ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4741/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14 mai

2003, la Tribunalul Vâlcea, reclamanții M.M., M.V. și I.M. au contestat, în

temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 329 din 22 aprilie 2003 emisă de

primarul municipiului Râmnicu Vâlcea prin care a fost respinsă notificarea de

restituire în natură a terenului în suprafață de 302 mp situat în Râmnicu

Vâlcea, și s-a dispus ca măsurile reparatorii prin echivalent pentru întregul

imobil (teren și construcție) să fie propuse după apariția normativelor și a legii

speciale prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/2001.

Reclamanții au cerut, prin acțiune,

anularea dispoziției administrative emise de primar și obligarea municipiului

Râmnicu Vâlcea la restituirea în natură a terenului, care a fost preluat în mod

abuziv, prin expropriere, în anul 1989.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 647 din 19

decembrie 2003, a admis acțiunea (contestația), a anulat dispoziția nr.

329/2003 emisă de municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar și a obligat pârâtul

să restituie reclamanților în natură terenul în suprafață de 302 mp identificat

prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr.

10/2001, la restituirea în natură a terenului proprietatea lor, care a fost

preluat în mod abuziv și care, în prezent, este liber, nefiind afectat de

construcții.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia nr. 1240/A din 9 iunie 2004, a admis apelul declarat de

Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea și a schimbat în tot sentința civilă nr.

647/2003 a Tribunalului Vâlcea în sensul că a respins contestația formulată de

reclamanți împotriva dispoziției administrative emise de primar.

În considerentele deciziei, curtea

de apel a motivat că restituirea în natură a terenului nu este posibilă

deoarece lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 8459 din 26

octombrie 2005, a admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia nr.

1240 A/2004 a Curții de Apel Pitești și a trimis cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecarea apelului. În considerentele deciziei instanței de recurs s-a

arătat că este necesară completarea probelor cu înscrisuri și chiar refacerea

expertizei tehnice sau completarea celei efectuate.

Rejudecând procesul, Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 199/A din 12 octombrie 2006, a respins

ca nefondat apelul declarat de Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, prin

primar, împotriva sentinței civile, nr. 647/2003 a Tribunalului Vâlcea, cu

motivarea că, în temeiul art. 11 din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu

poate fi restituit în natură.

Împotriva deciziei nr. 199/A/2006 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă, au declarat recurs primarul municipiului

Râmnicu Vâlcea și municipiul Râmnicu Vâlcea susținând că decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a legii deoarece restituirea imobilului în natură nu este

posibilă, terenul în litigiu fiind ocupat, în întregime, de o platformă

betonată, alei betonate, alei pietonale și o zonă balastată.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989. De regulă, potrivit acestei legi, imobilele

preluate în mod abuziv se restituie în natură.

Conform art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate total,

dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul

liber se restituie în natură.

În scopul realizării în municipiul

Râmnicu Vâlcea a unui număr de apartamente și a dotărilor comerciale și

tehnico-edilitare aferente, prin Decretul nr. 190 din 10 august 1989 a fost

expropriat de la autorii reclamanților, imobilul alcătuit din teren în

suprafață de 302 mp și construcția existentă pe teren.

Construcția existentă pe teren a

fost demolată total (filele 27-28 din dosarul primei instanțe).

Raportul de expertiză tehnică

întocmit de expertul D.H., completat așa cum a dispus Înalta Curte prin decizia

de casare cu trimitere pentru rejudecarea apelului, a concluzionat că terenul

aflat în litigiu, în suprafață de 302 mp este liber și nu este afectat de

utilități (filele 47-49 din dosarul instanței de apel). Argumentându-și

concluzia, expertul a arătat că pe teren nu există construcții, nici instalații

de telecomunicații, nici rețele de apă-canal, nici conducte de distribuire a

gazelor și nici instalații electrice.

Concluziile raportului de expertiză

se coroborează cu adresele societăților comerciale de distribuție a gazelor,

electricității, apei și telecomunicațiilor (filele 36-42 din dosarul instanței

de apel).

Căminele de vizitare pentru

canalizările de apă menajeră și apă pluvială nu sunt amplasate pe terenul

revendicat, ci în vecinătate, iar utilitățile unui bloc de locuințe (O3)

menționate prin recurs sunt amplasate spre o altă stradă, terenul neconstituind

spațiu de siguranță al respectivului bloc.

Pe platforma betonată, menționată în

cererea de recurs, expertul a constatat că a crescut vegetație sălbatică,

nefiind amenajată ca o parcare publică, deși unele persoane din vecinătate

parchează autovehicule în locul respectiv.

Cu privire la aleile betonate,

menționate, de asemenea, prin recurs, expertul a constatat că nu se află pe

terenul în litigiu.

Stabilind, pe baza probelor

administrate, că pe terenul expropriat nu s-au executat lucrările pentru care

s-a dispus exproprierea, prima instanță și instanța de apel au aplicat corect

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, hotărând restituirea în natură.

Decizia instanței de apel fiind dată

cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții primarul și municipiul Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei

nr. 199/A din 12 octombrie 2006 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2007.