ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5521/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

În ce privește recursul declarat împotriva deciziei civile

nr. 20 din 28 martie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Prin acțiunea înregistrată la 17

septembrie 2001, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul O.F.V. a chemat în

judecată pe pârâta SC S. România SRL, sucursala Olănești, solicitând obligarea

acesteia la restituirea în natură a terenului în suprafață de 25,16 mp, situat

în Băile Olănești.

În motivarea acțiunii reclamantul

susține că terenul în litigiul a fost

proprietatea autorilor săi, fiind preluat de stat în mod

abuziv, iar în prezent este deținut de către pârâtă, fără nici un titlu, fiind

liber și existând posibilitatea restituirii în natură.

Mai susține reclamantul că a

notificat societatea, prin executorul judecătoresc, iar aceasta nu i-a conferit

un răspuns în sensul Legii nr. 10/2001.

La data de 22 noiembrie 2001,

reclamantul și-a modificat și completat pretențiile, în sensul că a solicitat

obligarea pârâtei să emită un act administrativ în sensul prevederilor Legii

nr. 10/2001, respectiv dispoziție sau decizie motivată.

Prin sentința civilă nr. 283 din 20

decembrie 2001 Tribunalul Vâlcea a admis cererea reclamantului, astfel cum

aceasta a fost modificată și completată, a obligat-o pe pârâtă să emită decizie

sau dispoziție în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001 și să plătească suma de

100.000 lei, pe zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu

data introducerii cererii, 17 septembrie 2001 și până la executarea obligației

de a face.

Prin decizia civilă nr. 20/A din 28 martie

2002, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtă

împotriva sus-menționatei sentințe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a

respins acțiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.

A fost respinsă și cererea de aderare

la apel formulată de reclamant, în ceea ce privește admiterea acțiunii și față

de SC S. România SRL București.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că, față de emiterea de către pârâtă a dispoziției nr. 2 din

26 februarie 2002 (fila 67 dosar), prin care s-a respins cererea reclamantului

pentru restituirea în natură a terenului în litigiu, acțiunea acestuia a rămas

fără obiect. Pe cale de consecință a fost respinsă și cererea de aderare la

apel.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul-apelant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

motive de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și respectiv 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a reținut corect

împrejurarea că pârâta intimată SC S. România SRL a emis și depus la dosar

dispoziția nr. 2 din 26 februarie 2000, acțiunea apelantului-reclamant fiind

rămasă astfel fără obiect, acesta având la îndemână căile de atac prevăzute de

Legea nr. 10/2001, la care acesta a și apelat ulterior (a se vedea dos. nr.

1649/C/2002 al Tribunalului Vâlcea).

În ceea ce privește recursul

declarat împotriva deciziei civile nr. 90/A din 29 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Pitești.

Prin sentința civilă nr. 477 din 13

septembrie 2002 Tribunalul Vâlcea a respins contestația formulată de O.F.V.

împotriva dispoziției nr. 2/2002 a SC S. România SRL, ca nefondată și ca

inadmisibilă pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâții Orașul

Băile Olănești, Consiliul Local Băile Olănești și Prefectura județului Vâlcea.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că, cererea reclamantului de restituire a suprafeței de

26,33 mp (inclusă în suprafața totală de 297 mp) nu mai poate face obiectul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, atâta vreme cât acesta se află în posesia unui

titlu executoriu, respectiv decizia civilă nr. 1655 din 15 octombrie 1997 a

Curții de Apel Pitești, pusă în executare, astfel cum rezultă din procesul

verbal încheiat de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Râmnicu

Vâlcea ( fila 13 dosar).

Apelul declarat de contestator

împotriva sus-menționatei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr. 90/A din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

În esență, instanța de apel a

reținut că dreptul de proprietate al apelantului a fost deja recunoscut, astfel

că bunul imobil în litigiu nu mai poate face obiectul legii speciale, respectiv

Legea nr. 10/2001, astfel cum corect a reținut instanța de fond prin hotărârea

apelată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs apelantul-contestator, formulând în cuprinsul acestuia ample

considerații personale asupra dispozițiilor Legii nr. 10/2001 ce nu pot fi

încadrate în nici unul din motivele de casare prevăzute expres și limitativ de

art. 304 C. proc. civ.

Curtea, examinând hotărârea atacată

constată că este pe deplin dovedit în dosar faptul că recurentului i s-a

recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, titlu de

proprietate care nu a fost contestat de nimeni până în prezent.

Așadar, corect atât instanța de fond

cât și instanța de apel au reținut faptul că cererea recurentului de a solicita

un nou titlu în baza Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată, atâta vreme cât

acesta deține deja un titlu de proprietate opozabil

erga omnes

, obținut

înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

Față de cele mai sus reținute,

recursurile de față sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.

Văzând dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., Curtea obligă recurentul la cheltuieli de judecată către

intimata-pârâtă SC S. România SRL, sucursala Băile Olănești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

reclamantul O.F.V. împotriva deciziilor civile nr. 20 din 28 martie 2002 și nr.

90 din 29 noiembrie 2002, ambele ale Curții de Apel Pitești, ca nefondate.

Obligă recurentul-reclamant la

18.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât SC S. România SRL,

sucursala Băile Olănești.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 octombrie 2004.