ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2221/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2221/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 61/CA din 31
martie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,
a respins acțiunea formulată de reclamantul A.A. prin care a solicitat în
contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului să i se
acorde titlu didactic de conferențiar universitar.
Recursul declarat de reclamant împotriva
acestei sentințe a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a pronunța această
decizie, Înalta Curte a reținut că „prima instanță a cercetat fondul,
formându-și convingerea și pe baza unor considerente referitoare la respectarea
procedurilor legale de acordare a titlurilor didactice universitare și la
efectele pe care evaluările efectuate de comisiile de specialitate, de
Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare
și de comisia de analiză a contestațiilor le au în mecanismul de adoptare a
deciziei administrative finale (în speță ordinul ministrului)”.
Instanța de recurs a mai reținut că
dreptul de apreciere al comisiei de specialitate și al Consiliului de Atestare
nu a fost exercitat în mod abuziv și că politologia este o știință politică cu
instrumente proprii de analiză, care nu poate fi considerată înrudită cu
domeniul dreptului.
Împotriva acestei decizii a formulat
contestație în anulare recurentul-reclamant, A.A., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Contestatorul a susținut în esență că
instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului pricinii, deși instanța de
recurs constată în mod eronat că prima instanță a cercetat fondul cauzei.
A mai susținut că fondul cauzei îl
reprezintă criteriul doctoratului, reglementat de art. 55 alin. (2) din Legea
nr. 128/1997 ori, în dispozitivul sentinței primei instanțe nu se face nici o
referire la acest text de lege, în timp ce instanța de recurs, depășindu-și
competența se pronunță asupra acestui lucru.
Curtea, analizând contestația în anulare,
în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va
respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de
atac, de retractare,
motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ
prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 317, „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu
contestație în anulare, pentru motivele arătate
mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau
recursului: 1) când
procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a
judecat pricina, nu a
fost îndeplinită
potrivit cu cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de
judecători
cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență" [alin.
(l)], contestația putând fi, totuși, primită pentru motivele mai sus-arătate,
„în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar
instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă
recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond" [alin. (2)].
De asemenea, conform art. 318, „Hotărârile instanțelor
de recurs mai
pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este
rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța,
respingând recursul sau admițându-1 numai în
parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Cum criticile invocate de contestator în cererea
sa nu se încadrează
în niciunul din cazurile prevăzute de textele legale citate, contestația
în anulare va fi respinsă ca, neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată
de A.A. împotriva deciziei nr. 3694 din 24 octombrie 2008 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14
aprilie 2009.