ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3838/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta Asociația Managerilor Publici din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Comisia pentru manageri publici prin Secretariatul Comisiei pentru manageri publici, obligarea acestora să îi comunice reclamantei ordinea de zi și procesele-verbale ale tuturor întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici de la data constituirii (05 octombrie 2005) și până în prezent.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență următoarele: Prin cererea de informații înregistrată în 26 iunie 2007, reclamanta le-a solicitat pârâtelor să îi comunice, prin secretariatul Comisiei, asigurat de Ministerul Administrației și Internelor, regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei, Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 788/2005 pentru desemnarea persoanelor care vor asigura activitatea secretariatului Comisiei, ordinea de zi și procesele-verbale de ședință. Pârâtele au răspuns prin adresa din 13 iunie 2007, comunicând regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 788/2005 pentru desemnarea persoanelor care vor asigura activitatea secretariatului Comisiei, fără să răspundă și cu privire la celelalte informații de interes public solicitate.

Reclamanta și-a întemeiat cererea și acțiunea pe prevederile art. 6-7 din Legea nr. 544/2001 privind informațiile de interes public.

Prin sentința civilă nr. 3939 din 04 decembrie 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale pasivă a Ministerul Administrației și Internelor, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâții să comunice reclamantei ordinea de zi și procesele-verbale ale tuturor întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici de la constituire – 05 octombrie 2005 până la 30 iulie 2007. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar prin decizia nr. 591/R din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat, a admis excepția de necompetența materială a Tribunalului Brașov și a casat sentința atacată, înaintând cauza spre soluționare instanței competente, Curtea de Apel Brașov.

La data de 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost învestită cu soluționarea cauzei. La termenul din 09 februarie 2009, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere începând cu data pronunțării unei sentințe definitive și până la executarea acesteia, iar la termenul din 23 martie 2009, la cererea reclamantei, a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, și Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în data de 31 iulie 2007 Comisia pentru manageri publici a transmis reclamantei răspunsul prin intermediul secretariatului Comisiei.

De asemenea, a mai arătat că nu are atribuții în domeniul evaluării, încadrării, repartizării, promovării, soluționării contestațiilor și al excluderii din categoria managerilor publici și nici în aprobarea rezultatelor aplicării procedurilor de evaluare stabilite în domeniul managerilor publici, competența exclusivă aparținând Comisiei pentru managerii publici, singura atribuție a acestui pârât în funcționarea Comisiei pentru managerii publici fiind, cea prevăzută de art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 56/2004. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor a fost soluționată prin încheierea din 09 martie 2009, în sensul că a fost respinsă, cu motivarea că acest pârât are un rol esențial în formarea și funcționarea Comisiei pentru manageri publici, conform art. 3 din O.U.G.

nr. 56/2004. Comisia pentru manageri publici a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a predat documentele rezultate din activitatea Comisiei către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, iar Comisia pentru managerii publici a fost înființată ca organism independent, de interes general, cu rol în procesul de evaluare a managerilor publici constând în aprobarea rezultatelor din urma aplicării procedurii de evaluare stabilite. A mai arătat că nu au fost încălcate prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, deoarece informațiile au fost comunicate reclamantei. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca prematur formulată, în sensul că reclamanta nu a respectat prevederile Legii nr. 544/2001, nesolicitând acestui pârât informațiile publice menționate în acțiune.

Pe fondul cauzei, a arătat că informațiile solicitate de reclamantă nu pot fi furnizate pentru că nu ar fi informații de interes public în sensul Legii nr. 544/2001. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 142/F din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prematurității acțiunii reclamantei, invocată de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Comisia pentru manageri publici având ca obiect obligarea comunicării de informații publice și, în consecință, a obligat acești pârâți să pună la dispoziția reclamantei ordinea de zi și procesele-verbale de ședință ale întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici de la data de 05 octombrie 2005 și până la data pronunțării prezentei sentințe, respingând celelalte pretenții ale reclamantei.

