ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2193/2004

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Brăila la 1 februarie 2002, reclamanta L.G. a contestat decizia 184 din 3

ianuarie 2002 a Spitalului de Urgență „Sfântul Spiridon” din Brăila, prin care

i s-a respins cererea de revendicare a cotei indivize din imobilul trecut fără

titlu în proprietatea statului.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că

ocupă în imobilul din Brăila, un apartament care nu reprezintă ½ din

imobilul în litigiu. A solicitat restul din etajul imobilului și terenul

aferent până la concurența cotei de ½ conform actului de

vânzare-cumpărare nr. 3245 din 27 noiembrie 1942.

Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr. 387

din 18 octombrie 2002 a admis contestația și a desființat Decizia 184 din 3

ianuarie 2002 a Spitalului de Urgență „Sfântul Spiridon”, a dispus restituirea

în natură în deplină proprietate și posesie a cotei de ½ din imobil și

terenul aferent și anume:

- 223,76 mp din etaj (partea dreaptă) conform

expertizei C.;

- 175 mp din mansarda de 350 mp;

- 61,13 mp din beci (conform aceleiași sentințe);

- 6,85 mp din împrejmuire;

- cotă indiviză din acoperișul clădirii (acestea

patru din urmă conform sentinței civile 4802/2000 a Judecătoriei Brăila),

precum și

- cota indiviză de ½ din holurile pentru

acces la grupurile sanitare, beci, centrală termică, instalații de la subsol,

holul și casa scării principale de acces la etajul clădirii.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a

reținut următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat la nr. 34568 din 27 noiembrie 1942 D.C. și M.S. au devenit

coproprietari în cote egale asupra imobilului până în 1950 când imobilul a fost

trecut abuziv în proprietatea statului iar proprietarii evacuați.

D.C. a revenit în imobil în 1979 dar a ocupat

numai o parte din cota de ½ ce-i aparținea. Prin sentința civilă 3 din 19

ianuarie 1972 a Tribunalului Brăila D.C. a obținut ieșirea din indiviziune, fiindu-i

atribuit în exclusivă proprietate un apartament la etaj 137,36 mp și teren

aferent 535,24 mp.

Restul imobilului a rămas în

proprietatea statului, fiind administrat de Spitalul de Urgență „Sfântul

Spiridon” din Brăila. În sentința de partaj s-a arătat că partajarea nu s-a

făcut în părți egale pentru că imobilul fusese cumpărat de 2 coproprietari.

Reclamanta, al cărei autor este D.C., a dobândit

partea aflată în proprietatea exclusivă a autorului său, prin contract de

vânzare 2438 din 25 mai 1984 și apoi prin certificatul de moștenitor la 27 mai 1988.

Prin sentința civilă 4802 din 23 august 2002 a

Judecătoriei Brăila proprietatea în cotă de ½ din imobil și terenul

aferent ce a aparținut celuilalt coproprietar, M.S., este atribuită moștenitoarei

acestuia, M.M.L.T. Restul ce revenea fostului coproprietar, D.C., a rămas în

stare de indiviziune între reclamantă și Spitalul „Sfântul Spiridon”.

Instanța a considerat nejustificat refuzul de

restituire, reținând din raportul de expertiză că în spațiul solicitat în unele

încăperi nu funcționează unități bugetare de sănătate ci cabinete particulare,

cu contract de comodat, iar alte încăperi sunt neutilizate.

Curtea de Apel Galați prin decizia 517 din 14

ianuarie 2003 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Spitalul de

Urgență „Sfântul Spiridon” din Brăila. Instanța a respins excepția autorității

de lucru judecat invocată de pârâtul-apelant cu referire la sentința civilă

4802/2000 a Judecătoriei Brăila pentru lipsa triplei identități.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâtul Spitalul de Urgență „Sfântul Spiridon” Brăila.

În motivarea recursului întemeiat pe art. 304

pct. 10, art. 304

1

și art. 305 C. proc. civ. s-a arătat că imobilul

revendicat nu a fost și nu este în proprietatea acestui pârât, situație

invocată și la fond și în apel, când s-a solicitat să se identifice

proprietarul imobilului, aspect cu privire la care instanțele nu s-au

pronunțat.

Recursul este întemeiat și se va admite pentru

considerentele ce urmează.

