ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5521/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele În ce privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 20 din 28 martie 2002 a Curții de Apel Pitești. Prin acțiunea înregistrată la 17 septembrie 2001, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul O.F.V. a chemat în judecată pe pârâta SC S. România SRL, sucursala Olănești, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a terenului în suprafață de 25,16 mp, situat în Băile Olănești. În motivarea acțiunii reclamantul susține că terenul în litigiul a fost proprietatea autorilor săi, fiind preluat de stat în mod abuziv, iar în prezent este deținut de către pârâtă, fără nici un titlu, fiind liber și existând posibilitatea restituirii în natură.

Mai susține reclamantul că a notificat societatea, prin executorul judecătoresc, iar aceasta nu i-a conferit un răspuns în sensul Legii nr. 10/2001. La data de 22 noiembrie 2001, reclamantul și-a modificat și completat pretențiile, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei să emită un act administrativ în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, respectiv dispoziție sau decizie motivată. Prin sentința civilă nr. 283 din 20 decembrie 2001 Tribunalul Vâlcea a admis cererea reclamantului, astfel cum aceasta a fost modificată și completată, a obligat-o pe pârâtă să emită decizie sau dispoziție în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001 și să plătească suma de 100.000 lei, pe zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data introducerii cererii, 17 septembrie 2001 și până la executarea obligației de a face.

Prin decizia civilă nr. 20/A din 28 martie 2002, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sus-menționatei sentințe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect. A fost respinsă și cererea de aderare la apel formulată de reclamant, în ceea ce privește admiterea acțiunii și față de SC S. România SRL București. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, față de emiterea de către pârâtă a dispoziției nr. 2 din 26 februarie 2002 (fila 67 dosar), prin care s-a respins cererea reclamantului pentru restituirea în natură a terenului în litigiu, acțiunea acestuia a rămas fără obiect. Pe cale de consecință a fost respinsă și cererea de aderare la apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-apelant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motive de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și respectiv 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Instanța de apel a reținut corect împrejurarea că pârâta intimată SC S. România SRL a emis și depus la dosar dispoziția nr. 2 din 26 februarie 2000, acțiunea apelantului-reclamant fiind rămasă astfel fără obiect, acesta având la îndemână căile de atac prevăzute de Legea nr. 10/2001, la care acesta a și apelat ulterior (a se vedea dos. nr. 1649/C/2002 al Tribunalului Vâlcea). În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 90/A din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Prin sentința civilă nr. 477 din 13 septembrie 2002 Tribunalul Vâlcea a respins contestația formulată de O.F.V. împotriva dispoziției nr. 2/2002 a SC S. România SRL, ca nefondată și ca inadmisibilă pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâții Orașul Băile Olănești, Consiliul Local Băile Olănești și Prefectura județului Vâlcea. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, cererea reclamantului de restituire a suprafeței de 26,33 mp (inclusă în suprafața totală de 297 mp) nu mai poate face obiectul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, atâta vreme cât acesta se află în posesia unui titlu executoriu, respectiv decizia civilă nr. 1655 din 15 octombrie 1997 a Curții de Apel Pitești, pusă în executare, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea ( fila 13 dosar).

Apelul declarat de contestator împotriva sus-menționatei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 90/A din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești. În esență, instanța de apel a reținut că dreptul de proprietate al apelantului a fost deja recunoscut, astfel că bunul imobil în litigiu nu mai poate face obiectul legii speciale, respectiv Legea nr. 10/2001, astfel cum corect a reținut instanța de fond prin hotărârea apelată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul-contestator, formulând în cuprinsul acestuia ample considerații personale asupra dispozițiilor Legii nr. 10/2001 ce nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de casare prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ. Curtea, examinând hotărârea atacată constată că este pe deplin dovedit în dosar faptul că recurentului i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, titlu de proprietate care nu a fost contestat de nimeni până în prezent. Așadar, corect atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut faptul că cererea recurentului de a solicita un nou titlu în baza Legii nr. 10/2001 este neîntemeiată, atâta vreme cât acesta deține deja un titlu de proprietate opozabil erga omnes , obținut înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. Față de cele mai sus reținute, recursurile de față sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare. Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Curtea obligă recurentul la cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC S. România SRL, sucursala Băile Olănești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamantul O.F.V. împotriva deciziilor civile nr. 20 din 28 martie 2002 și nr. 90 din 29 noiembrie 2002, ambele ale Curții de Apel Pitești, ca nefondate. Obligă recurentul-reclamant la 18.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât SC S. România SRL, sucursala Băile Olănești. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 octombrie 2004.