Prin aceeași sentință a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici și a obligat, în solidar, pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Comisia pentru manageri publici la plata către reclamantă a sumei de 806 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În cursul anului 2007, reclamanta a solicitat, în scris, de Ia Comisia pentru manageri publici, în condițiile Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, informații referitoare la ordinea de zi și procesele-verbale ale tuturor întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici de la data constituirii (05 octombrie 2005) și până „în prezent”, prin precizarea de acțiune menționând ca termen final data pronunțării instanței de fond.

Instanța a constatat că nu i s-au furnizat reclamantei datele respective de către Comisia pentru manageri publici, cu motivarea că documentele solicitate ar conține date personale și nu pot fi comunicate întrucât reclamanta este o asociație a managerilor publici, iar membrii săi sunt persoane direct vizate atât de ordinea de zi a ședințelor Comisiei pentru managerii publici, cât și de procesele-verbale încheiate de Comisie la fiecare ședință. Potrivit art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 56/2004, Secretariatul Comisiei se asigură de către Ministerul Administrației și Internelor, iar potrivit art. 3 alin. (3) din același act normativ, acest minister are rolul de a propune Guvernului structura, componența, atribuțiile și modul de organizare a Comisiei, ceea ce evidențiază că funcționarea Comisiei este dependentă de atitudinea instituțională a Ministerului Administrației și Internelor.

Astfel, datele și documentele solicitate de reclamantă de la pârâte vizau date referitoare, eventual, la situația juridică a managerilor publici, care sunt și membri ai asociației reclamante, iar în măsura în care sunt asimilate datelor cu caracter personal, acestea pot fi comunicate persoanelor pe care le privesc, fie direct, fie indirect. A mai reținut că, într-adevăr, prin O.U.G.

nr. 92/2008 Agenția Națională a Funcționarilor Publici a preluat atribuțiile Comisiei pentru manageri publici, însă poate fi obligată Comisia să soluționeze cererea reclamantei, având în vedere că actul normativ prevede expres, prin norme juridice tranzitorii cuprinse în art. 38 alin. (1) lit. b), faptul că atât Comisia, cât și secretariatul tehnic al acesteia, continuă să funcționeze pentru asigurarea continuării litigiilor aflate pe rol la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență și până la rămânerea irevocabilă a hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acestora, astfel că excede cadrului procesual chemarea în judecată a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. 3. Recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor și Comisia pentru manageri publici Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor precum și Comisia pentru manageri publici.

Recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, fără a indica motivele de modificare sau casare, prevăzut de art. 304 C. proc. civ. În dezvoltarea motivării recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinare, faptul că alin. (5) din O.U.G.nr. 56/2005, cu modificările și completările ulterioare prevede că „Secretariatul Comisiei se asigură de către Ministerul Administrației și Internelor” nu este de natură a justifica calitatea procesuală pasivă în această cauză, întrucât obligația de a comunica informațiile de interes public, revine exclusiv acestei comisii și nu instituției pârâte.

Arată că acest secretariat nu se află în relații de subordonare cu Ministerul Administrației și Internelor, autoritate care nu răspunde de modul în care sunt îndeplinite atribuțiile care îi revin, astfel cum, în mod greșit, a reținut instanța de fond în hotărârea recurată. Recurenta-pârâtă Comisia pentru manageri publici invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicită să se constate că în prezenta cauză nu se poate reține în sarcina Comisiei pentru manageri publici un refuz nejustificat de soluționare a cererii și, pe cale de consecință, urmare admiterii acestei căi de atac să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că în raport de prevederile expres ale O.U.G.

nr. 92/2008, Comisia pentru manageri publici nu se mai ocupă de managementul carierei funcționarului public denumit manager public, toate atribuțiile fiind preluate de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Arată că procesele-verbale de ședință ale Comisiei pentru manageri publici cuprind atât informații de interes general, cât și informații cu caracter personal, astfel încât Comisia de află în imposibilitatea legală de a transmite în copie procesele-verbale în integralitatea lor, în condițiile în care art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public exceptează de la comunicare informațiile cu privire la datele cu caracter personal.

