ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1305/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 8 iulie 2008, Ș.S. a chemat în judecată C.S.M.

și pe președintele său, B.L., solicitând obligarea acesteia să-i răspundă

detaliat la fiecare punct din scrisoarea înregistrată sub nr. 17228/1154 din 2

iunie 2008, precum și la plata unei penalități de 10.000 lei pentru

neîndeplinirea cu vinovăție a obligațiilor sale de serviciu.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că până la data sesizării instanței de judecată nu a

primit nici un răspuns la scrisoarea respectivă și oricum, termenul legal de

soluționare a expirat, situație care îl prejudiciază.

În opinia lui, atitudinea

pârâților este de natură să aducă daune instituției în sine și justiției în

ansamblul său.

Prin sentința civilă nr. 2628

din 9 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În esență, instanța a

reținut că cererea din 2 iunie 2008 a urmat corespondenței anterioare a

reclamantului Ș.S. cu C.S.M. în legătură cu publicarea în M. Of. al României a

Ghidului de bune practici pentru cooperarea dintre instanțe și parchetele de pe

lângă acestea și mas-media, precum și cu cariera profesională a unor

judecători.

Cererea a primit însă, o rezolvare

favorabilă la data de 10 iulie 2008 și cu privire la Hotărârea Plenului C.S.M. reclamantul

a fost încunoștințat prin adresă.

Referitor la cariera

profesională a unor judecători, i s-a comunicat răspunsul în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 554/2004, apreciindu-se că informațiile cerute sunt de

interes public.

Ca atare, curtea de apel, a

apreciat că pârâta secundă nu avea obligația legală de a-i comunica

reclamantului un răspuns detaliat la pct. 2 din cerere, privind pretinse

ilegalități săvârșite de C.S.M. în promovarea acelor judecători.

În sfârșit, instanța a

reținut că solicitarea reclamantului excede cadrului legal (art. 1 și art. 2

din Legea nr. 554/2004) și competenței conferită pârâtei B.L. prin dispozițiile

Legii nr. 317/2004, modificată.

Sentința a fost atacată cu

recurs de către reclamantul Ș.S.

Recurentul a reiterat

afirmațiile făcute în cuprinsul acțiunii și a susținut că în mod eronat prima

instanță a respins acțiunea, devreme ce nici la această dată el nu a primit un

răspuns detaliat la toate aspectele sesizate în scrisoarea nr. 68 din 2 iunie

2008, înregistrată la C.S.M. sub nr. 17228/1154 din aceeași dată.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din

conținutul adresei din 23 iulie 2008, urmare a sesizării având ca obiect

răspunsul formulat de Biroul de Informare Publică și Relații cu Mass - Media

din cadrul C.S.M., această autoritate publică i-a comunicat reclamantului că în

ședința din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a apreciat că răspunsul dat a fost

elaborat cu respectarea normelor legale în vigoare.

Totodată, s-a precizat că

s-a considerat necesară publicarea Ghidului de bune practici pentru cooperarea

dintre instanțe și parchetele de pe lângă acestea și mass-media în M. Of. (fila

nr. 10 dosarului de fond).

Pe de altă parte,

înscrisurile anexate la filele nr. 35-43 ale aceluiași dosar, conțin

răspunsurile comunicate reclamantului de către purtătorul de cuvânt al C.S.M. în

legătură cu evoluția carierei profesionale a mai multor judecători.

Este vorba de răspunsuri

detaliate, formulate de purtătorul de cuvânt în numele autorității publice

emitente și în limitele atribuțiilor ce decurg din lege și Regulamentul de

organizare și funcționare al C.S.M.

În condițiile date, nu poate

fi vorba în speță de nesoluționarea de către pârâți, în termenul legal a unei

cereri care, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004 să justifice măsura admiterii acțiunii.

Împrejurarea că răspunsurile

primite l-au nemulțumit pe reclamant (care solicită și alte detalii, punctuale

din partea președintelui C.S.M. cu privire la aspectele semnalate în scrisoare)

nu constituie nici ea un temei pentru reformarea soluției, deoarece nu se poate

impune autorității emitente un anumit răspuns, în forma și cu conținutul dorit

de către persoana ce se consideră vătămată.

Având în vedere aceste

considerente și lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art.

306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune

respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul S.Ș. împotriva sentinței nr. 2628 din 9 octombrie 2008 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 martie 2009.