ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4529/2003

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la nr. 3073 din 11 iulie 2001 la Tribunalul Brăila,

petenta I.G. a contestat decizia nr. 137/2001 emisă de Spitalul de Urgentă „Sf.

Spiridon” Brăila, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a imobilului

situat în comuna Viziru, județul Brăila compus din casă și terenul adiacent în

suprafață de 2.328 m.p.

În motivarea contestației s-a arătat că a

notificat pe pârât la data de 4 mai 2001 conform Legii nr. 10/2001, solicitând

să-i restituie în natură imobilul menționat mai sus preluat de stat fără titlu.

A mai arătat contestatoarea că prin decizia nr.

137/2001 unitatea deținătoare a imobilului i-a respins cererea de restituire în

natură, motivat de faptul că, în imobil funcționează Cabinetul Medicului de

Familie și Farmacia din aceeași localitate, întemeindu-și decizia pe

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, propunând acordarea de despăgubiri.

A susținut contestatoarea că, decizia unității

deținătoare a imobilului este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a

prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se acordă măsuri

reparatorii prin echivalent în situația imobilelor ocupate de unități bugetare

din învățământ, sănătate sau alte instituții publice, ori, atât cabinetul medicului

de familie cât și farmacia privată din comună nu fac parte din categoriile

reglementate de acest text de lege, „imobilul a fost trecut la stat, fără

titlu”.

Prin sentința civilă nr. 142 din 20 septembrie

2001, Tribunalul Brăila a admis contestația petentei, a desființat decizia nr.

137/2001 emisă de Spitalul de Urgență „Sf. Spiridon” Brăila și a obligat

pârâtul să restituie reclamantului imobilul situat în comuna Viziru județul

Brăila, compus din construcție și teren în suprafață de 2.328 m.p.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

reclamanta este moștenitoare testamentară a defuncților B.L.I., decedat la 1

octombrie 1986 și B.V., decedată la 30 august 1988, în baza testamentului

autentificat sub nr. 603/1997 și a certificatului de moștenitor eliberat în

baza testamentului, că de pe urma acestora, a moștenit imobilul situat în

Comuna Viziru – județul Brăila, imobil care, nu a fost naționalizat sau

expropriat, ci preluat abuziv de către stat și trecut în administrația

pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel

pârâtul Spitalul de Urgență „Sf. Spiridon” Brăila susținând, în esență, că

imobilul a trecut în patrimoniul statului cu titlu prin Decretul nr. 418/1953

de naționalizare a farmaciilor, situație confirmată de procesul verbal nr. 1

din 17 mai 1953, al comisiei formată în temeiul decretului menționat și prin

care s-a preluat de la autoarea petentei, B.I.V., în prezența acesteia,

clădirea, bunurile din farmacie, registre, pentru care a semnat de predare.

Acest act trebuie considerat titlu.

A mai susținut apelantul că, în cauză, trebuie

introdusă și Primăria Comunei Viziru.

În cauză, a formulat cerere de intervenție

accesorie în interesul Spitalului de Urgență „Sf. Spiridon” Brăila, Primăria

comunei Viziru județul Brăila prin care a susținut că în imobilul a cărui

restituire în natură o solicită I.G., în baza Legii nr. 10/2001, funcționează

dispensarul sanitar uman și farmacia comunei Viziru și ca, în mod corect,

pârâtul a respins cererea de restituire în natură și a înaintat decizia către

Prefectura Județului Brăila cu propunerea acordării de despăgubiri în temeiul

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 79/A din 13 decembrie 2001,

Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de

pârâtul Spitalul de Urgentă „Sf. Spiridon” Brăila și totodată a respins, ca

nefondată, cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta

Primăria Comunei Viziru – județul Brăila.

Instanța a reținut că susținerea pârâtului și a

intervenientei că imobilul proprietatea petentei a fost trecut la stat cu titlu

prin Decretul nr. 418/1953 nu este dovedită de probele dosarului, că în imobil

funcționează un cabinet medical individual și o farmacie particulară și că

imobilul din litigiu nu face parte din patrimoniul Primăriei și nu poate fi

inclus în inventarul comunei potrivit Legii nr. 213/1998.

