ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3841/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 10 iunie 2009, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată pe pârâtul A.V.V.,

în calitate de președinte al C.S.M., solicitând obligarea acestuia să ia, de

îndată, măsuri pentru actualizarea documentelor de interes public și a listei

cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestionate de C.S.M.,

potrivit legii, obligarea ca, în listarea documentelor de interes public, să

determine nefolosirea unor expresii neclare, ambigue, precum cele din Hotărârea

nr. 38/2008 a Plenului C.S.M. „traseul profesional al magistraților”, ci să fie

listate precis, clar, care anume documente alcătuiesc acest traseu, începând de

la liceu și facultate, obligarea pârâtului ca, în noua structură a

informațiilor de interes public, să transmită datele solicitate prin Scrisoarea

nr. 90/19/01 din 03 mai 2009 și obligarea pârâtului ca, pentru încălcarea

premeditată a obligațiilor de serviciu, să plătească, în beneficiul bugetului

de stat, o penalitate de 10.000 lei.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a

arătat că prin scrisoarea nr. 90/19/01 din 03 mai 2009 a solicitat pârâtului, în calitatea sa de președinte al C.S.M., comunicarea informațiilor de

interes public din dosarul profesional al doamnei L.H.G. de la Tribunalul București, că C.S.M. a emis adresa nr. 14921/1.154/ E din 6 mai 2009 prin care a

solicitat să se indice „concret, explicit ce informații de interes public se

solicită”, iar prin înscrisul nr. 90/19/03 din 6 mai 2009 a invocat, din nou, prevederile Hotărârii nr. 38 din 17 ianuarie 2008 a Plenului C.S.M.

Totodată, reclamantul a susținut că

răspunsul C.S.M., transmis cu scrisoarea nr. 4/14.921/1.154/ E din 14 mai 2009, a fost următorul: „Hotărârea nr. 38/2008 a Plenului C.S.M. a fost anulată prin Sentința civilă nr.

2850/2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, devenită irevocabilă, este necesară analizarea în concret a fiecărei

cereri ca fiind de interes public ori nu, în accepțiunea Legii nr. 544/2001”.

A mai arătat că textul emis de C.S.M.

reprezintă și o abrogare cel puțin a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) și

h) din Legea nr. 544/2001, că a depus toate diligentele la conducerea Curții de

Apel București și la C.S.M. pentru comunicarea Sentinței civile nr. 2850/2008,

însă această solicitare a fost refuzată,  iar pe site-ul oficial al C.S.M.,

Hotărârea nr. 38/2008 a Plenului este prezentă, fără nicio mențiune despre

anularea acesteia.

De asemenea, reclamantul a afirmat

că o lege emisă de Parlamentul României nu putea fi abrogată, chiar și parțial,

de Curtea de Apel București, iar nerecurarea sentinței civile menționate

conduce la ideea că se urmărește secretizarea biografiilor magistraților, în

afara prevederilor constituționale.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) și lit. n

1

), art. 16 (l

2

)

din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 544/2001, Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004

și Hotărârea nr. 326 din 24 august 2005 a Plenului C.S.M.

Prin întâmpinarea formulată în cauză

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 195 din 14

ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de pârât, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarele:

Acțiunea formulată de către

reclamant are ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtului în

calitate de președinte al C.S.M. de a-i comunica informațiile de interes public

solicitate.

Refuzul nejustificat de a soluționa

o cerere este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, modificată și completată, ca fiind exprimarea

explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Curtea de apel a constatat că

răspunsurile transmise reclamantului, prin adresele nr. 14921/1154/ E din 06

mai 2009 și nr. 4/14.920/1154/ E din 14 mai 2009, nu îmbracă forma unui refuz

nejustificat de soluționare a cererii, în sensul dispozițiilor sus menționate,

având în vedere că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 38/2008, a fost anulată prin

hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar reclamantul nu a

indicat, în concret, care sunt informațiile solicitate, pentru a se putea

aprecia dacă acestea constituie sau nu informații de interes public, în sensul

Legii nr. 544/2001, și dacă fac parte din categoria informațiilor exceptate de

la accesul liber al cetățenilor, prevăzut de art. 1 din acest act normativ.

De altfel, petiția prin care se

solicită informații de interes public se impune a fi formulată cu respectarea

dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, iar conform art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 544/2001 sunt enumerate categoriile de informații exceptate

de la accesul liber al cetățenilor, iar la lit. d) sunt menționate informațiile

cu privire la datele personale, potrivit legii, exigențe însă de care

reclamantul nu a ținut cont.

