ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3694/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Contestatoarea SC V.C. SRL Iași a chemat în

judecată pe intimata A.D.S. București solicitând anularea titlului

executoriu și a somației din 3 august 2007, obligarea intimatei

să restituie suma de 64.023,94 lei și să plătească

despăgubiri egale cu dobânda aferentă sumei menționate până

la data restituirii.

Curtea de Apel

București, prin sentința comercială nr. 59 din 17 aprilie 2008,

a respins contestația la executare ca tardiv formulată.

Instanța de fond a

reținut că termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) C.

proc. civ. a început să curgă de la data de 13 august 2007; când

contestatoarea a primit titlul executoriu și somația, iar contestația

a fost depusă la 7 februarie 2008 peste termenul prevăzut.

Împotriva sentinței

astfel pronunțate, contestatoarea a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține

că în mod greșit instanța a făcut aplicația

dispozițiilor art. 401 C. proc. civ. întrucât legea aplicabilă este O.U.G.

nr. 51/1998 la care termenul de prescripție este de 6 luni de la data la

care a fost cunoscut actul pe care se întemeiază acțiunea.

Instanța de fond a

făcut o distincție pe care legea nu o face apreciind că

prevederile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 nu se aplică executării

silite deși și actul de executare silită este un act juridic iar

prin contestație s-a urmărit valorificarea unui drept patrimonial

și are caracterul unei cereri de chemare în judecată căreia îi

este aplicabil termenul special de prescripție.

Recursul este nefondat

și va fi respins pentru următoarele considerente.

Prevederile cap. 9 art. 44

din O.U.G. nr. 51/1998 stabilesc aplicarea dispozițiilor codului de

procedură civilă în situațiile în care ordonanța nu prevede

norme derogatorii.

Contestația la

executare este mijlocul procedural prin care o persoană

vătămată prin executare cere desființarea actelor și

măsurilor luate cu încălcarea legii. Astfel natura juridică a

contestației la executare are un caracter sui generis de cale

specială de atac și acțiune în anulare.

Din această

perspectivă, recurenta în mod greșit caracterizează

contestația la executare ca fiind o cerere de chemare în judecată

căreia i se aplică prevederile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998.

Dispozițiile legale

susmenționate au în vedere acțiunile care urmăresc valorificarea

unui drept patrimonial fără nici o referire la procedura

specială a contestației la executare.

Astfel, fără o

prevedere expresă, în aplicațiunea art. 44 din Ordonanță,

contestației la executare i se aplică dispozițiile codului de

procedură civilă, iar termenul de sesizare al instanței este,

astfel cum l-a caracterizat instanța de fond, de 15 zile de la data la

care a luat cunoștință de actele de executare.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva

sentinței comerciale nr. 59 din 17 aprilie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatoarea SC V.C. SRL Iași împotriva sentinței

comerciale nr. 59 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția

a V a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.