A mai reținut instanța că, litigiul se poartă

între intimat și „petentă”, aceasta din urmă fiind aceea, care a adresat

notificarea persoanei juridice deținătoare respectiv Spitalul de Urgentă „Sf.

Spiridon” Brăila care a emis decizia nr. 137/2001, motiv pentru care cererea de

introducere în cauză a Primăriei Comunei Viziru – nu a fost primită de

instanță.

În contra acestei hotărâri au declarat recurs

pârâtul Spitalul de Urgență „Sf. Spiridon” Brăila și intervenienta Primăria

Comunei Viziru – județul Brăila.

Atât pârâtul cât și intervenienta au criticat

decizia atacată, ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Referitor la criticile formulate de pârâtul Spitalul

de Urgență „Sf. Spiridon” Brăila s-a susținut, în esență, ca instanța nu a

ținut cont că imobilul din litigiu, aflat în administrarea unei unități

bugetare, face parte din domeniul public și desfășoară activități bugetare de

sănătate și potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, nu poate fi

restituit în natură.

Referitor la criticile formulate de

intervenienta Primăria Comunei Viziru s-a susținut, în esență, că instanța nu a

ținut cont de toate probele de la dosar, în legătură cu imobilul din litigiu,

care a fost preluat cu titlu valabil și că în acest imobil funcționează

dispensarul uman în baza unui contract de comodat pentru care, finanțarea este

asigurată din resurse bugetare pentru utilizarea spațiului.

A mai susținut că imobilul potrivit destinației

sale este bun public conform prevederilor Legii nr. 213/1998.

Examinând întregul material probator administrat

în cauză, Curtea reține ca esențiale pentru soluționarea problemelor deduse

judecății două aspecte, care de altfel fac și obiectul recursurilor.

1 - Un prim aspect privește situația că cererea

de revendicare nr. 2989 din 10 mai 2001 formulată de petenta I.G. în baza Legii

nr. 10/2001 a fost adresată deținătorului imobilului respectiv Spitalul de

Urgență „Sf. Spiridon” Brăila, care a soluționat-o, în această calitate, prin

decizia nr. 137/2001 prin respingerea cererii de revendicare în natură.

Spitalul de Urgență „Sf. Spiridon” Brăila a fost

desființat prin Ordinul MS nr. 379/2003, astfel că, acesta nu mai are calitate

procesuală pasivă și nici nu mai deține bunul – respectiv imobilul din litigiu.

2 – Celălalt aspect se refera la

faptul că începând cu data de 30 ianuarie 2003, imobilul revendicat – clădirea

și terenul – unde funcționează dispensarul medical al comunei Viziru, a fost

preluat de Primăria Comunei Viziru, respectiv proprietatea, administrarea și

deținerea acestuia, astfel cum rezultă din protocolul încheiat la 30 ianuarie

2003 între Spitalul de Urgență „Sf. Spiridon” Brăila și Primăria comunei

Viziru, ca urmare aplicării H.G. nr. 866/2002 privind trecerea în domeniul

public a imobilelor și terenurilor aferente.

Primăria comunei Viziru nu a figurat

ca parte la fond.

În contextul celor prezentate, cum

cele două hotărâri pronunțate nu pot fi executate, pricina se impune a fi

rejudecată, în raport cu noul proprietar – deținător al imobilului preluat prin

Protocol.

Astfel fiind în conformitate cu

dispozițiile art. 314 C. proc. civ. urmează a admite recursul a casa decizia

recurată, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, precum și

sentința pronunțată de Tribunalul Brăila, secția civilă, trimițând cauza spre

rejudecare aceluiași Tribunal.

Tot cu ocazia rejudecării, urmează a

se avea în vedere și celelalte motive invocate în cele două recursuri care nu

au fost menționate în considerentele mai înainte arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâtul Spitalul de Urgență „Sf. Spiridon” Brăila și de intervenienta accesorie

Primăria Comunei Viziru împotriva deciziei nr. 79/A din 13 decembrie 2001 a

Curții de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 142 din 20 septembrie 2001 a Tribunalului Brăila, secția civilă,

și trimite cauza aceluiași tribunal, pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.