ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 710/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 30 iulie 2002, S.N.N. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Lădești, anularea deciziei nr. 58 emisă de aceasta la 8 iulie 2002, investind Tribunalul Vâlcea cu soluționarea contestației în temeiul Legii nr. 10/2001. În motivarea contestației, reclamantul a arătat că a notificat-o pe pârâtă solicitând acordarea despăgubirilor bănești pentru suprafața de teren de 735 mp situată pe raza comunei Lădești, județul Vâlcea și ocupată în prezent de S.C. O. S.A. Rm. Vâlcea. Prin dispoziția a cărei anulare se solicită Primăria Comunei Lădești a respins cererea, cu motivarea că terenul a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 650 din 26 noiembrie 2002, Tribunalul Vâlcea a respins contestația și a reținut în considerentele hotărârii că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și a fost validat conform Hotărârii nr. 15 din 15 august 1991 de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Județului Vâlcea, și s-au acordat despăgubiri conform art. 40 din Legea nr. 1/2000, având în vedere că terenul nu a putut fi restituit în natură, întrucât este ocupat de S.C. O. S.A. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o în sensul că nu a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 1/2000, pentru terenul preluat abuziv și ocupat de S.C. O. S.A.

Râmnicu Vâlcea. Prin decizia nr. 2 A din 15 ianuarie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, nu fac obiectul acestui act normativ terenurile aflate sub incidența Legii nr. 18/1991 și a păstrat motivarea primei instanțe. Această decizie a făcut obiectul recursului declarat de reclamantul S.N.N. conform motivelor reiterate sub aceleași aspecte, dar neîncadrate în drept, în vreunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.

Prin prisma motivelor invocate, recursul se privește ca nefondat și va fi respins întrucât, în mod legal au apreciat instanțele că, astfel cum prevăd dispozițiile alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 10/2001 „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 167/1997. Este de precizat totodată că pentru terenul ce nu a putut fi restituit în natură s-a propus și s-a aprobat de către Comisia Județeană ca reclamantul să beneficieze de despăgubiri potrivit art. 40 din Legea nr. 1/2000.

Concluzionând, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.N. împotriva deciziei nr. 2 A din 15 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2004.