ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7540/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5 martie

2001, reclamantele I.F. și D.A. au solicitat instanței, în contradictoriu cu

Primăria orașului Băile Olănești, retrocedarea terenului în suprafață de 800 mp,

fostă proprietate a autorului lor I.D., trecut în proprietatea statului în baza

Decretului de expropriere nr. 201/1988.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au arătat că, terenul solicitat nu a fost afectat unor detalii de sistematizare

iar municipalitatea nu a făcut o nouă declarație de utilitate publică, fiind

astfel aplicabile dispozițiile art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994.

Soluționând cauza în primă instanță,

Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 163 din 15 aprilie 2002, a

admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantelor

suprafața de 309,08 mp astfel cum a fost identificată prin expertiza întocmită

în cauză.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că din terenul fostă proprietate a autorului I.D., în

suprafață de 765,5 mp, expropriat în vederea construirii de locuințe, numai o

parte a fost destinat acestui scop, suprafața de 309,08 mp fiind afectată

blocului V 2, proiectat anterior anului 1990 și care nu a mai fost realizat din

lipsă de fonduri, ulterior destinația terenului fiind schimbată în vederea construirii

unor locuințe sociale.

Apelul declarat de pârâtul orașul

Băile Olănești a fost admis de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, care,

prin decizia nr. 52/A din 12 septembrie 2002, a schimbat în tot sentința, iar

pe fond a respins acțiunea, cu motivarea că terenul în litigiu a fost utilizat

potrivit scopului pentru care s-a dispus exproprierea.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamantele I.F.

și D.A., care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. susțin, în esență, că instanța a dat o greșită interpretare, probelor

administrate în cauză din care rezultă că terenul nu a fost utilizat potrivit

scopului pentru care a fost expropriat, neexistând identitate între construcția

aflată în prezent pe teren, în stadiu de structură de rezistență și obiectivul

pentru care s-a realizat exproprierea, împrejurare care trebuia să conducă la

retrocedarea terenului în condițiile inexistenței unei noi declarații de

utilitate publică.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins în considerarea argumentelor ce succed.

Terenul în litigiu a fost expropriat

prin Decretul nr. 201 din 20 august 1987, ulterior, prin Hotărârea Consiliului

local Băile Olănești nr. 20 din 9 august 1999 și H.G. nr. 1362 din 27 decembrie

2001, fiind atestat ca aparținând domeniului public al orașului Băile Olănești.

Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză suprafața expropriată a

fost cuprinsă într-un plan urbanistic de detaliu al orașului Băile Olănești, pe

o parte din aceasta fiind construite blocuri de locuințe, iar pe terenul de

309,08 mp, din fosta proprietate a autorului reclamantelor, fiind amplasată o

structură din beton și zidărie, reprezentând demisolul și parterul unui bloc,

încă nefinalizat (a se vedea planșele foto și schița terenului, dos nr.

1553/c/2001 al Tribunalului Vâlcea, secția civilă).

Așa cum în mod corect a reținut instanța

de apel, simplul fapt al nefinalizării unui obiectiv, aflat, de altfel, într-un

stadiu avansat al executării, nu poate conduce la concluzia că nu s-a realizat

scopul exproprierii și respectiv nu se justifică utilitatea publică, în

condițiile în care terenul este afectat detaliilor generale de sistematizare a

localității.

În consecință, recursul urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamantele D.A. și I.F. împotriva deciziei civile nr. 52/A din 12

septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.