ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5797/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea precizată, L.A.M. și

ulterior și S.F.A. și T.D.A. au chemat în judecată deținătoarea SC O. SA pentru

a fi obligată să le restituie imobilul situat în orașul Olănești județul Vâlcea,

respectiv suprafața de 615,9 mp teren liber compus din două parcele de câte

393,09 mp și respectiv 222,82 mp, expropriată prin Decretul nr. 344 din 13

iulie 1957 cu vecinătățile specificate în cererea de chemare în judecată.

Reclamanții și-au întemeiat acțiunea

pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și au menționat că erau descendenții autoarei

T.T. care anterior exproprierii a deținut în proprietate terenul în litigiu în

baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2611 din 6

noiembrie 1937 de Tribunalul Romanați și transcris în registrul de foi dotale

al aceluiași tribunal sub nr. 55 din 6 noiembrie 1937.

Au mai precizat că toate

construcțiile edificate pe teren au fost demolate, iar din suprafața de 617 mp supusă

exproprierii numai 200 mp au fost valorificați pentru utilitate publică prin

construirea unei cantine în partea estică a terenului.

Prin decizia nr. 7 din 8 iunie 2001,

unitatea deținătoare SC O. SA a respins cererea de restituire în natură a

terenului de 617,50 mp situat în Băile Olănești, județul Vâlcea formulată de L.A.M.

cu motivarea că terenul în litigiu a trecut cu titlu valabil în proprietatea

statului și este evidențiat în patrimoniul unității, societate privatizată cu

respectarea dispozițiilor legale.

Pe cale de consecință reclamanta a

fost îndrumată să se adreseze cu notificare Autorității de privatizare,

sucursala regională sud Craiova pentru a obține măsuri reparatorii prin

echivalent conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Or, reclamanții au apreciat că

preluarea imobilului în discuție de către stat s-a făcut în mod abuziv

printr-un act normativ nepublicat și fără respectarea dispozițiilor legale în

vigoare la data preluării și prin urmare, în speță nu erau aplicabile

prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Au mai învederat și că,

scopul exproprierii nu a fost realizat astfel că terenul putea fi restituit.

Din această perspectivă, actul

juridic al privatizării de care se prevala unitatea deținătoare a imobilului

era lovit de nulitate absolută conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

și nu le putea fi opozabil solicitând a fi desființat.

Reclamanții au invocat în

fundamentarea acțiunii dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2, art. 21, art. 22,

art. 31 și art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin întâmpinare SC O. SA a precizat

că terenul în dispută era aferent unei construcții care se află în proprietatea

pârâtei dobândită prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 154/1990 și prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. A.G. 33 din 29 noiembrie 2000 încheiat cu

APAPS cu ocazia privatizării societății.

În acest sens a nominalizat

construcția intitulată “Pensiunea nr. 27+ seră” amplasată pe o suprafață reală

de 1417,64 mp teren ce includea și terenul solicitat de reclamanți. A mai

precizat că dreptul de proprietate asupra imobilului în discuție a fost

constituit în favoarea statului printr-un titlu valabil respectiv Decretul nr.

344/1957, transcris în registrul de transcripțiuni al Tribunalului Vâlcea sub

nr. 879/1957, transcriere ce-i conferea caracterul de publicitate, fiind

aplicabile dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001.

A conchis pârâta că are calitatea de

subdobânditor de bună credință conform art. 27 alin. (1) coroborat cu art. 46 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 și că întrucât terenul nu era liber, reclamanții erau

îndreptățiți exclusiv la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile art.

11 alin. (4) și (7) și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, a depus Certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria MO 8 nr. 1060 din 18

decembrie 2001 emis de Ministerul Turismului pentru suprafața de teren de

1417,64 mp, pe care se află amplasată “Pensiunea 2 + seră” din Băile Olănești.

Tribunalul Vâlcea, secția civilă,

prin sentința nr. 398 din 21 iunie 2002 a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâta să restituie reclamanților în natură suprafața de 393,09 mp teren situat

în localitatea Olănești cu vecinătățile precizate în dispozitiv.

Instanța de fond a reținut că

potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză și a completărilor făcute urmare

obiecțiunilor formulate de pârâtă, din suprafața de teren pretinsă de

reclamanți era liberă cea de 393,09 mp care nici nu era cuprinsă în

certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei, diferența de

222 mp făcând parte din respectivul certificat și era ocupat de o seră.

Prin urmare, instanța a conchis că

reclamanților urma să li se restituie în natură cei 393,09 mp teren, iar pentru

diferența de 222 mp teren ce apărea evidențiată în patrimoniul pârâtei și

inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, erau aplicabile

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 nefiind posibilă restituirea în

natură.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia nr. 58/A din 3 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanții L.A.M., S.F.A. și N.D.T. împotriva sentinței civile nr.

398 din 21 iunie 2002 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, cu motivarea că

terenul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil, Decretul nr.

344/1957, iar la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, suprafața de 222

mp teren avea natura juridică a unui teren preluat de stat cu titlu valabil și

transmis în proprietatea unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, astfel că în speță erau aplicabile prevederile art. 27 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

Din această perspectivă, cererea

reclamanților prin care solicitau constatarea nulității absolute a actului de

privatizare a pârâtei pentru motivele derivând din nelegalitatea exproprierii

și din faptul că pârâta a declanșat ulterior notificării sale procedura

obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu putea fi

primită.

În contra acestei decizii au

declarat recurs reclamanții invocând motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că exproprierea terenului în

dispută s-a făcut în mod abuziv întrucât nu s-a probat cauza de utilitate

publică care ar fi putut determina conform art. 481 C. civ. exproprierea

respectivului teren și prin urmare, în cauză nu erau incidente prevederile art.

