ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5666/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 579 din 02 februarie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția lipsei calității procesuale și, în consecință, a respins

acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală

pasivă, formulată de reclamantul S.Ș. în contradictoriu cu pârâtul A.V.V. – Președintele

Consiliului Superior al Magistraturii, având ca obiect obligarea pârâtului să ia,

de îndată, măsuri pentru actualizarea listei documentelor de interes public și a

listei cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestionate de Consiliul

Superior al Magistraturii, potrivit legii.

A solicitat, de asemenea,

ca pârâtul să fie obligat ca în listarea documentelor de interes public să determine

nefolosirea unor expresii neclare, ambigue, precum cele din hotărârea nr. 38 din

17 ianuarie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii „traseul profesional

al magistraților”, ci să fie listate precis, clar, care anume documente alcătuiesc

acest traseu, începând de la liceu și facultate și, totodată, să transmită

datele solicitate prin scrisoarea din 03 mai 2009 să plătească, în beneficiul bugetului

de stat, o penalitate de 20.000 RON.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit normelor cuprinse

în Cap. 2, Secțiunea I din Legea nr. 544/2001, obligația furnizării informațiilor

de interes public revine autorităților și instituțiilor publice,

iar accesul la aceste informații se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul

compartimentului pentru relații publice sau al persoanei desemnate în acest scop.

Din interpretarea normelor

legale cuprinse în art. 4 din Legea nr. 544/2001 reiese că răspunderea pentru modul

de îndeplinire a obligațiilor legate de furnizarea informațiilor de interes

public, inclusiv pentru modul în care sunt prezentate informațiile ce trebuie

comunicate din oficiu, revine compartimentelor specializate sau, după caz, persoanei

desemnate în condițiile art. 4 din lege, iar nu conducătorului instituției

sau autorității publice.

Astfel s-a constatat că

nu are relevanță în cauză împrejurarea că pârâtul este reprezentantul Consiliul

Superior al Magistraturii în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice,

întrucât atribuțiile de reprezentare nu se confundă cu cele de management,

astfel că pârâtul nu are atribuții în ce privește problemele pe care le

presupune gestionarea informațiilor de interes public.

Concluzionând, judecătorul

fondului a constatat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât

printre atribuțiile sale, în calitate de președinte al Consiliului Superior

al Magistraturii, nu se regăsesc cele privind actualizarea listei ce conține

documentele de interes public.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul S.Ș.

În esență, recurentul

a arătat că instanța de fond a tratat cu superficialitate cererea sa de chemare

în judecată, fără a se raporta la dispozițiile legale pe care le apreciază ca aplicabile,

respectiv la Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes

public și Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

S-a considerat că în mod

greșit a fost invocată din oficiu excepția lipsei calității procesuale a conducătorului

Consiliului Superior al Magistraturii, A.V.V., fiind admisă această excepție prin

ignorarea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 544/2001 (modificată și completată) potrivit

căreia „Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la

conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de

zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată”.

În condițiile în care

refuzul explicit sau tacit al angajatorului desemnat [în sensul alin. (1) al

art. 21 mai înainte amintit] este, în speță, adresa din 06 mai 2009, în opinia recurentului,

întemeiată pe dispozițiile art. 2 și art. 16 din Legea nr. 554/2004 cu referire

la Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (art. 24 și 33),

este evident că cel chemat în judecată are calitatea de a sta în proces și refuză

nejustificat să soluționeze cererea formulată de recurentul-reclamant.

Examinând cauza prin prisma

criticilor aduse cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței

atacate.

În aplicarea art. 129

alin. (5) și (6) C. proc. civ. judecătorul este dator să ia toate măsurile care

se impun pentru pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Raportându-se la obiectul

acțiunii – așa cum a fost acesta expus în considerentele deciziei de față, instanța

a verificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului, mai exact, pornind de la raportul

juridic dedus judecății a verificat dacă cel chemat în judecată este obligat în

acel raport.

Lipsa calității procesuale

poate fi invocată pe cale de excepție, așa cum s-a procedat și în cauză, excepția

lipsei calității procesuale fiind o excepție de fond, dirimantă și absolută, ce

poate fi invocată nu numai de părți, ci și din oficiu.

S-a constatat că în conformitate

cu prevederile Cap. 2, Secțiunea I din Legea nr. 544/2001, obligația furnizării

informațiilor de interes public revine autorităților sau instituțiilor publice,

iar accesul la aceste informații se face prin intermediul compartimentului pentru

relații publice sau al persoanei desemnate în acest scop în condițiile art. 4 din

același act normativ.

Obligația comunicării

informațiilor de interes public nu revine așadar conducătorului instituției sau

autorității publice, așa cum apreciază recurentul.

În concret, președintele

Consiliului Superior al Magistraturii are, potrivit Legii nr. 317/2004, atribuții

de reprezentare a acestei autorități, însă legea în discuție nu îi conferă nicio

atribuție în problemele pe care le presupune gestionarea informațiilor de interes

public și actualizarea listei ce conține documentele de interes public.

În acest context, se observă

că în mod corect și legal instanța fondului constatând lipsa calității procesuale

pasive a pârâtului a admis excepția invocată din oficiu și a respins pentru acest

considerent acțiunea formulată de S.Ș., fără a mai cerceta pe fond solicitările

acestuia.

Văzând și art. 312

alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.Ș. împotriva sentinței nr. 979 din 02 februarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2010.