ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3239/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă de reclamanții M.A., D.L. și H.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale pe rolul Tribunalului București s-a solicitat anularea deciziei nr. 178131 din 6 octombrie 2003 emisă de pârât și restituirea în natură a suprafeței de 4500 mp, reprezentând 2 lacuri, teren aferent și alei, amplasate pe raza localității Băile Olănești, județul Vâlcea. S-a solicitat și plata contravalorii fructelor civile percepute sau nepercepute de pârât, în sumă de 500.000.000 lei pe ultimii trei ani.

Prin sentința civilă nr. 919 din 21 octombrie 2004 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a dispus anularea în parte a deciziei contestate, a obligat intimatul să soluționeze pe fond pretențiile reclamanților, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expertul G.V., conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Prin aceeași sentință s-a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind obligarea la plata contravalorii fructelor civile pe ultimii trei ani și a fost obligat intimatul la plata sumei de 7.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantele au solicitat restituirea în natură a imobilului din litigiu, preluat fără titlu legal de stat și care potrivit adresei nr. 758 din 5 februarie 2004 emisă de Primăria orașului Băile Olănești Vâlcea face parte din patrimoniul Ministerului Apărării Naționale. Decizia emisă de pârât prin care își declină competența de soluționare a notificării în forma Academiei Române potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu este legală, terenul fiind în patrimoniul pârâtului, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Prin raportul de expertiză topografică s-a identificat terenul revendicat, ca fiind în suprafață de 4500 mp și compus din două lacuri, teren aferent și alei, amplasate în localitatea Băile Olănești, județul Vâlcea.

Prin decizia civilă nr. 205/A din 7 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul pârâtului Ministerul Apărării Naționale, a schimbat în parte sentința în sensul că a respins acțiunea în privința cererii de restituire în natură cu privire la imobilele care nu se mai află în administrarea pârâtului. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin Dispoziția nr. 8131 din 16 octombrie 2003, Ministerul Apărării Naționale a restituit reclamanților suprafața de teren de 2504,36 mp, situată în localitatea Băile Olănești, Vâlcea (art. 1 al deciziei) iar pentru diferența de teren din totalul de 60 ha, Ministerul Apărării Naționale și-a declinat competența de soluționare în favoarea Academiei Române, deoarece în baza art. 1 alin. (4) din O.G.

nr. 39/2002 aprobată prin Legea nr. 251/2002, terenul aferent complexului Olănești, a trecut în administrarea acestei instituții. În temeiul acestei ordonanțe s-a încheiat la data de 28 februarie 2002 un protocol între Ministerul Apărării Naționale și Academia Română privind aplicarea dispozițiilor acestei ordonanțe și un proces-verbal din care rezultă că operațiunea de predare-primire a cuprins întregul patrimoniu al complexului Olănești. S-a mai reținut că aceste acte normative și consecințele ce le-au urmat fac dovada că în prezent complexul Olănești, din care fac parte terenurile revendicate se află în administrarea Academiei Române, și că au o forță juridică și o valoare probatorie mai mare decât cea a unei adrese emise de Primăria orașului Băile Olănești, în care se menționează că bunurile sunt în patrimoniul Ministerului Apărării Naționale.

În final s-a arătat că valoarea probatorie a raportului de expertiză nu este de natură a stabili în administrarea cui se află un anumit bun și cum s-a dovedit că imobilul revendicat se află în administrarea Academiei Române, în mod corect Ministerul Apărării Naționale și-a declinat competența de soluționare a pretențiilor reclamanților, în forma unității deținătoare. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, au declarat recurs reclamanții, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

În susținerea recursului s-a arătat că în realitate la Academia Română au trecut în administrare alte terenuri lacurile cu nuferi solicitate de reclamanți și terenul aferent până la 4500 mp au rămas în continuare în administrarea Ministerului Apărării Naționale, deoarece ele fac corp comun cu grădina vilei P. S-a mai susținut că deși în dispozitiv s-a precizat că intimatul este obligat la restituirea terenului în litigiu, nu se spune care este suprafața acestuia, dacă restituirea se face conform expertizei, că deși s-a dovedit că imobilul revendicat se află în patrimoniul Ministerului Apărării Naționale, instanța de apel nu a ținut cont de ele, hotărând în mod greșit că acesta nu mai este în patrimoniul Ministerului Apărării Naționale.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs și pârâtul Ministerul Apărării Naționale, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În susținerea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de apel se sprijină pe motive contradictorii, atunci când nu dă forță probantă raportului de expertiză în stabilirea regimului juridic al imobilului iar în dispozitiv prin omisiune se recunoaște exact contrariul. S-a mai susținut că prin hotărârea de apel s-a cercetat cauza numai cu privire la declinarea de competență a soluționării notificării reclamanților și nu a analizat criticile referitoare la nedovedirea faptului că imobilul nu s-a aflat în proprietatea autorilor reclamanților.

Ambele recursuri vor fi admise pentru considerentele care urmează: Prin decizia de restituire în parte nr. A 8131 din 16 octombrie 2003 s-a dispus la art. 1 restituirea în natură a terenului în suprafață de 2504,36 mp și la art. 2 că pentru suprafața de teren aferentă complexului Olănești, Ministerul Apărării Naționale își declină competența de soluționare în favoarea Academiei Române, deoarece în baza art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 39/2002, aprobată prin Legea nr. 251/2002 terenul aferent complexului a trecut în administrarea Academiei Române. Față de dispozițiile acestor acte normative și înscrisurile la care fac referire recurenții-reclamanți nu rezultă cu certitudine în administrarea cui se află imobilul din litigiu.

Pentru stabilirea regimului juridic al imobilului revendicat, este necesar ca instanța să pună în discuție introducerea în cauză a Academiei Române. Odată stabilit deținătorul terenului se va proceda la identificarea acestuia, (întindere, vecinătăți) și apoi la analizarea cererile formulate prin notificarea cu nr. 55/2001. Pentru cele arătate se vor admite ambele recursuri se vor casa hotărârile anterioare și se va trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanții M.A., D.L., H.A. și de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva deciziei civile nr. 205/A din 7 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă. Casează decizia precum și sentința nr. 919 din 21 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2007.