Mai mult, la data introducerii acțiunii, reclamantul primise răspunsul la solicitarea sa conform adresei din 30 iulie 2007 cu încadrarea în termenul legal de 30 de zile. 4. Apărarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici La data de 17 septembrie 2010, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului și menținerea soluției atacate în ceea ce o privește, apreciind că această instituție nu poate fi obligată la comunicarea către reclamantă a documentelor solicitate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumente de fapt și de drept relevante Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Obiectul cererii de chemare în judecată este supus prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, pentru că vizează accesul liber și neîngrădit al cetățenilor la orice informații de interes public, obligația autorităților publice de a asigura, potrivit competențelor ce le revin, „informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal” este prevăzută în art. 31 alin. (2) din Constituția României. Această normă constituțională reprezintă concretizarea, în dreptul național, a uneia dintre componentele dreptului la buna administrare, prevăzut în art. 41 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, adoptată la Nisa, la data de 07 decembrie 2000 de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.

Nu se poate contesta că documentația solicitată de reclamantă, respectiv ordinea de zi și procesele-verbale de ședință ale tuturor întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici, de la constituire până în prezent, a fost solicitată în baza dreptului la informare conform Legii nr. 544/2001 și că la data introducerii acțiunii, sinteza informațiilor solicitate a fost comunicată cu adresa din 13 iunie 2007. Pentru a interpreta corect raportul juridic dedus judecății, este necesar a verifica dacă ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de rezolvare a unei petiții adresate unei autorități publice, refuz asimilat actului administrativ unilateral, aceasta în condițiile în care executarea dreptului de acces al fiecărei persoane la informațiile de interes public nu poate aduce atingere intereselor legitime legate de confidențialitatea datelor personale ale cursanților, respectiv dosare individuale, nume, prenume, cod numeric personal, cod YPS, punctaj final, poziție în clasament, respectiv informații privind persoane fizice identificate sau identificabile.

Conform art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile cu privire la datele cu caracter personal. Din datele speței nu rezultă că dreptul de apreciere al comisiei de specialitate chemată în judecată ar fi fost exercitat în mod abuziv prin exces de putere sau cu exprimarea voinței de a nu rezolva cererea reclamantei prin încălcarea dreptului prevăzut de art. 31 din Constituția României. Dimpotrivă, răspunsul dat de pârâtă a avut loc înaintea introducerii acțiunii cu sinteza informațiilor solicitate, restul datelor nu au fost comunicate pentru că ar fi fost încălcate drepturile managerilor publici, în condițiile în care procesele-verbale de ședință ale Comisiei pentru manageri publici cuprind atât informații de interes general, cât și informații cu caracter personal.

În cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat sunt condiționate de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat. Or, în cauza de față, luând în considerare actele și lucrările dosarului, conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, în raport cu obiectul petiției, Înalta Curte constată că nu a existat un refuz nejustificat de soluționare a cererii. În raport de aceste considerente, instanța constată că nu mai este necesar a analiza motivele de recurs vizând efectele modificărilor legislative privind managementul carierei funcționarului public denumit manager public.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, privind informațiile de interes public, litigiul de față era de competența în primă instanță a tribunalului, secția de contencios administrativ, care a fost de altfel sesizată de către reclamant, dar în cauză s-a pronunțat o soluție în recurs prin care s-a pus în discuție competența materială de soluționare a cauzei și prin decizia nr. 591/R din 30 septembrie 2008 a fost trimisă cauza spre soluționare Curții de Apel Brașov care a pronunțat sentința recurată de cele două pârâte. Astfel sesizată cu recursul declarat de cele două pârâte, Înalta Curte constată că nu sunt elemente din care să rezulte că dreptul de apreciere al pârâtelor chemate în judecată a fost exercitat abuziv și că în cauza de față nu a existat voința de a nu rezolva cererea în sensul dorit de legiuitor prin Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, având în vedere prevederile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii cererii ca nefondată, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Comisia pentru manageri publici împotriva sentinței nr. 142 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de Asociația Managerilor Publici din România în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și Comisia pentru manageri publici, ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.