ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7540/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 5 martie 2001, reclamantele I.F. și D.A. au solicitat instanței, în contradictoriu cu Primăria orașului Băile Olănești, retrocedarea terenului în suprafață de 800 mp, fostă proprietate a autorului lor I.D., trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 201/1988. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, terenul solicitat nu a fost afectat unor detalii de sistematizare iar municipalitatea nu a făcut o nouă declarație de utilitate publică, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 35 și art. 36 din Legea nr. 33/1994. Soluționând cauza în primă instanță, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 163 din 15 aprilie 2002, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantelor suprafața de 309,08 mp astfel cum a fost identificată prin expertiza întocmită în cauză.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că din terenul fostă proprietate a autorului I.D., în suprafață de 765,5 mp, expropriat în vederea construirii de locuințe, numai o parte a fost destinat acestui scop, suprafața de 309,08 mp fiind afectată blocului V 2, proiectat anterior anului 1990 și care nu a mai fost realizat din lipsă de fonduri, ulterior destinația terenului fiind schimbată în vederea construirii unor locuințe sociale. Apelul declarat de pârâtul orașul Băile Olănești a fost admis de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, care, prin decizia nr. 52/A din 12 septembrie 2002, a schimbat în tot sentința, iar pe fond a respins acțiunea, cu motivarea că terenul în litigiu a fost utilizat potrivit scopului pentru care s-a dispus exproprierea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamantele I.F. și D.A., care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. susțin, în esență, că instanța a dat o greșită interpretare, probelor administrate în cauză din care rezultă că terenul nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost expropriat, neexistând identitate între construcția aflată în prezent pe teren, în stadiu de structură de rezistență și obiectivul pentru care s-a realizat exproprierea, împrejurare care trebuia să conducă la retrocedarea terenului în condițiile inexistenței unei noi declarații de utilitate publică. Recursul este nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.

Terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 201 din 20 august 1987, ulterior, prin Hotărârea Consiliului local Băile Olănești nr. 20 din 9 august 1999 și H.G. nr. 1362 din 27 decembrie 2001, fiind atestat ca aparținând domeniului public al orașului Băile Olănești. Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză suprafața expropriată a fost cuprinsă într-un plan urbanistic de detaliu al orașului Băile Olănești, pe o parte din aceasta fiind construite blocuri de locuințe, iar pe terenul de 309,08 mp, din fosta proprietate a autorului reclamantelor, fiind amplasată o structură din beton și zidărie, reprezentând demisolul și parterul unui bloc, încă nefinalizat (a se vedea planșele foto și schița terenului, dos nr. 1553/c/2001 al Tribunalului Vâlcea, secția civilă).

Așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, simplul fapt al nefinalizării unui obiectiv, aflat, de altfel, într-un stadiu avansat al executării, nu poate conduce la concluzia că nu s-a realizat scopul exproprierii și respectiv nu se justifică utilitatea publică, în condițiile în care terenul este afectat detaliilor generale de sistematizare a localității. În consecință, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantele D.A. și I.F. împotriva deciziei civile nr. 52/A din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.