ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9506/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9506/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 22 septembrie 2004
reclamantul I.D. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul orașului Băile
Olănești, județul Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie
obligat „să emită decizia privind restituirea imobilului teren, în suprafață de
1024 mp, situat în orașul Băile Olănești având ca vecini … „ pe cei menționați
în petitul acțiunii.
În motivarea demersului său judiciar
reclamantul a arătat că terenul este moștenit de la sora sa, decedată în anul
1979 și cu toate că petentul a notificat Primăria orașului Băile Olănești
potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, aceasta nu a dat nici un răspuns
printr-o decizie motivată.
Tribunalul Vâlcea, secția civilă,
prin sentința nr. 948 din 8 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de
reclamantul I.D. și a obligat pe pârâtul Primarul orașului Băile Olănești să
emită o dispoziție privind restituirea imobilului teren în suprafață de 1024
mp, situat în orașul Băile Olănești, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, terenul
fiind identificat în dispozitivul sentinței prin arătarea megieșilor. A fost
obligat pârâtul la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva acestei
sentințe de pârâtul Primarul orașului Băile Olănești, județul Vâlcea a fost
respins ca nefondat prin decizia nr. 158/A din 24 februarie 2005 pronunțată de
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva deciziei dată în apel,
prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal, a declarat
recurs pârâtul Primarul orașului Băile Olănești, județul Vâlcea, care a
criticat hotărârile date în cauză pentru aplicarea greșită a prevederilor Legii
nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003. În concret, recurentul a reproșat instanțelor
că nu puteau decide asupra modalității de restituire a bunului cât timp nu s-a
constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul că
face dovada calității de moștenitor al fostului proprietar al imobilului.
Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanțele erau obligate să cenzureze
(micșoreze) onorariul de avocat în raport cu valoarea pricinii.
Recursul este fondat, în limitele și
pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după
caz, de la data depunerii actelor doveditoarea potrivit art. 23, unitatea
deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizia sau, după caz, prin
dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Conform art. 26 alin. (1) din
aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul
imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea
notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție
motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) să acorde persoanei
îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de
despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de plată al
despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situațiile în care
măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana
îndreptățită.
Din dispozițiile legale citate
rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură
imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un
atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresată
pe cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.
În lumina celor ce preced se
constată cu evidență că pârâtul Primarul orașului Băile Olănești era obligat ca
în termenul stipulat de lege să emită o dispoziție motivată ca răspuns la
notificarea nr. 326/2001 adresată de reclamantul I.D., deoarece o atare
obligație rezultă din lege.
Sentința dată în cauză de tribunal
și menținută în apel este însă greșită datorită împrejurării că obligația
stabilită în sarcina pârâtului „de a emite o dispoziție privind restituirea
imobilului” sugerează însăși soluția pe care pârâtul urma să o dea notificării
formulată de reclamant, fără ca, prioritar, să fi fost analizate și judecate
celelalte aspecte esențiale ale litigiului și anume dacă nemișcătorul face
obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, dacă reclamantul are calitatea de
persoană îndreptățită, dacă acesta face dovada dreptului de proprietate și a
calității de moștenitor, dacă terenul solicitat este liber în sensul că nu este
ocupat de utilități publice ori de construcțiile unor terți, etc.
Cu referire la critica privind
cheltuielile de judecată, ea se privește ca nefondată deoarece, pe de o parte,
aceste cheltuieli sunt datorate cât timp pârâtul se află în culpă pentru
nepronunțarea dispoziției motivate, iar pe de altă parte, cuantumul acestor
cheltuieli la care pârâtul a fost obligat nu este disproporționat de mare față de
valoare pricinii.
Față de cele ce preced, se va admite
recursul pârâtului și urmare a modificării parțiale a hotărârilor date în
cauză, va fi obligat primarul orașului Băile Olănești să emită o dispoziție
motivată ca răspuns la notificarea nr. 326/2001 formulată de reclamantul I.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul
Primarul orașului Băile Olănești, județul Vâlcea, împotriva deciziei civile nr.
158/A din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, conflicte
de muncă și asigurări sociale, pe care o modifică în sensul că:
Admite apelul declarat de pârât
împotriva sentinței civile nr. 948 din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea.
Schimbă în parte sentința. Obligă pe pârâtul primarul orașului Băile Olănești
să emită dispoziție motivată privind notificarea nr. 326/2001 formulată de
reclamantul I.D.
Menține celelalte dispoziții ale
sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie
2006.