ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1584/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 63 din 11 martie 2009 Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului M.C.V. împotriva rezoluției nr. 1761/II/2/2008 din 5 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Instanța a reținut că, în luna mai 2007 persoana vătămată M.C.V. a formulat plângere împotriva subcomisarului de poliție O.M., șeful Poliției orașului Popești Leordeni și a agentului șef M.M. de la postul de poliție al com. Berceni sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., sesizând tergiversarea și insuficiența cercetării penale în dosarul nr. 1613/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.

Urmare actelor premergătoare efectuate, prin rezoluția nr. 2049/P/2007 din 8 octombrie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție. S-a constatat și reținut că petentul M.C.V. a depus plângere la data de 6 decembrie 2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva numiților D.I. și D.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 217 C. pen. și art. 220 C. pen. Plângerea a fost trimisă Postului de poliție al com. Berceni, conform competențelor și repartizată agentului șef M.M.. Ulterior, la solicitarea lucrătorului de poliție, care a fost acuzat de petiționar că este părtinitor, cauza a fost redistribuită la poliția Popești Leordeni.

După efectuarea actelor premergătoare, inspectorul de poliție C.D. a înaintat dosarul la parchet cu propunerea de a nu începe urmărirea penală, confirmată de procuror prin rezoluția din 21 august 2007 și menținută, urmare respingerii plângerii petiționarului, prin rezoluția din 24 august 2007 a primului procuror. De menționat că, inițial, lucrarea privind plângerea petiționarului M.C.V. a fost repartizată Postului de poliție al com. Berceni de către subcomisarul O.M., șeful Poliției orașului Popești Leordeni. Procurorul a constatat că nu se regăsesc în cauză elemente care să contureze săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului, dispunând neînceperea urmăririi penale față de cei doi lucrători de poliție.

Plângerea petiționarului M.C.V. împotriva rezoluției nr. 2049/P/2007 din 8 octombrie 2008 a fost respinsă prin rezoluția nr. 1761/II/2/2008 din 5 noiembrie 2008 a procurorului general la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul M.C.V. a formulat plângere împotriva rezoluției de netrimitere în judecată la judecătorul Curții de Apel București, care, așa cum s-a arătat, prin sentința penală nr. 63 din 11 martie 2009 a respins-o, ca nefondată. Instanța a reținut că nu se confirmă susținerile petiționarului privind tergiversarea cercetărilor în cauza reclamată de acesta la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și care formează obiectul dosarului nr. 1613/P/2006, iar din conținutul plângerii nu se poate deduce în ce constă activitatea infracțională a intimaților.

Pe de altă parte, a constatat că motivele invocate de petiționar în plângerea penală adresată parchetului nu se mai regăsesc în plângerea adresată instanței, prin aceasta din urmă susținând că toate persoanele implicate în soluționarea plângerilor sale, respectiv polițiști, procurori, s-au constituit în grup infracțional organizat. Petiționarul M.C.V. a declarat recurs împotriva sentinței sus-menționate, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât atât judecătorul cât și procurorul de ședință au „achiesat la grupul infracțional de crimă organizată”. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul nu este fondat. Nici din plângerea petiționarului formulată împotriva lucrătorilor de poliție, nici din declarația ulterioară a numitului M.C.V. ori din actele premergătoare nu rezultă date sau elemente de conduită a polițiștilor care să poată fi caracterizată ca abuzivă ori de favorizarea a vreunui infractor. Dacă s-au constatat întârzieri în finalizarea actelor premergătoare în dosarul nr. 1613/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu ( plângere formulată în luna decembrie 2006, soluție în luna august 2007) format la plângerea petiționarului M.C.V., aceasta s-a datorat împiedicărilor provocate de petiționar, care a cerut preluarea cercetărilor de Poliție orașului Popești Leordeni, cauza fiind transmisă de la Postul de poliție al com.

Berceni la data de 6 aprilie 2007. Propunerea de neîncepere a urmăririi penale făcută de Poliția orașului Popești Leordeni în cauză este în conformitate cu competențele legale ale organului de cercetare penală, neputând fi caracterizată ca abuzivă sau în scopul favorizării vreunui infractor, fiind confirmată de procuror și menținută ierarhic, după verificarea făcută la plângerea petiționarului. Față de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată prin care a fost respinsă plângerea petiționarului M.C.V. împotriva rezoluției de neurmărire penală față de lucrătorii de poliție, este legală și temeinică, recursul petiționarului va fi respins, ca nefondat, cu obligarea susnumitului, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 63 din 11 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.