ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7732/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1428 din 8 aprilie 2003, reclamanta I.E.M. a chemat în judecată orașul Băile

Olănești și primarul orașului Băile Olănești, solicitând desființarea dispoziției

nr. 27 din 17 martie 2003 emisă de primarul orașului Băile Olănești, prin care

a fost respinsă notificarea acesteia privind restituirea în natură a terenului

intravilan în suprafață de 510,62 mp și să se dispună restituirea în natură a

acestuia.

În motivarea acțiunii reclamanta a

susținut că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, solicitând

restituirea în natură a terenului în suprafață de 510,62 mp, situat în

intravilanul orașului Băile Olănești, teren ce a aparținut autorilor săi I.C. și

I.G., iar dispoziția prin care i s-a respins această notificare este nelegală.

Motivul că terenul ar aparține

domeniului public, susține reclamanta, nu poate conduce la respingerea cererii

acesteia.

S-a arătat că, în speță, nu este

îndeplinită condiția privind regimul juridic al terenului, care nu este

reglementat de legile funciare și de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu s-a

dovedit că terenul este afectat de construcții, cu toate că s-a dispus

exproprierea în vederea ridicării de blocuri de locuințe.

Prin sentința civilă nr. 98 din 19

februarie 2004, Tribunalul Vâlcea a respins contestația formulată de reclamantă

împotriva dispoziției nr. 27 din 17 martie 2003, emisă de primarul orașului

Băile Olănești.

Pentru a da această hotărâre,

instanța de fond a reținut că este neîntemeiată contestația reclamantei,

deoarece în mod corect a fost respinsă notificarea privind restituirea în

natură a terenului în suprafață de 510,62 mp.

S-a reținut că reclamanta a

solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au

aparținut autorului său, printre acestea aflându-se și cel în litigiu, în baza

Legii nr. 18/1991 și în baza Legii nr. 169/1997, dar pentru acesta nu a fost

reconstituit dreptul de proprietate.

Ca urmare, reclamanta a formulat

plângere în baza Legii nr. 18/1991, care a fost respinsă prin sentința civilă

nr. 9150 din 18 noiembrie 1999, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea,

rămasă definitivă și irevocabilă prin deciziile civile nr. 858 din 6 aprilie 2000

a Tribunalului Vâlcea și nr. 2830/2000 a Curții de Apel Pitești.

Cu această ocazie, instanțele au

reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr.

18/1991 republicată și că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate

publică prin Decretul de expropriere nr. 201/1987, fiind demarate lucrări

pentru locuințe sociale.

S-a mai reținut că reclamanta a fost

despăgubită pentru acest teren.

Ulterior, reclamanta a solicitat

retrocedarea terenului în baza Legii nr. 33/1994, iar prin sentința civilă nr.

72 din 22 mai 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea cu

motivarea că, prin hotărârile pronunțate în plângerea la Legea nr. 18/1991 s-a

stabilit irevocabil că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate

publică, fiind demarate lucrările de investiții.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a formulat apel.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia nr. 1549/A din 30 iunie 2004, a respins ca nefondat

apelul, reținând că instanța de fond a aplicat corespunzător dispozițiile art.

8 din Legea nr. 10/2001.

S-a constatat că actele dosarului

dovedesc că regimul juridic al terenului pretins de reclamantă este reglementat

de legile funciare și nu de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat recurs, prin care a susținut, în esență, că s-au interpretat și

aplicat greșit prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, în sensul că

restituirea terenului în natură nu ar fi circumscrisă dispozițiilor Legii nr.

10/2001 și ar urma regimul prevăzut de legea fondului funciar, că greșit s-a

reținut că terenul face parte din domeniul public și că în mod greșit s-a

reținut că pentru acest teren există finanțare în vederea realizării

investiției de blocuri de locuințe sociale.

Recursul se va admite pentru

argumentele ce succed.

Trebuie precizat în primul rând că,

deși în cererea de recurs, recurenta reclamantă arată că terenul a cărui

restituire o cerere este în suprafață de 602,55 mp, fiind alcătuit din parcela

de 510,62 mp (identificată de expert cu contur portocaliu) și parcela de 91,93

mp (prezentată de expert cu contur verde), atât în contestația formulată la

Tribunalul Vâlcea, cât și în notificarea făcută în baza Legii nr. 10/2001,

reclamanta solicită restituirea în natură a suprafeței de 510,62 mp.

În ceea ce privește parcela de 91,93

mp, deținută fără acte de vecinul său Vulpoi Ion, acesta nu este parte în

cauză, iar reclamanta nu l-a chemat în judecată.

Astfel încât, instanța reține că

obiectul cererii de restituire în natură îl constituie suprafața de 510,62 mp.

În speță sunt incidente prevederile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 247/2005.

Potrivit textului de lege menționat,

nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul

localităților la data preluării abuzive sau la data notificării.

Or, în cauză este vorba de un teren

situat în intravilanul orașului Băile Olănești, teren care a fost expropriat

pentru cauză de utilitate publică.

Terenul îndeplinește toate

condițiile de restituire, întrucât este liber, fără construcții și nu există

documentație de urbanism legal aprobată, existența studiului de fezabilitate

pentru construcția de locuințe fiind insuficientă și datând de mulți ani.

Art. 9 din Legea nr. 10/2001, astfel

cum a fost modificată arată că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în

posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se

află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

În ceea ce privește caracterul

abuziv al preluării terenului pledează faptul că, la data exproprierii terenul

se afla în folosința C.A.P.–ului și nu în proprietatea acestuia, iar autorului

reclamantei, care era de fapt proprietarul terenului, nu i s-au acordat sume de

bani (în prealabil sau ulterior exproprierii) care să reprezinte o dreaptă

despăgubire.

În acest context, se impune

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a sentinței instanței de

fond și, rejudecând cauza, admiterea contestației formulată de reclamantă.

Dispoziția nr. 27 din 17 martie 2003

emisă de primarul orașului Băile Olănești, prin care a fost respinsă

notificarea reclamantei, urmează a fi desființată, iar acesta va fi obligat să

emită decizie de restituire în natură a terenului în suprafață de 510,62 mp,

situat în orașul Băile Olănești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

I.E.M. împotriva

deciziei nr. 1549/A din 30 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 98

din 19 februarie 2004 a Tribunalului Vâlcea și, rejudecând cauza, admite

contestația, desființează dispoziția nr. 27 din 17 martie 2003 și obligă

Primarul orașului Băile Olănești să emită decizie de restituire în natură a

terenului în suprafață de 510,62 mp, situat în orașul Băile Olănești.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.