ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2170/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC S.D. SRL

Ploiești, a chemat în judecată pe pârâta SC C.V.P. SRL solicitând constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 20 iulie

2004, întrucât la încheierea acestuia a lipsit consimțământul cumpărătorului

iar cauza contractului este ilicită și imorală.

Reclamanta a motivat

acțiunea susținând că persoana ce a semnat contractul din partea cumpărătorului

era salariat al reclamantei fără împuternicire sau delegare de a contracta, iar

clauze contractului inclusiv clauze penale sunt în favoarea vânzătorului.

Tribunalul Prahova, prin

sentința civilă 221 din 21 februarie 2008, a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului nr. 80 din 20 iulie 2004 și a obligat pe pârâtă la

plata sumei de 12,3 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut

în esență că în lipsa unui mandat, D.B. nu putea reprezenta societatea comercială,

astfel încât la încheierea contractului a lipsit consimțământului reclamantei.

Dacă demolarea contractului pe o perioadă de 3 ani ar putea fi considerată ca o

acoperire a lipsei de consimțământ, cauza ilicită și imorală prin stabilirea de

obligații și sancțiuni numai cumpărătorului, contrar bunei-credințe din

relațiile comerciale, este un alt argument în constatarea nulității contractului.

Prin decizia 222 din 14

noiembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul pârâtei a schimbat în

tot sentința atacată și pe fond a respins acțiunea.

Instanța de apel, prin încheierea

din 14 noiembrie 2008, a respins excepția tardivității declarării apelului

considerând că la data de 9 aprilie 2008, pârâta a comunicat prin fax

titularului: schimbarea sediului.

Pe fond, curtea de apel a

reținut că prin continuarea relațiilor comerciale prelungite prin acte

adiționale la contractul a cărui nulitate se cere, reclamanta a confirmat lipsa

consimțământului valabil exprimat la încheierea contractului.

În privința clauzei ilicite

și imorale, instanța a considerat că inserarea unei clauze penale și a unui

pact comisoriu de gradul IV nu exclude în sarcina vânzătorului răspunderea sa

pentru neexecutarea obligațiilor.

Împotriva deciziei astfel

pronunțată, reclamanta a declarat recurs susținând că în mod greșit instanța de

apel a considerat apelul declarat în termen deși nu au fost respectate

prevederile art. 104 C. proc. civ., iar din răspunsul Tribunalului Prahova, la

solicitarea curții de apel, rezulta că nu s-a înregistrat nici o notificare a

schimbării sediului pârâtei.

Pe fondul cauzei recurenta

susține că la încheierea contractului consimțământului reclamantei lipsea,

persoana care a semnat contractul neavând nici o împuternicire de reprezentare,

iar cauza ilicită și imorală este rezultatul acestei modalități frauduloase de

încheiere a înțelegerii dintre părți prin care uneia îi reveneau numai

obligații agravate de penalități iar alteia numai drepturi.

Recursul este fondat și va

fi admis pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 98 C. proc.

civ., stabilesc imperativ ca schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul

judecății, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința

instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare

recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția

prin care se încunoștiințează instanța despre schimbarea domiciliului.

Instanța de fond, la datele

de 14 mai și 30 mai 2008, încearcă să comunice pârâtei hotărârea civilă 221 din

21 februarie 2008, însă dovezile de comunicare sunt restituite cu mențiunea

destinatar mutat, situație în care a dispus realizarea comunicării prin afișare

la data de 5 iunie 2008, în considerația dispozițiilor art. 92 și 92

1

C. proc. civ.

Instanța de apel a nesocotit

dispozițiile textelor evocate care impun părților în proces o conduită

neechivocă.

Apelanta – intimată în

încercarea de a-și motiva lipsa de diligență în executarea obligațiilor

procesuale, a susținut că la data de 9 aprilie 2008, a transmis prin fax adresa 108 din 7 aprilie 2008, adresă care nu se regăsește între actele

Tribunalului Prahova, astfel încât demersul ei, în afara prevederilor legale,

nu poate fi considerat.

În această măsură, față de

dispozițiile art. 284 și 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

va admite recursul, va modifica decizia nr. 222 din 14 noiembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în sensul că respinge apelul pârâtei ca

tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S.D. SRL Ploiești împotriva deciziei nr. 569 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia recurată în

sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC C.V.P. SRL București ca tardiv

declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2009.