ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3838/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3838/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în primă
instanță
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,
reclamanta Asociația Managerilor Publici din România a solicitat, în contradictoriu
cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Comisia pentru manageri
publici prin Secretariatul Comisiei pentru manageri publici, obligarea acestora
să îi comunice reclamantei ordinea de zi și procesele-verbale ale tuturor întâlnirilor
Comisiei pentru manageri publici de la data constituirii (05 octombrie 2005) și
până în prezent.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat în esență următoarele:
Prin cererea de informații
înregistrată în 26 iunie 2007, reclamanta le-a solicitat pârâtelor să îi comunice,
prin secretariatul Comisiei, asigurat de Ministerul Administrației și Internelor,
regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei, Ordinul Ministerului
Administrației și Internelor nr. 788/2005 pentru desemnarea persoanelor care vor
asigura activitatea secretariatului Comisiei, ordinea de zi și
procesele-verbale de ședință. Pârâtele au răspuns prin adresa din 13 iunie 2007,
comunicând regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei și Ordinul Ministerului
Administrației și Internelor nr. 788/2005 pentru desemnarea persoanelor care vor
asigura activitatea secretariatului Comisiei, fără să răspundă și cu privire la
celelalte informații de interes public solicitate. Reclamanta și-a întemeiat cererea
și acțiunea pe prevederile art. 6-7 din Legea nr. 544/2001 privind informațiile
de interes public.
Prin sentința civilă
nr. 3939 din 04 decembrie 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasivă a Ministerul
Administrației și Internelor, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat
pârâții să comunice reclamantei ordinea de zi și procesele-verbale ale tuturor întâlnirilor
Comisiei pentru manageri publici de la constituire – 05 octombrie 2005 până la 30
iulie 2007.
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar prin decizia
nr. 591/R din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ
și fiscal, a admis recursul declarat, a admis excepția de necompetența materială
a Tribunalului Brașov și a casat sentința atacată, înaintând cauza spre soluționare
instanței competente, Curtea de Apel Brașov.
La data de 17
noiembrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,
a fost învestită cu soluționarea cauzei.
La termenul din 09 februarie
2009, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâților,
în solidar, la plata daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere începând
cu data pronunțării unei sentințe definitive și până la executarea acesteia, iar
la termenul din 23 martie 2009, la cererea reclamantei, a fost introdusă în cauză,
în calitate de pârâtă, și Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Prin întâmpinarea formulată
în cauză, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea
acțiunii, arătând că în data de 31 iulie 2007 Comisia pentru manageri publici a
transmis reclamantei răspunsul prin intermediul secretariatului Comisiei. De asemenea,
a mai arătat că nu are atribuții în domeniul evaluării, încadrării, repartizării,
promovării, soluționării contestațiilor și al excluderii din categoria managerilor
publici și nici în aprobarea rezultatelor aplicării procedurilor de evaluare stabilite
în domeniul managerilor publici, competența exclusivă aparținând Comisiei pentru
managerii publici, singura atribuție a acestui pârât în funcționarea Comisiei pentru
managerii publici fiind, cea prevăzută de art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 56/2004.
Excepția lipsei calității
procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor a fost soluționată
prin încheierea din 09 martie 2009, în sensul că a fost respinsă, cu motivarea că
acest pârât are un rol esențial în formarea și funcționarea Comisiei pentru
manageri publici, conform art. 3 din O.U.G. nr. 56/2004.
Comisia pentru
manageri publici a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a predat documentele
rezultate din activitatea Comisiei către Agenția Națională a Funcționarilor Publici,
iar Comisia pentru managerii publici a fost înființată ca organism independent,
de interes general, cu rol în procesul de evaluare a managerilor publici constând
în aprobarea rezultatelor din urma aplicării procedurii de evaluare stabilite. A
mai arătat că nu au fost încălcate prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 544/2001,
deoarece informațiile au fost comunicate reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată,
pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat respingerea acțiunii
reclamantei ca prematur formulată, în sensul că reclamanta nu a respectat prevederile
Legii nr. 544/2001, nesolicitând acestui pârât informațiile publice menționate în
acțiune. Pe fondul cauzei, a arătat că informațiile solicitate de reclamantă nu
pot fi furnizate pentru că nu ar fi informații de interes public în sensul Legii
nr. 544/2001.
Hotărârea Curții de
apel
Prin sentința civilă
nr. 142/F din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ
și fiscal, a respins excepția prematurității acțiunii reclamantei, invocată de pârâta
Agenția Națională a Funcționarilor Publici; a admis în parte acțiunea formulată
de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor
și Comisia pentru manageri publici având ca obiect obligarea comunicării de informații
publice și, în consecință, a obligat acești pârâți să pună la dispoziția reclamantei
ordinea de zi și procesele-verbale de ședință ale întâlnirilor Comisiei pentru
manageri publici de la data de 05 octombrie 2005 și până la data pronunțării prezentei
sentințe, respingând celelalte pretenții ale reclamantei.
