ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7305/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 ianuarie 2001 reclamanții P.M. și P.N. au chemat în judecată pe pârâtul Spitalul județean Vâlcea solicitând obligarea acestuia la respectarea dreptului de proprietate asupra imobilului „Vila Oltul” și a terenului aferent în suprafață de 6000 mp situat în Călimănești, județul Vâlcea. Ulterior au fost introduși în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Vâlcea, orașul Călimănești reprezentat prin primar, Clinica de Balneofizioterapie și Recuperare Medicală București, Institutul de Medicină Fizică, Balneoclimatologie și Recuperare Medicală.

După un prim ciclu procesual în care au fost pronunțate, în fond, sentința civilă nr. 120 din 19 iulie 2001 a Tribunalului Vâlcea și în apel, decizia civilă nr. 87 din 2 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 4624 din 17 decembrie 2002, a admis apelul pârâtului Spitalul Județean Vâlcea, a casat cele două hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Instanța supremă a reținut că cele două instanțe au constatat temeinicia acțiunii în revendicare fără a clarifica pe deplin calitatea procesuală activă a reclamanților. Era necesar să se verifice dacă este respectată regula unanimității, în sensul în care acțiunea trebuia promovată de toți copărtașii cărora le aparține proprietatea revendicată, mai ales că nu s-a probat că s-a realizat o ieșire din indiviziune între succesorii acceptanți.

Se constată că, în cauză, împrejurările de fapt nu au fost pe deplin lămurite. Se indică ca instanța de trimitere să dispună suplimentarea probelor în ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților; în stabilirea rezultatului demersului întreprins de aceștia în a încasa despăgubirile pentru vila „Oltul”, în litigiu, în baza Legii nr. 112/1995, precum și în determinarea subiectului obligației corelative, respectiv persoana care deține bunul imobil și care urmează a fi obligată la restituirea acestuia. În rejudecare la Tribunalul Vâlcea reclamanții formulează precizări la cererea de chemare în judecată arătând, în esență, că în legătură cu despăgubirile, conform Legii nr. 112/1995, nu a solicitat și nu a încasat asemenea despăgubiri.

Se formulează și o cerere de intervenție în interes propriu de către C.O. și C.A., invocând drept indiviz de proprietate asupra imobilului în litigiu. Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 508 din 21 octombrie 2003 a pronunțat următoarea soluție. „Respinge excepția tardivității introducerii în cauză, respectiv a formulării cererii de chemare în garanție de către Spitalul județean Vâlcea (f. 56, dosar nr. 672/2001) a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, cu sediul în Municipiul București, reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea.

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P.M., cu domiciliul în Municipiul București, și P.N., domiciliat în București, și a intervenienților în interes propriu și în calitate de reclamanți C.O., domiciliat în Caracal, județul Vâlea și C.A.I., domiciliat în orașul Caracal, Olt, invocată de pârâtul Spitalul județean Vâlcea, Clinica de Recuperare Medicină Fizică, Balneologie, Călimănești, cu sediul în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții: Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice București, reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea, Institutul de medicină fizică, balneoclimatologie și recuperare medicală cu sediul în Municipiul București, și orașul Călimănești prin primar ing.

D.G. Admite acțiunea principală de la f. 1–2 dosar nr. 672/2001 formulată de reclamanții P.M. și P.N.N. și cererea de intervenție în interes propriu, cât și cererea de introducere în cauză a petenților C.O. și C.A.I. de la filele 83 verso și 86–87, dosar nr. 1629/2003 din 3 iunie 2003 față de pârâtul Spitalul județean Vâlcea, Clinica de recuperare, medicină fizică și balneologie Călimănești și în consecință; Obligă pe acest pârât să respecte petiționarilor-reclamanți și intervenienți în interes propriu, dreptul de proprietate și posesie cu privire la imobilul „VILA OLTUL” și terenul aferent în suprafață de 2807 mp, ambele situate în orașul Călimănești, județul Vâlcea, astfel cum sunt identificate și individualizate în raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expert ing.

M.C., aflat la filele 68-72, dosar nr. 672/2001, schița de la fila 72 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre. Respinge acțiunea și cererile de intervenție în contradictoriu cu pârâții orașul Călimănești, prin primar, introdus în cauză în calitate de pârât, ca pretins titular al dreptului de către Spitalul județean Vâlcea prin cererea de la fila 57, dosar 672/2001, I.M.F.B.R.M. București, citat în cauză ca pârât pentru opozabilitatea hotărârii, cât și cererea de introducere în cauză, chemare în garanție formulată de Spitalul județean Vâlcea la fila 56, același dosar, a Statutului român, prin Ministerul Finanțelor Publice București reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea, cereri precizate ulterior.” Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Spitalul Județean de Urgență Vâlcea.