Acțiunea introductivă de instanță îndreptată

împotriva pârâtei Spitalul de Urgență „Sfântul Spiridon” pentru anularea deciziei

184 din 3 ianuarie 2002 emisă de acesta, are drept finalitate acțiunea în

revendicare, pornită de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, a unei cote

indivize dintr-un imobil. Chiar din petitul acțiunii reclamanta se referă la

imobilul care a trecut abuziv în proprietatea statului și este deținut de

pârâtul Spitalul de Urgență.

Hotărârea instanței de fond, menținută în apel,

este nelegală sub mai multe aspecte.

În primul rând este de remarcat că obiectul

acțiunii: „restituirea în natură a cotei indivize din imobil și a terenului

aferent” este neprecizat iar instanțele nu s-au preocupat de acest aspect pe

parcursul judecății.

Reclamanta a motivat cererea arătând că este

succesoarea unuia din cei doi proprietari ai imobilului, D.C., care a deținut

în coproprietate cu M.S. o cotă de ½ din imobil și că ea deja deține în

prezent o parte din imobil (un spațiu din etajul 1), solicitând restul cotei

până la ½ din imobil. Este evident că specificul indiviziunii este

imposibilitatea individualizării, în materialitatea ei, a cotei, ea

regăsindu-se în fiecare parte a întregului. Ca urmare, atribuirea unei cote, în

acțiunea în revendicare nu se poate face decât urmare ieșirii din indiviziune.

Ieșirea din indiviziune a avut loc separat, față

de fiecare coproprietar în parte.

În anul 1972 se face o primă ieșire din

indiviziune a lui D.C. față de stat.

În anul 2000 succesoarea celuilalt coproprietar M.S.,

printr-o acțiune în revendicare pornită împotriva statului proprietar și

Spitalului administrator, primește în proprietate cota de ½ din imobil,

rămânând în indiviziune și în folosință comună asupra unei părți din imobil,

indicate în dispozitivul sentinței civile 4802 din 25 august 2000 a

Judecătoriei Brăila.

În prezenta acțiune reclamantei care a succedat

autorului său, D.C., care ieșise din indiviziune cu statul în 1972, i se

atribuie prin restituirea în natură prin sentința civilă 387 din 18 octombrie 2002

cota de ½ din imobilul și terenul aferent situat în Brăila. Același

imobil cu alte cuvinte este obiectul a trei acțiuni succesive și de fiecare

dată este atribuit în principal în cotă de ½.

În al doilea rând este de remarcat că sentința

de fond, în prezenta cauză, rezolvând o acțiune pornită de reclamanta L.G. împrumută

dispoziții dintr-o sentință civilă (nr. 4802/2002 a Judecătoriei Brăila)

pronunțată într-o acțiune în revendicare de reclamanta S.C. și continuată după

decesul acesteia, intervenit pe parcursul procesului, de fiica sa, T.M.M.L.

Este așadar necesar să se stabilească obiectul

revendicării și calitatea procesuală a părților din prezenta cauză, în raport

de împrejurarea că aparent asupra imobilului revendicat situat în Brăila,

există trei deținători cu titlu de proprietari: statul, T.M.M.L. și reclamanta

din prezenta cauză, fără a se fi făcut o individualizare între aceștia raportat

la întreg imobilul în ansamblu. Există de asemenea un deținător al imobilului

care pretinde că este administrator, Spitalul de Urgență Brăila și referitor la

care instanța nu se pronunță cu privire la apărările formulate de această din

urmă parte.

Pe cale de consecință, pentru considerentele

arătate se va admite recursul și față de împrejurarea că situația de fapt nu

este pe deplin elucidată, se va casa decizia 5 A/2003 a Curții de Apel Galați

și sentința 387/2002 a Tribunalului Brăila și se va trimite cauza spre

rejudecare la această din urmă instanță.

Pentru ca instanța să soluționeze acțiunea

reclamanților este necesar a se completa probele administrate cu elemente din

care să se poată stabili dacă cotele asupra imobilului au fost determinate în

persoana proprietarilor ce-l ocupă, cu evidențierea titlurilor ce reflectă

această situație. Se vor determina totodată raporturile juridice între părți în

raport de cererile deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul de

Urgență Sfântul Spiridon împotriva deciziei civile nr. 5/A din 14 ianuarie 2003

a Curții de Apel Galați și a sentinței civile nr. 387 din 18 octombrie 2002 a

Tribunalului Brăila, pe care le casează.

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul

Brăila.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.