Prin aceeași sentință
a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională
a Funcționarilor Publici și a obligat, în solidar, pârâții Ministerul Administrației
și Internelor și Comisia pentru manageri publici la plata către reclamantă a sumei
de 806 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2007,
reclamanta a solicitat, în scris, de Ia Comisia pentru manageri publici, în condițiile
Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, informații
referitoare la ordinea de zi și procesele-verbale ale tuturor întâlnirilor Comisiei
pentru manageri publici de la data constituirii (05 octombrie 2005) și până „în
prezent”, prin precizarea de acțiune menționând ca termen final data pronunțării
instanței de fond.
Instanța a constatat că
nu i s-au furnizat reclamantei datele respective de către Comisia pentru
manageri publici, cu motivarea că documentele solicitate ar conține date personale
și nu pot fi comunicate întrucât reclamanta este o asociație a managerilor publici,
iar membrii săi sunt persoane direct vizate atât de ordinea de zi a ședințelor Comisiei
pentru managerii publici, cât și de procesele-verbale încheiate de Comisie la fiecare
ședință.
Potrivit art. 3 alin.
(5) din O.U.G. nr. 56/2004, Secretariatul Comisiei se asigură de către Ministerul
Administrației și Internelor, iar potrivit art. 3 alin. (3) din același act normativ,
acest minister are rolul de a propune Guvernului structura, componența, atribuțiile
și modul de organizare a Comisiei, ceea ce evidențiază că funcționarea Comisiei
este dependentă de atitudinea instituțională a Ministerului Administrației și Internelor.
Astfel, datele și documentele
solicitate de reclamantă de la pârâte vizau date referitoare, eventual, la situația
juridică a managerilor publici, care sunt și membri ai asociației reclamante, iar
în măsura în care sunt asimilate datelor cu caracter personal, acestea pot fi comunicate
persoanelor pe care le privesc, fie direct, fie indirect.
A mai reținut că, într-adevăr,
prin O.U.G. nr. 92/2008 Agenția Națională a Funcționarilor Publici a preluat atribuțiile
Comisiei pentru manageri publici, însă poate fi obligată Comisia să soluționeze
cererea reclamantei, având în vedere că actul normativ prevede expres, prin norme
juridice tranzitorii cuprinse în art. 38 alin. (1) lit. b), faptul că atât Comisia,
cât și secretariatul tehnic al acesteia, continuă să funcționeze pentru asigurarea
continuării litigiilor aflate pe rol la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe
de urgență și până la rămânerea irevocabilă a hotărârilor judecătorești pronunțate
în cadrul acestora, astfel că excede cadrului procesual chemarea în judecată a Agenției
Naționale a Funcționarilor Publici.
Recursul declarat de
Ministerul Administrației și Internelor și Comisia pentru manageri publici
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor precum și Comisia
pentru manageri publici.
Recurentul-pârât Ministerul
Administrației și Internelor critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie
și nelegalitate, fără a indica motivele de modificare sau casare, prevăzut de
art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivării
recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei
calității procesuale pasive invocate de Ministerul Administrației și Internelor
prin întâmpinare, faptul că alin. (5) din O.U.G.nr. 56/2005, cu modificările și
completările ulterioare prevede că „Secretariatul Comisiei se asigură de către Ministerul
Administrației și Internelor” nu este de natură a justifica calitatea procesuală
pasivă în această cauză, întrucât obligația de a comunica informațiile de interes
public, revine exclusiv acestei comisii și nu instituției pârâte.
Arată că acest secretariat
nu se află în relații de subordonare cu Ministerul Administrației și Internelor,
autoritate care nu răspunde de modul în care sunt îndeplinite atribuțiile care îi
revin, astfel cum, în mod greșit, a reținut instanța de fond în hotărârea recurată.
Recurenta-pârâtă Comisia
pentru manageri publici invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicită
să se constate că în prezenta cauză nu se poate reține în sarcina Comisiei
pentru manageri publici un refuz nejustificat de soluționare a cererii și, pe cale
de consecință, urmare admiterii acestei căi de atac să fie respinsă acțiunea ca
neîntemeiată.
În motivarea cererii de
recurs, recurenta-pârâtă a arătat că în raport de prevederile expres ale O.U.G.
nr. 92/2008, Comisia pentru manageri publici nu se mai ocupă de managementul carierei
funcționarului public denumit manager public, toate atribuțiile fiind preluate de
către Agenția Națională a Funcționarilor Publici.
Arată că procesele-verbale
de ședință ale Comisiei pentru manageri publici cuprind atât informații de interes
general, cât și informații cu caracter personal, astfel încât Comisia de află în
imposibilitatea legală de a transmite în copie procesele-verbale în integralitatea
lor, în condițiile în care art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind
liberul acces la informațiile de interes public exceptează de la comunicare informațiile
cu privire la datele cu caracter personal.