î

n esență, judecătorul fondului a

apreciat că susținerile reclamantului privind existența unui refuz nejustificat

de soluționare a cererii nu pot fi primite.

S.Ș.

Împotriva acestei sentința declarat

recurs reclamantul care a solicitat casarea în totalitate a hotărârii atacate,

reținerea cauzei spre rejudecare cu depunerea unui înscris oficial de la C.S.M.

privind „pretinsa anulare” a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 38/2008 și explicații

privind menținerea ei fără nici o adnotare, pe site-ul instituției, precum și

depunerea unei hotărâri judecătorești, invocate ca probă.

Sentința menționată a fost atacată

cu recurs de către reclamant, care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, arătând că judecătorul fondului a refuzat să soluționeze cererile

deduse judecății și că în cadrul cercetării judecătorești, nu a cerut și nu a

obținut de la C.S.M. un înscris oficial privind anularea Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 38/2008, încălcând principiul egalității de șanse între părți.

Recurentul a mai solicitat aplicarea

art. 148 și 242 alin. ultim C. proc. civ., a art. 109

1

din

Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, cu modificările și completările ulterioare, aprobat

prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 387/2005, cu modificările și completările

ulterioare și judecarea cererii de urgență și cu precădere.

II. Considerentele Curții asupra

recursului.

Examinând sentința atacată prin

prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

relevante.

Verificând conținutul cererii de

recurs, Curtea constată că întreaga motivare reia parte din conținutul cererii

de chemare în judecată și a scrisorii nr. 90/19 din 3 mai 2009, prin care

solicită ca în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) și h), art.

16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și în baza dreptului său de informare,

pârâtul în calitate de președinte C.S.M. să actualizeze lista documentelor de

interes public și lista cuprinzând categoriile de documente produse sau

gestionate de C.S.M. și să comunice informațiile de interes public solicitate

din dosarul profesional al unui magistrat de la Tribunalul București.

Examinând susținerile recurentului

prin prisma solicitărilor cuprinse în cererea adresată autorității

administrative și răspunsul comunicat cu adresa nr. 4/14921/1.154/

biprmm

din 14 mai 2009, Înalta Curte

observă că nu există elemente care să contureze un refuz nejustificat chiar și

parțial de rezolvare a cererii, în sensul pe care art. 1 alin. (1) lit. i) din

Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme, pentru ca în baza art. 16 din

Legea contenciosului administrativ să fie chemat în judecată pârâtul în

calitate de președinte al C.S.M.

Nu se poate reține astfel un refuz

de soluționare a cererii din partea persoanei care „a contribuit la elaborarea,

emiterea sau încheierea actului ori, după caz care se face vinovată de refuzul

de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim”.

Mai mult, soluționarea unei cereri

contrar așteptărilor petiționarului nu reprezintă, automat, un refuz

nejustificat, acest caracter al refuzului fiind reținut numai prin raportare la

prevederile legale, cu care răspunsul dat petiționarului ar intra în

contradicție.

Înalta Curte constată că cererile

deduse judecății de reclamantul-recurent, privind depunerea unor înscrisuri ce

emană de la autoritatea C.S.M. se puteau formula în contradictoriu cu această instituție

publică, avându-se în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 și 18 din

Legea nr. 554/2004.

Funcționarul public, conducătorul

instituției publice poate fi chemat în judecată exclusiv pentru plata de

despăgubiri în solidar cu autoritatea sau instituția publică, conform art. 16

din legea contenciosului administrativ.

Raportul de drept administrativ se

stabilește între petiționar și autoritatea sau instituția publică, iar

obligația de formulare a răspunsului în sensul dorit de petent, revenind

acesteia iar nu persoanei fizice care îndeplinește funcția de conducător al

autorității ori instituției publice.

Concluzionând, Înalta Curte reține

că în cauză nu s-au identificat elemente care să contureze caracterul nejustificat

de soluționare a cererii de către pârâtul chemat în judecată ci, dimpotrivă, nu

s-a făcut dovada că recurentul - reclamant ar fi fost vătămat în vreun drept

sau interes legitim.

Instanța de fond a interpretat

corect raportul juridic dedus judecății, constatând că în raport de obiectul

cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate,

motiv pentru care în mod corect a respins acțiunea.

instanței de recurs.

Pentru toate considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.Ș.

împotriva sentinței nr. 195 din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2010.