R.A.E.D.P.P. și

pârâții D.M. și A.A., a admis și excepția prescripției dreptului la acțiune în

ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare, pentru argumentele prezentate în încheierea de ședință din

18 octombrie 2006.

Prin sentința civilă nr. 2361 din 21

noiembrie 2006 a aceleași instanțe, s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța

și RA E.D.P.P. Constanța, referitor la cererea în revendicare cu privire la

imobilele pentru care au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare cu

pârâții T.H., D.A. și D.C. și s-a respins ca atare, cererea respectivă, în

contradictoriu cu pârâții menționați; s-a anulat în parte acțiunea, în ceea ce

o privește pe pârâta D.P., pentru lipsa capacității procesuale; s-a respins

pentru lipsa calității procesuale active a reclamantelor cererea de reziliere a

contractelor de închiriere; s-a respins ca prescrisă cererea de constatare a

nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare; s-a respins ca

nefondată cererea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții

Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța, R.A.E.D.P.P. Constanța, D.M.,

A.A., T.H., D.A. și D.C.

Cu privire la acțiunea în

revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții T.H., D.A. și D.C., prima

instanță a reținut că aceștia sunt subdobânditori de bună-credință, cu titlu

oneros, ai apartamentelor cumpărate, în considerarea aparenței titlului

statului și a convingerii lor că imobilele nu au fost revendicate. Ca atare,

dreptul pârâților este preferabil în orice condiții, nemaifiind necesară o

analiză în concret a titlului invocat de reclamante.

Acțiunea în revendicare formulată în

contradictoriu cu Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța,

R.A.D.E.P.P., D.M. și A.A., a fost respinsă ca nefondată, în raport de temeiul

juridic al cererii, constând în dispozițiile Legii nr. 10/2001. Odată aleasă

procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptățite trebuie să

urmărească finalizarea acesteia, având acces la instanță doar în condițiile

art. 26 alin. (3) și art. 30 alin. (2) din actul normativ în discuție. Astfel,

nu se poate formula o acțiune în revendicare întemeiată pe Legea nr. 10/2001

deoarece instanța nu poate recunoaște direct dreptul de proprietate al

reclamantelor, în lipsa unei soluții date de către unitatea notificată, care să

fie supusă controlului jurisdicțional.

Prin decizia civilă nr. 154/C din 2

mai 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii

de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul formulat de către reclamante, a

fost desființată sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul

Constanța.

Instanța de apel a constatat că

temeiul juridic al acțiunii reclamantelor a fost corect reținut de către prima

instanță, ca reprezentând dispozițiile Legii nr. 10/2001. Soluția acestei

instanței în legătură cu imposibilitatea promovării unei acțiuni în temeiul

acestei legi de către reclamante până la emiterea unei dispoziții supuse

controlului jurisdicțional, în condițiile legii speciale, este însă greșită.

Absența răspunsului persoanei

juridice deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului, așa

încât instanța este competentă să soluționeze pe fond notificarea persoanei

îndreptățite, care nu a fost rezolvată de către entitatea competentă, potrivit

legii speciale. În acest sens, a fost avută în vedre decizia nr. XX/2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în

interesul legii.

Criticile vizând prescripția

dreptului la acțiunea în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare și

reținerea greșită a bunei-credințe a cumpărătorilor au fost apreciate ca fiind

nefondate, față de data sesizării instanței, raportat la art. 46 din Legea nr.

10/2001, și de probele administrate în cauză.

Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs G.E. și G.G.M.,

criticând-o ca nelegală întrucât, în mod greșit, s-a admis excepția

prescripției dreptului la acțiune având ca obiect constatarea nulității

absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și s-a reținut buna-credință a

dobânditorilor T.H., D.A. și D.C.

În dosarul de recurs au fost depuse

înscrisuri din care rezultă că G.E. a decedat la data de 1 noiembrie 2006

(adresa nr. 2782 din 15 aprilie 2008 emisă de Direcția Județeană Comunitară de

Evidență a Persoanelor Brașov, extras din registrul de deces, certificat de

deces, certificat de calitate de moștenitor nr. 172 din 14 noiembrie 2006 emis

de B.N.P. C.E.).

Întrucât, potrivit certificatului de

moștenitor sus-menționat, a rezultat că recurenta G.G.M. este unica

moștenitoare a defunctei G.E., aceasta participă în proces atât în nume

propriu, cât și în calitate de continuatoare a persoanei decedate.

Față de data la care a încetat din

viață G.E. și data închiderii dezbaterilor la prima instanță, inclusiv data

pronunțării hotărârilor, de către cele două instanțe anterioare, Înalta Curte a

supus dezbaterii, ca motiv de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., nulitatea acestora, pentru pronunțarea în contradictoriu cu o

persoană decedată, în consecință, lipsită de capacitate de folosință.

Astfel, din înscrisurile enumerate

mai sus rezultă că G.E. a decedat la data de 1 noiembrie 2006, anterior

închiderii dezbaterilor la prima instanță (2 noiembrie 2006), pronunțarea

sentinței fiind amânată de mai multe ori și, cu atât mai mult, anterior

pronunțării sentinței civile nr. 2361 din data de 21 noiembrie 2006 a

Tribunalului Constanța și pronunțării deciziei nr. 154/C din 2 mai 2007 a

Curții de Apel Constanța, ambele hotărâri fiind date în contradictoriu cu o

persoană decedată.

Conform art. 41 alin. (1) C. proc.

civ., poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosința

drepturilor civile.

Aceasta presupune ca persoana

respectivă să fie în viață atât la data sesizării instanței, dar și pe

parcursul procesului, capacitatea de folosință presupunând tocmai îndeplinirea

acestei cerințe.

Conform art. 7 alin. (1) din

Decretul nr. 31/1954, capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei

și încetează la moartea acesteia.

Capacitatea procesuală de folosință,

constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan

procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile și

presupune ca partea din proces să fie în viață pe tot parcursul acestuia.

Așa cum s-a arătat, G.E. era

decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanță, așa încât

sentința este lovită de nulitate, fără să poată fi aplicabile dispozițiile art.

243 alin. final, conform cărora, decesul părții nu împiedică pronunțarea

hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul

respectiv.

Bineînțeles, și la data pronunțării

hotărârilor judecătorești de către prima instanță și instanța de apel,

reclamanta era decedată, astfel încât, aceste hotărâri, precum și toate actele

de procedură săvârșite de instanțe ulterior decesului reclamantei și în

legătură cu această parte, sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile art.

105 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, cauza se va trimite

spre rejudecare aceluiași tribunal, care va dispune citarea în cauză a

moștenitorilor persoanei decedate, în raport și de faptul că reclamanta G.E. a

decedat ulterior sesizării primei instanțe, care a avut loc la data de 28 iulie

este reclamanta G.G.M., care va participa în proces, în dublă calitate.

Pentru aceste argumente, conform

dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) și art. 313 cu referire la art. 304 pct. 5

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta G.G.M., în

nume propriu și ca moștenitoare a lui G.E., va casa hotărârile instanței de apel

și a primei instanțe, urmând a trimite cauza spre rejudecare la același

tribunal. La pronunțarea acestei decizii, s-au avut în vedere și dispozițiile

art. 297 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanta

G.G.M. în nume propriu și în calitate de moștenitoare a reclamantei G.E.

împotriva deciziei nr. 154/C din 2 mai 2007 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale

.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 2361 din 21 noiembrie 2006 a Tribunalului Constanța și

trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2008.