ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6680/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin notificarea formulată la 16

iulie 2001, G.E. a solicitat Primăriei municipiului Brăila, în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului (teren

intravilan în suprafață de 97,8 mp) situat în Brăila.

Persoana îndreptățită a arătat că

imobilul a aparținut autoarei sale T.V., decedată la 2 decembrie 1985 și a fost

preluat abuziv de stat în perioada 1968-1969.

Prin dispoziția nr. 53 din 21 iunie

2002, Președintele Consiliului Județean Brăila a respins cererea de restituire

în natură a terenului solicitat, cu motivarea că acesta aparține domeniului

public al județului Brăila și a dispus stabilirea de măsuri reparatorii prin

echivalent sub forma despăgubirilor bănești, în cuantum de 121.752.950 lei.

La 18 iulie 2002, G.E. a contestat

această decizie, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului de a-i

restitui în natură, terenul trecut abuziv în proprietatea statului, în legătură

cu care a formulat notificarea.

În cauză a fost introdusă, la

cererea pârâtului, Direcția Generală pentru protecția drepturilor copilului

Brăila, actuala deținătoare a terenului.

Prin sentința nr. 9 din 16 ianuarie

2003, Tribunalul Brăila, secția civilă, a admis contestația și anulând

dispoziția atacată a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului

în suprafață de 95,50 mp, situat în Brăila.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că întrucât terenul în litigiu a fost preluat fără titlu, nu

pot fi aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 pentru ca

imobilul să fie inclus în domeniul public sau privat al statului sau al

unităților administrativ-teritoriale.

Apelurile declarate de Direcția

Generală pentru protecția drepturilor copilului Brăila și Consiliul Județean

Brăila au fost admise de Curtea de Apel Galați, secția civilă care, prin

decizia nr. 32/A din 3 martie 2003 a schimbat sentința, cu consecința

respingerii contestației ca nefondată.

În motivarea acestei decizii,

instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001 și respectiv ale art. 9 alin.

(1) lit. e) din H.G. nr. 614/2001, întrucât imobilul este ocupat de o

instituție publică, reclamantei neputându-i-se acorda decât măsuri reparatorii

prin echivalent.

În cauză, a declarat recurs în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta G.E., susținând în

esență că întrucât terenul a fost preluat abuziv, în mod greșit s-a apreciat că

acesta face parte din domeniul public al județului Brăila, impunându-se

restituirea în natură în raport și de împrejurarea că transmiterea listei

centralizată a imobilelor, prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

s-a făcut după depunerea notificării.

Recursul se privește ca nefondat, în

sensul considerentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin.

(1) al Legii nr. 10/2001, în situația imobilelor ocupate de unități bugetare

din învățământ, sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții

publice…necesare în vederea continuării activităților de interes public,

social-cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acordă măsuri

reparatorii prin echivalent, în condițiile acestei legi.

Alin. (2) al aceluiași text dispune

că ministerele de resort, precum și celelalte instituții publice interesate vor

propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care nu vor fi

retrocedate în natură și pentru care se acordă măsuri reparatorii în echivalent,

potrivit alin. (1).

În speță, din actele cauzei rezultă

că terenul în litigiu este înglobat în suprafața totală de 1030,80 mp, pe care

funcționează Direcția Generală pentru Protecția Copilului Brăila, înființată

prin preluarea instituțiilor de protecție a copilului aflat în dificultate

(case de copii și orfelinate) de la Direcția Sanitară a Județului Brăila și

Inspectoratul școlar județean.

Imobilul a fost preluat de către

Consiliul Județean Brăila de la Direcția Sanitară a Județului Brăila, prin

protocolul nr. 4313 din 24 iunie 1998 încheiat în temeiul art. 46 din O.U.G.

nr. 26/1997, „privind protecția copilului aflat în dificultate”.

După adoptarea hotărârii Consiliului

Județean Brăila nr. 26 din 25 iunie 1999, terenul a intrat în domeniul public

al județului, atestat ulterior prin H.G. nr. 363/2002.

Potrivit alin. (2) al art. 16 din

Legea nr. 10/2001, terenul a fost inclus în lista centralizată la nivelul

județului, poziția 67, a imobilelor ce nu vor fi restituite în natură, listă

transmisă Guvernului României la 25 februarie 2002, anterior datei la care

reclamanta a înaintat actele doveditoare ale cererii formulată pe calea

notificării, respectiv 25 aprilie 2002.

De altfel, succesiunea acestor date

este lipsită de relevanță în condițiile în care textul mai sus citat nu

precizează în ce termen trebuie formulate propunerile și nu condiționează

transmiterea acestora către Guvern înainte de formularea notificărilor.

Or, operațiunea de inventariere a

imobilelor cărora li se aplică prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, în

vederea formulării propunerii către Guvern, nu poate avea loc decât după

centralizarea acestor notificări, la nivelul instituției publice interesate.

Pe de altă parte, prin O.U.G. nr. 184

din 12 decembrie 2002, aprobată ulterior prin Legea nr. 48 din 23 martie 2004,

s-a înlăturat dispoziția cuprinsă în alin. (4) al art. 16 din lege, potrivit

căreia prevederile alin. (1) și (2) al textului, nu se aplică imobilelor

preluate fără titlu valabil.

Ca atare, și sub acest aspect,

criticile sunt nefondate, textul, în varianta în vigoare după 18 decembrie 2002

(data publicării în Monitorul Oficial), nemaipermițând restituirea în natură a

bunurilor de interes public, chiar dacă au fost preluate fără titlu valabil.

În considerarea celor ce preced, recursul

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

contestatoarea G.E. împotriva deciziei nr. 32/A din 3 martie 2003 a Curții de

Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie

2004.