ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2193/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la 1 februarie 2002, reclamanta L.G. a contestat decizia 184 din 3 ianuarie 2002 a Spitalului de Urgență „Sfântul Spiridon” din Brăila, prin care i s-a respins cererea de revendicare a cotei indivize din imobilul trecut fără titlu în proprietatea statului. În motivarea cererii reclamanta a arătat că ocupă în imobilul din Brăila, un apartament care nu reprezintă ½ din imobilul în litigiu.

A solicitat restul din etajul imobilului și terenul aferent până la concurența cotei de ½ conform actului de vânzare-cumpărare nr. 3245 din 27 noiembrie 1942. Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr. 387 din 18 octombrie 2002 a admis contestația și a desființat Decizia 184 din 3 ianuarie 2002 a Spitalului de Urgență „Sfântul Spiridon”, a dispus restituirea în natură în deplină proprietate și posesie a cotei de ½ din imobil și terenul aferent și anume: - 223,76 mp din etaj (partea dreaptă) conform expertizei C.; - 175 mp din mansarda de 350 mp; - 61,13 mp din beci (conform aceleiași sentințe); - 6,85 mp din împrejmuire; - cotă indiviză din acoperișul clădirii (acestea patru din urmă conform sentinței civile 4802/2000 a Judecătoriei Brăila), precum și - cota indiviză de ½ din holurile pentru acces la grupurile sanitare, beci, centrală termică, instalații de la subsol, holul și casa scării principale de acces la etajul clădirii.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 34568 din 27 noiembrie 1942 D.C. și M.S. au devenit coproprietari în cote egale asupra imobilului până în 1950 când imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului iar proprietarii evacuați. D.C. a revenit în imobil în 1979 dar a ocupat numai o parte din cota de ½ ce-i aparținea. Prin sentința civilă 3 din 19 ianuarie 1972 a Tribunalului Brăila D.C. a obținut ieșirea din indiviziune, fiindu-i atribuit în exclusivă proprietate un apartament la etaj 137,36 mp și teren aferent 535,24 mp. Restul imobilului a rămas în proprietatea statului, fiind administrat de Spitalul de Urgență „Sfântul Spiridon” din Brăila.

În sentința de partaj s-a arătat că partajarea nu s-a făcut în părți egale pentru că imobilul fusese cumpărat de 2 coproprietari. Reclamanta, al cărei autor este D.C., a dobândit partea aflată în proprietatea exclusivă a autorului său, prin contract de vânzare 2438 din 25 mai 1984 și apoi prin certificatul de moștenitor la 27 mai 1988. Prin sentința civilă 4802 din 23 august 2002 a Judecătoriei Brăila proprietatea în cotă de ½ din imobil și terenul aferent ce a aparținut celuilalt coproprietar, M.S., este atribuită moștenitoarei acestuia, M.M.L.T. Restul ce revenea fostului coproprietar, D.C., a rămas în stare de indiviziune între reclamantă și Spitalul „Sfântul Spiridon”. Instanța a considerat nejustificat refuzul de restituire, reținând din raportul de expertiză că în spațiul solicitat în unele încăperi nu funcționează unități bugetare de sănătate ci cabinete particulare, cu contract de comodat, iar alte încăperi sunt neutilizate.

Curtea de Apel Galați prin decizia 517 din 14 ianuarie 2003 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Spitalul de Urgență „Sfântul Spiridon” din Brăila. Instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul-apelant cu referire la sentința civilă 4802/2000 a Judecătoriei Brăila pentru lipsa triplei identități. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Spitalul de Urgență „Sfântul Spiridon” Brăila. În motivarea recursului întemeiat pe art. 304 pct. 10, art. 304 1 și art. 305 C. proc. civ. s-a arătat că imobilul revendicat nu a fost și nu este în proprietatea acestui pârât, situație invocată și la fond și în apel, când s-a solicitat să se identifice proprietarul imobilului, aspect cu privire la care instanțele nu s-au pronunțat.