27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, au învederat că pârâta

a declanșat procedura pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenului potrivit H.G. nr. 834/1991 după ce fusese

notificată cu privire la restituirea terenului în temeiul Legii nr. 10/2001.

Mai mult, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate pentru terenul în dispută, a cărui nulitate absolută

au solicitat a fi constatată pentru cauză ilicită, a fost obținut la 18 decembrie

2001 în timpul litigiului, ceea ce dovedea reaua credință a pârâtei și prin

urmare pune sub dubiu legalitatea procesului de privatizare. Din această

perspectivă s-a apreciat că în mod greșit instanța de apel a considerat că

determinant ar fi momentul în care terenul în litigiu ar fi intrat în

patrimoniul pârâtei și nu cel al atestării dreptului de proprietate, întrucât

s-a făcut o confuzie între dreptul de administrare pe care pârâta îl avea la

data notificării și a promovării acțiunii și dreptul de proprietate dobândit în

timpul derulării litigiului la instanța de fond. Astfel fiind s-a solicitat

modificarea hotărârilor pronunțate în cauză și admiterea integrală a acțiunii.

Recursul este fondat pentru motivele

ce succed.

Așa cum deja s-a relevat, prin

acțiune, a fost invocată și nulitatea absolută a actului de privatizare a

pârâtei în temeiul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, solicitându-se

desființarea acestuia. S-a învederat atât nelegalitatea titlului statului

asupra imobilului în discuție cât și faptul că pârâta declanșând ulterior

notificării adresate de reclamanta L.A.M., procedura obținerii certificatului

de atestare a dreptului de proprietate pe care de altfel, l-a și obținut în

timpul derulării litigiului la judecătorie, 18 decembrie 2001, nu mai putea

invoca buna credință menționată de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Instanța de fond nu a analizat acest

capăt de cerere, iar în apel s-a reținut că procesul de privatizare a pârâtei a

avut loc în anul 1990 astfel că în patrimoniul acesteia a intrat și suprafața

de 222 mp din terenul expropriat de la autoarea reclamanților.

Totodată s-a apreciat că cererea

întemeiată pe dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu putea fi

primită pentru că terenul în discuție a fost preluat de stat cu titlu,

expropriere, iar determinant era momentul în care terenul a intrat în

patrimoniul pârâtei și nu cel al atestării dreptului de proprietate prin

procedura reglementată de H.G. nr. 834/1991.

Dezvoltând această teză, instanța de

apel a conchis că terenul de 222 mp avea natura juridică a unui teren preluat

de stat cu titlu valabil și transmis în proprietatea unei societăți comerciale

privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Or, din dosar rezultă că instanțele

nu au examinat prin probe dacă preluarea terenului în discuție în baza

Decretului nr. 344/1957 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în

vigoare la data exproprierii între care figurează și art. 481 C. civ.

Mai mult, prin sentința civilă nr.

1758 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Rm. Vâlcea devenită irevocabilă, s-a

stabilit cu autoritate de lucru judecat, că SC O. SA are un drept de

administrare asupra suprafeței de 41.121,83 mp teren aferentă imobilelor

societății situate în Olănești conform documentației tehnice parte componentă a

hotărârii (dos. nr. 4543/2001). În menționata documentație figurează și

Pensiunea nr. 2 + seră amplasată pe suprafața de 1417,64 mp teren în discuție.

Din cele expuse rezultă că la data

promovării acțiunii 7 septembrie 2001 pârâta avea doar un drept de administrare

asupra terenului menționat și prin urmare greșit instanța de apel a reținut că

pârâta l-ar fi dobândit în proprietate încă din anul 1990.

În adevăr, potrivit Ordinului nr.

154 din 26 aprilie 1991 emis de Ministerul Comerțului și Turismului pârâta

deținea în proprietate doar construcțiile cuprinse în lista anexă la ordin

între care figura și Pensiunea nr. 2 (dos. nr. 4543/2001).

Din această perspectivă, este reală

susținerea reclamanților potrivit căreia pârâta a dobândit dreptul de

proprietate asupra menționatului teren, abia posterior notificării ce i-a fost

adresată, respectiv în timpul soluționării litigiului la instanța de fond

(certificat seria MO 8 nr. 1060 din 18 decembrie 2001 dos nr. 4543/2001).

Astfel fiind, instanțele aveau

obligația de a analiza atât dacă imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu

titlu valabil, în sensul că au fost respectate legile în vigoare la data

preluării, ori dimpotrivă, preluarea s-a făcut fără titlu valabil. După

clarificarea acestui aspect se impunea examinarea și celui de al doilea capăt

de cerere al acțiunii și anume incidența dispozițiilor art. 46 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 capăt de cerere care nu a fost soluționat de instanța de fond

iar în apel a fost expediat cu mențiunea că nu putea fi primit fără însă a se

și argumenta cu probe o astfel de poziție.

Cu ocazia rejudecării apelului

urmează a se examina și poziția procesuală a comoștenitorilor S.F.A. și N.T.D.

avându-se în vedere precizările făcute de reclamanta L.A.M. prin memoriul de la

f. 67 la instanța de fond (dos. nr. 4543/2001) cât și faptul că aceștia nu

figurează ca semnatari ai notificării nr. 1073/2001 (dos nr. 4543/2001).

Față de cele ce preced recursul

urmează a fi admis, a casa decizia atacată și a trimite cauza aceleiași

instanțe de apel pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

a

dmite

recursul declarat de reclamanții L.A.M., S.F.A. și N.D.T. împotriva deciziei

nr. 58 A din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care

o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie

2004.