ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6417/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6417/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele: j
La 11 iunie
2009, B.G. a solicitat Curții de Apel Craiova, secția civilă, în temeiul art.
322 pct. 5 din C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1584 din 30 martie 2009,
pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 6971/63/2008, prin care recursul
declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 3836
din 2 iulie 2008 a Tribunalului Dolj, secția civilă, a fost admis și s-a
modificat sentința tribunalului, în sensul respingerii acțiuni .
La 28 septembrie 2009, revizuientul
și-a precizat cererea în sensul că a invocat drept temei de drept și
dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.
Față de temeiul de drept precizat
(art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.) și de dispozițiile art. 323 alin. (2) din
C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova, secția a II-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, a pronunțat decizia
nr.
1371 din 23 februarie 2010, prin care a respins, ca nefondată, cererea
întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. și a declinat
competența de soluționare a cererii întemeiate pe art. 322 pct. 7 din același Cod
în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În
motivarea cererii, întemeiate pe art. 322 pct. 7 din C.
proc. civ., revizuientul a susținut că decizia a cărei anulare o cere este
contradictorie altor decizii pronunțate în cauze similare, de Curtea de Alpel
Craiova, indicând în acest sens deciziile nr. 9907 din 13
noiembrie
2008, nr. 2242 din 22 aprilie 2009 și
nr. 4026 din 17 iunie 2009, prin care foștilor salariați ai SC I.C.S.I.T.P.M.L.
SA Craiova (actuali pensionari) li s-a dat câștig de cauză, creându-se astfel o
discriminare nepermisă.
Examinând cererea formulată prin prisma
criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este
inadmisibilă, pentru următoarele considerente.
otrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7
din C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța
de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs
atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe
de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași
persoane, având aceiași calitate.
Conform art. 326 alin. (3) din C.
proc. civ., dezbaterile în cadrul judecării cererii de revizuire sunt limitate la
admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Pe acest temei, cercetarea întrunirii cerințelor
fiecărui caz de revizuire în parte, inclusiv a celor prevăzute de art. 322 pct.
7 echivalează cu analiza admisibilității cererii.
Norma în discuție reprezintă o materializare
a autorității de lucru judecat specifice unei hotărâri judecătorești, în sensul
că deschide calea extraordinară de atac a revizuirii în cazul unui nou litigiu între
aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză.
Elementele triplei identități trebuie întrunite
cumulativ, neîndeplinirea cel puțin a uneia conducând la respingerea cererii de
revizuire.
În
speță, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile
impuse de cazul de revizuire invocat întrucât hotărârile judecătorești care se afirmă
că ar fi potrivnice au fost pronunțate de Curtea de Apel Craiova în cauze similare
dar în care nu au figurat aceleași părți.
Ca atare, nu subzistă cazul prevăzut de
art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea
de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire
formulată de revizuentul B.G. împotriva deciziei civile nr. 1584 din 30 martie 2009
a Curții de Apel Craiova, secția civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări
sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26
noiembrie 2010.