Recursul este întemeiat și se va admite pentru considerentele ce urmează. Acțiunea introductivă de instanță îndreptată împotriva pârâtei Spitalul de Urgență „Sfântul Spiridon” pentru anularea deciziei 184 din 3 ianuarie 2002 emisă de acesta, are drept finalitate acțiunea în revendicare, pornită de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, a unei cote indivize dintr-un imobil. Chiar din petitul acțiunii reclamanta se referă la imobilul care a trecut abuziv în proprietatea statului și este deținut de pârâtul Spitalul de Urgență. Hotărârea instanței de fond, menținută în apel, este nelegală sub mai multe aspecte. În primul rând este de remarcat că obiectul acțiunii: „restituirea în natură a cotei indivize din imobil și a terenului aferent” este neprecizat iar instanțele nu s-au preocupat de acest aspect pe parcursul judecății.

Reclamanta a motivat cererea arătând că este succesoarea unuia din cei doi proprietari ai imobilului, D.C., care a deținut în coproprietate cu M.S. o cotă de ½ din imobil și că ea deja deține în prezent o parte din imobil (un spațiu din etajul 1), solicitând restul cotei până la ½ din imobil. Este evident că specificul indiviziunii este imposibilitatea individualizării, în materialitatea ei, a cotei, ea regăsindu-se în fiecare parte a întregului. Ca urmare, atribuirea unei cote, în acțiunea în revendicare nu se poate face decât urmare ieșirii din indiviziune. Ieșirea din indiviziune a avut loc separat, față de fiecare coproprietar în parte. În anul 1972 se face o primă ieșire din indiviziune a lui D.C.

față de stat. În anul 2000 succesoarea celuilalt coproprietar M.S., printr-o acțiune în revendicare pornită împotriva statului proprietar și Spitalului administrator, primește în proprietate cota de ½ din imobil, rămânând în indiviziune și în folosință comună asupra unei părți din imobil, indicate în dispozitivul sentinței civile 4802 din 25 august 2000 a Judecătoriei Brăila. În prezenta acțiune reclamantei care a succedat autorului său, D.C., care ieșise din indiviziune cu statul în 1972, i se atribuie prin restituirea în natură prin sentința civilă 387 din 18 octombrie 2002 cota de ½ din imobilul și terenul aferent situat în Brăila. Același imobil cu alte cuvinte este obiectul a trei acțiuni succesive și de fiecare dată este atribuit în principal în cotă de ½. În al doilea rând este de remarcat că sentința de fond, în prezenta cauză, rezolvând o acțiune pornită de reclamanta L.G.

împrumută dispoziții dintr-o sentință civilă (nr. 4802/2002 a Judecătoriei Brăila) pronunțată într-o acțiune în revendicare de reclamanta S.C. și continuată după decesul acesteia, intervenit pe parcursul procesului, de fiica sa, T.M.M.L. Este așadar necesar să se stabilească obiectul revendicării și calitatea procesuală a părților din prezenta cauză, în raport de împrejurarea că aparent asupra imobilului revendicat situat în Brăila, există trei deținători cu titlu de proprietari: statul, T.M.M.L. și reclamanta din prezenta cauză, fără a se fi făcut o individualizare între aceștia raportat la întreg imobilul în ansamblu. Există de asemenea un deținător al imobilului care pretinde că este administrator, Spitalul de Urgență Brăila și referitor la care instanța nu se pronunță cu privire la apărările formulate de această din urmă parte.

Pe cale de consecință, pentru considerentele arătate se va admite recursul și față de împrejurarea că situația de fapt nu este pe deplin elucidată, se va casa decizia 5 A/2003 a Curții de Apel Galați și sentința 387/2002 a Tribunalului Brăila și se va trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanță. Pentru ca instanța să soluționeze acțiunea reclamanților este necesar a se completa probele administrate cu elemente din care să se poată stabili dacă cotele asupra imobilului au fost determinate în persoana proprietarilor ce-l ocupă, cu evidențierea titlurilor ce reflectă această situație. Se vor determina totodată raporturile juridice între părți în raport de cererile deduse judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul de Urgență Sfântul Spiridon împotriva deciziei civile nr. 5/A din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Galați și a sentinței civile nr. 387 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Brăila, pe care le casează. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.