Ca motive de apel au fost invocate, în esență, următoarele: sunt insuficiente dovezile privind calitatea procesuală a părților reclamante și interveniente; a fost reținut dreptul e proprietate indiviz de 10% al intervenienților fără a se proba acest lucru; testamentul nu a fost deschis în condițiile legii (art. 892 C. civ.); reclamantul P.N. nu are vocație succesorală; nu a fost probată o ieșire din indiviziune cu privire la imobilul în litigiu pentru a se stabili cotele părți ce revin fiecăruia; prin decizia civilă nr. 2996 din 3 noiembrie 2000 în dosarul 4834/2000 a Curții de Apel Pitești s-a stabilit că imobilul revendicat excede beneficiului restituirii în natură, fiind întrunite prevederile art. 1201 C. civ.; imobilul în litigiu face parte din domeniul public al Statului conform Legii nr. 213/1998, folosința aparținând Clinicii B.T.F.

din structura Spitalului Județean de Urgență Vâlcea. Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 257 din 22 februarie 2004, a admis apelul pârâtului Spitalul Județean de Urgență Vâlcea, a schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea reclamanților P.M. și P.N. Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a apreciat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat; prin decizia civilă nr. 2996/R din 3 noiembrie 2000 a Curții de Apel Pitești s-a stabilit irevocabil că imobilul a cărui restituire se solicită a fost trecut legal în proprietatea statului, foștii proprietari sau moștenitorii acestora fiind îndreptățiți să primească despăgubiri, astfel încât nu se poate reveni și statua printr-o altă hotărâre o altă situație juridică a imobilului.

Mai mult, se arată că principiul lucrului judecat împiedică și contrazicerile între două hotărâri, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre judecătorească să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată în alt proces. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat prezentul recurs reclamanții P.N. și P.M. precum și intervenienții C.A.I. și C.O.V. În esență, prin ambele recursuri se critică hotărârea atacată susținându-se că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, astfel că prevederile art. 1201 C. civ. nu sunt aplicabile. Se referă și la aspecte de fond ale litigiului care în opinia recurenților duc la admiterea acțiunii lor.

Recursurile sunt fondate în limita și pentru considerentele ce urmează: Susținerile instanței de apel, cu privire la autoritatea lucrului judecat astfel cum este reglementată de art. 1201 C. civ., precum și cele referitoare la imposibilitatea existenței contradicțiilor între două hotărâri judecătorești sunt corecte în principiu, numai că, în pricina dedusă judecății, nu se poate pune, sub aspect legal, îndeplinirea condițiilor pentru a opera excepția autorității lucrului judecat, astfel: Curtea Supremă de Justiție, investită cu judecarea primului recurs formulat de Spitalul județean Vâlcea, a avut de soluționat, ca motiv de casare, aceeași excepție invocată indirect dar explicit prin notele scrise.

Casarea sentințelor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare s-a făcut pentru alt motiv, astfel cum s-a arătat în dezvoltarea evoluției litigiului. Decizia civilă nr. 2996 din 3 noiembrie 2000 a Curții de Apel Pitești nu poate fi considerată, față de actualul litigiu, ca fiind „autoritate de lucru judecat” deoarece nu are legătură cu acest litigiu. Prin hotărârea citată se stabilește că: se admit recursurile declarate de P.M., P.N. și Comisia Județeană Vâlcea pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, se casează decizia civilă nr. 1326 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Vâlcea, iar în fond (în ce privește imobilul în litigiu) trimite cauza Comisiei județene Vâlcea pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 în scopul pronunțării asupra despăgubirilor aferente Vilei „Oltul”.

Rezultă deci că, temeiurile juridice ale celor două acțiuni nu sunt identice. În plus, instanța de apel prin hotărârea recurată a respins acțiunea reclamanților, fără a se pronunța cu privire la cererile de intervenție. În consecință, se impune casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei la aceeași instanță de apel pentru a examina toate motivele de apel invocate, precum și dacă instanța de fond s-a conformat celor stabilite de Curtea Supremă de Justiție prin decizia civilă nr. 4624 din 17 decembrie 2002. Față de cele ce preced recursul va fi admis, decizia atacată casată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanții P.M. și P.N. și intervenienții C.A.I. și C.O.V. împotriva deciziei civile nr. 257/A din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2004.