ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1642/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1642/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 17
septembrie 2001 reclamantul O.I.I., a chemat în judecată S.C. S.R. SRL,
sucursala Olănești, solicitând restituirea în natură a imobilului, teren în
suprafață de 150 mp situat în orașul Băile Olănești, în condițiile Legii nr.
10/2001.
În motivarea acțiunii s-a arătat că
reclamantul a notificat persoana juridică deținătoare a imobilului, dar aceasta
nu a răspuns.
Reclamantul și-a precizat acțiunea
solicitând ca pârâta să fie obligată să emită o decizie motivată privind
modalitatea de rezolvare a pretenției sale.
Tribunalul Vâlcea prin sentința
civilă nr. 282 din 20 decembrie 2001, a admis cererea așa cum a fost modificată
și completată ulterior; a obligat pârâta să emită decizie sau dispoziție în
sensul Legii nr. 10/2001; a obligat pârâta la plata sumei de 100.000 lei, cu
titlu de daune cominatorii, pe zi de întârziere, începând cu data introducerii
cererii, 17 septembrie 2001 și până la executarea obligației de a face.
S-a reținut în esență, că potrivit
art. 10 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâta avea
obligația să respecte procedura prealabilă administrativă, prin emiterea unei
decizii sau dispoziții motivate.
Prin decizia civilă nr. 46 din 27
iunie 2002 Curtea de Apel Pitești, a admis apelul declarat de S.C. S.R. SRL,
sucursala Olănești, împotriva sentinței civile nr. 282 din 20 decembrie 2001
pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a schimbat în tot sentința în sensul că a
respins acțiunea ca fiind rămasă fără obiect și a respins cererea de aderare la
apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut următoarele:
La termenul din data de 21 martie
2002, pârâta S.C. S.R. RL a depus la dosar dispoziția nr. 1 din 26 februarie
2002, emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, care privește
soluționarea cererii formulate de reclamant. Urmează deci, arată instanța, ca
acestea să urmeze căile legale prevăzute de Legea nr. 10/2001 în raport de cele
cuprinse în dispoziția emisă.
Pe cale de consecință, s-a respins
astfel și cererea de aderare la apel, formulată de reclamant pentru admiterea
acțiunii și împotriva S.C. S.R. SRL București.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamantul O.I., considerând hotărârea ca nelegală și netemeinică
pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în sensul că,
instanța nu a motivat soluția în legătură cu cererea de aderare la apel, de
neacordare a daunelor cominatorii, după cum soluția de respingere a cererii de
aderare la apel și de respingere în totalitate a acțiunii este dată cu
încălcarea legii.
Recursul nu este întemeiat.
Rezultă din motivarea hotărârii
atacate, că, esențial, în raport de obiectul dedus în principal judecății, prin
acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată, instanța de apel
a avut în vedere considerentul după care, obligația respectivă a fost
îndeplinită de intimată la data judecății – emiterea dispoziției nr. 1 din 26
februarie 2002 în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Firesc, și în considerarea acestui
fapt, instanța de apel, prin schimbarea hotărârii primei instanțe, a respins
acțiunea ca rămasă fără obiect, inclusiv deci în ce privește capătul de cerere
privind acordarea daunelor cominatorii și cererea de aderare la apel formulată
de reclamant.
Așadar, hotărârea este dată cu
respectarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., ca fiind legală și pe fond,
față de cele arătate, știut fiind că daunele cominatorii nu reprezintă un
mijloc de despăgubire a creditorului, ci constituie un mijloc juridic de
constrângere a debitorului de a-și executa în natură obligația stabilită. În
situația în care debitorul își execută obligația, acestea nu mai pot fi
acordate.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc.
civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de reclamantul O.I.I. împotriva deciziei nr.
46/A din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie
2003.