Mai mult, la data introducerii
acțiunii, reclamantul primise răspunsul la solicitarea sa conform adresei din
30 iulie 2007 cu încadrarea în termenul legal de 30 de zile.
Apărarea Agenției Naționale
a Funcționarilor Publici
La data de 17 septembrie
2010, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a depus întâmpinare în temeiul
art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului și menținerea
soluției atacate în ceea ce o privește, apreciind că această instituție nu poate
fi obligată la comunicarea către reclamantă a documentelor solicitate.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Argumente de fapt și
de drept relevante
Examinând cauza prin prisma
motivelor invocate și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta
Curte constată că recursul este fondat.
Obiectul cererii de chemare
în judecată este supus prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informațiile de interes public, pentru că vizează accesul liber și neîngrădit al
cetățenilor la orice informații de interes public, obligația autorităților publice
de a asigura, potrivit competențelor ce le revin, „informarea corectă a cetățenilor
asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal” este prevăzută
în art. 31 alin. (2) din Constituția României.
Această normă constituțională
reprezintă concretizarea, în dreptul național, a uneia dintre componentele dreptului
la buna administrare, prevăzut în art. 41 din Carta drepturilor fundamentale ale
Uniunii Europene, adoptată la Nisa, la data de 07 decembrie 2000 de Parlamentul
European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.
Nu se poate contesta că
documentația solicitată de reclamantă, respectiv ordinea de zi și procesele-verbale
de ședință ale tuturor întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici, de la constituire
până în prezent, a fost solicitată în baza dreptului la informare conform Legii
nr. 544/2001 și că la data introducerii acțiunii, sinteza informațiilor solicitate
a fost comunicată cu adresa din 13 iunie 2007.
Pentru a interpreta corect
raportul juridic dedus judecății, este necesar a verifica dacă ne aflăm în prezența
unui refuz nejustificat de rezolvare a unei petiții adresate unei autorități publice,
refuz asimilat actului administrativ unilateral, aceasta în condițiile în care executarea
dreptului de acces al fiecărei persoane la informațiile de interes public nu poate
aduce atingere intereselor legitime legate de confidențialitatea datelor personale
ale cursanților, respectiv dosare individuale, nume, prenume, cod numeric personal,
cod YPS, punctaj final, poziție în clasament, respectiv informații privind persoane
fizice identificate sau identificabile.
Conform art. 12 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, se exceptează de la accesul liber al cetățenilor
informațiile cu privire la datele cu caracter personal.
Din datele speței nu rezultă
că dreptul de apreciere al comisiei de specialitate chemată în judecată ar fi fost
exercitat în mod abuziv prin exces de putere sau cu exprimarea voinței de a nu rezolva
cererea reclamantei prin încălcarea dreptului prevăzut de art. 31 din Constituția
României.
Dimpotrivă, răspunsul
dat de pârâtă a avut loc înaintea introducerii acțiunii cu sinteza informațiilor
solicitate, restul datelor nu au fost comunicate pentru că ar fi fost încălcate
drepturile managerilor publici, în condițiile în care procesele-verbale de ședință
ale Comisiei pentru manageri publici cuprind atât informații de interes general,
cât și informații cu caracter personal.
În cadrul unei acțiuni
în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui
interes legitim vătămat sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal,
tipic sau asimilat.
Or, în cauza de față,
luând în considerare actele și lucrările dosarului, conform prevederilor art. 12
din Legea nr. 544/2001, în raport cu obiectul petiției, Înalta Curte constată că
nu a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
În raport de aceste considerente,
instanța constată că nu mai este necesar a analiza motivele de recurs vizând efectele
modificărilor legislative privind managementul carierei funcționarului public denumit
manager public.
Înalta Curte constată
că, potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, privind informațiile de interes public,
litigiul de față era de competența în primă instanță a tribunalului, secția de contencios
administrativ, care a fost de altfel sesizată de către reclamant, dar în cauză s-a
pronunțat o soluție în recurs prin care s-a pus în discuție competența materială
de soluționare a cauzei și prin decizia nr. 591/R din 30 septembrie 2008 a fost
trimisă cauza spre soluționare Curții de Apel Brașov care a pronunțat sentința recurată
de cele două pârâte.
Astfel sesizată cu recursul
declarat de cele două pârâte, Înalta Curte constată că nu sunt elemente din care
să rezulte că dreptul de apreciere al pârâtelor chemate în judecată a fost exercitat
abuziv și că în cauza de față nu a existat voința de a nu rezolva cererea în sensul
dorit de legiuitor prin Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, având în vedere prevederile
art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul și va modifica în parte
sentința atacată în sensul respingerii cererii ca nefondată, cu menținerea celorlalte
dispoziții ale hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de Ministerul Administrației și Internelor și Comisia pentru manageri publici împotriva
sentinței nr. 142 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios
administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința
atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de Asociația Managerilor Publici
din România în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și Comisia
pentru manageri publici, ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 septembrie 2010.