ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 710/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 710/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 30 iulie 2002, S.N.N. a solicitat în
contradictoriu cu Primăria comunei Lădești, anularea deciziei nr. 58 emisă de
aceasta la 8 iulie 2002, investind Tribunalul Vâlcea cu soluționarea contestației
în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestației, reclamantul a arătat
că a notificat-o pe pârâtă solicitând acordarea despăgubirilor bănești pentru
suprafața de teren de 735 mp situată pe raza comunei Lădești, județul Vâlcea și
ocupată în prezent de S.C. O. S.A. Rm. Vâlcea.
Prin dispoziția a cărei anulare se solicită
Primăria Comunei Lădești a respins cererea, cu motivarea că terenul a făcut
obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, privind reconstituirea dreptului de
proprietate.
Prin sentința civilă nr. 650 din 26 noiembrie
2002, Tribunalul Vâlcea a respins contestația și a reținut în considerentele
hotărârii că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și a fost
validat conform Hotărârii nr. 15 din 15 august 1991 de Comisia Județeană de
aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Județului Vâlcea, și s-au
acordat despăgubiri conform art. 40 din Legea nr. 1/2000, având în vedere că
terenul nu a putut fi restituit în natură, întrucât este ocupat de S.C. O. S.A.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel
reclamantul, criticând-o în sensul că nu a primit despăgubiri în temeiul Legii
nr. 1/2000, pentru terenul preluat abuziv și ocupat de S.C. O. S.A. Râmnicu
Vâlcea.
Prin decizia nr. 2 A din 15 ianuarie 2003,
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul, cu
motivarea că, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie
1989, nu fac obiectul acestui act normativ terenurile aflate sub incidența
Legii nr. 18/1991 și a păstrat motivarea primei instanțe.
Această decizie a făcut obiectul recursului
declarat de reclamantul S.N.N. conform motivelor reiterate sub aceleași
aspecte, dar neîncadrate în drept, în vreunul din cazurile expres și limitativ
prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
Prin prisma motivelor invocate, recursul se
privește ca nefondat și va fi respins întrucât, în mod legal au apreciat
instanțele că, astfel cum prevăd dispozițiile alin. (1) al art. 8 din Legea nr.
10/2001 „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim
juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată
și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 167/1997.
Este de precizat totodată că pentru terenul ce
nu a putut fi restituit în natură s-a propus și s-a aprobat de către Comisia
Județeană ca reclamantul să beneficieze de despăgubiri potrivit art. 40 din
Legea nr. 1/2000.
Concluzionând, Înalta Curte va respinge ca
nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantul S.N. împotriva deciziei nr. 2 A din 15 ianuarie 2003 a
Curții de Apel Pitești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 ianuarie 2004.