ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4614/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată, la 13 februarie 2008, la Curtea de Apel București, S.A. în contradictoriu

cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a recurat sentința nr. 2597

din 24 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, solicitând modificarea hotărârii atacate,

în sensul admiterii contestației.

Recurentul a

susținut că în mod greșit s-a respins primul capăt de cerere din acțiunea sa

respectiv referitor la discriminarea fiului său de I.T.R. din Cluj. Fiul său nu

a fost primit să-și susțină examenul de licență în cadrul I.T.R.P. Sub acest

prim aspect, recurentul a susținut că în mod greșit C.N.C.D. s-a considerat

necompetent, fapta de discriminare nefiind făcută de însăși Biserica Reformată

ci de rectorul J.T. și întreg corpul profesional al I.T.R.P. care nu a permis

fiului său să participe la examenul de licență procesul-verbal din 12 iunie

2004 semnat de rectori.

A considerat

recurentul că: neamestectul în treburile bisericii", astfel cum a fost

reținut de instanța de fond, „tinde să frizeze mai degrabă o denegare de

dreptate".

Cât privește

cel de-al II-lea aspect al discriminării a fost reținut greșit de instanța de

fond „în sensul că fiul său nu a fost selectat pentru înregistrări și în turneu

pentru că nu avea aptitudini. El a precizat că s-a plâns de faptul că „deși

fiul său era angajat cu

½

normă

lucra cu o normă întreagă".

Recursul a

fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Prin

întâmpinarea depusă de C.N.C.D. la 16 septembrie 2008 la Înalta Curte de

Casație de Justiție, (C.N.C.D.) s-a solicitat respingerea recursului ca

netemeinic și nelegal, sentința nr. 2597 din 24 octombrie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel București, fiind legală și întemeiată.

Din actele

cauzei, din motivele de recurs, și cu referire la sentința aflată în cauză,

reținându-se și

incidența art. 304

1

C. proc. civ. Înalta

Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin sentința

nr. 2597 din 24 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului S.A.

S-a respins ca

fiind neîntemeiată acțiunea formulată S.A. în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D.

și cu intervenientul în nume propriu S.S.

Instanța de fond a

reținut că, prin cererea din 23 februarie 2007, reclamantul S.A. a formulat în

contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., o contestație împotriva hotărârii nr. 55

din 24 octombrie 2006, solicitând să fie obligat pârâtul la soluționarea

primului aspect din petiție, respectiv „tratamentul diferențiat aplicat lui S.S.,

de către Biserica Reformată din România. A mai cerut să se constate și că cea

de-a doua faptă reclamată este o faptă de discriminare și să fie obligat

pârâtul la plata sumei de 70.000 lei pentru prejudiciul adus fiului său.

Cu privire la primul

capăt de cerere din petiția formulată de reclamant, Curtea de Apel București a reținut

că, în mod legal, pârâtul a constatat că I.T.P. Cluj Napoca reprezintă o instituție

de învățământ organizată potrivit prevederilor art. din Legea învățământului cu

respectarea specificului Bisericii Reformate        în România. S-a mai

reținut că avându-se în vedere faptul că fiecare cult are dreptul să înființeze

și să administreze unități de învățământ pentru pregătirea personalului de cult

și a altor specialiști necesari

activității religioase a fiecărui cult, în

condițiile prevăzute de lege precum și faptul că fiecare cult poate sancționa

disciplinar persoanele aparținând respectivului cult pentru încălcarea

principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute

coduri canonice sau reglementări, Colegiul director al C.N.C.D. a constatat că

nu este competent să analizeze plângerile privind tratamentul diferențiat și

măsurile disciplinare aplicate de către Cultele recunoscute în România,

personalului și membrilor cultului respectiv.

Instanța de fond a

reținut că în concepția C.E.D.O., comunitățile religioase trebuie să se bucure

de o autonomie deplină în privința organizării activităților și a modului în

care fidelii participă la aceste activități. De asemenea că în „exercițiul

prerogativei de reglementare în materie și în relația sa cu diferite religii,

culte și cerințe, statul trebuie să rămână neutru și imparțial, acesta fiind

imperativul „mențiunii" pluralismului și a bunei funcționări a regulilor

democrației.

Cât privește cel de -

al doilea petit al cererii formulate de reclamant Curtea de Apel a reținut că

pârâtul a pronunțat o hotărâre legală în virtutea dispozițiilor art. 9 din O.G.

nr. 137/2000 privind combaterea si sancționarea tuturor formelor de

discriminare cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea s-a

reținut că, prevederile art. 5-8 nu pot fi interpretate în sensul restrângerii

dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde

cerințelor ocupaționale în domeniul respectiv, atât timp cât refuzul nu

constituie un act de discriminare în sensul ordonanței, iar aceste măsuri sunt

justificate obiectiv de un scop

legitim iar metodele de atingere a acelui

scop sunt adecvate și necesare.

A reținut Curtea de

Apel, că „din declarațiile persoanelor ascultate în cursul investigării cauzei

a reieșit că motivele ce au stat la baza deciziei domului K.S., maestru cor din

Opera Maghiară din Cluj, de a nu îl include pe domnul S.S. în turneele

efectuate de către cor în străinătate, precum și la înregistrările corului

pentru postul de televiziune Duna TV, nu s-au datorat discriminării datorită

legăturilor cu Biserica Reformtă, ci faptului că de S.S. nu corespunde

profesional și vocal nivelului corului Operei Maghiare din Cluj Napoca.

Verificându-se actele

cauzei în raport de motivele de recurs invocate și de sentința atacată în cauză

se constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C.

proc. civ.

Așa cum rezultă din

copia cererii de chemare în judecată recurentul-reclamant a invocat ca prim

capăt de cerere „tratamentul diferențiat aplicat lui S.S.", fiul său,

student ia I.T.P. din Cluj, unitate de învățământ organizată în cadrul cultului

recunoscut de stat, cult ce deține o autonomie în privința organizării, deci

implicit și cu referire la măsurile școlare aplicate studenților potrivit

propriului regulament.

De altfel așa cum

rezultă din cuprinsul petiției, în cele din urmă s-a hotărât admiterea fiului

reclamantului la examenul de licență, examen la care însă fiul nu s-a prezentat,

întrucât acesta a considerat că persoanele ce l-ar fi examinat ar fi fost

părtinitoare. Neadmiterea fiului reclamantului la prima sesiune de examen așa

după cum relevă reclamantul în petiția sa s-ar fi datorat

faptului

că divorța de soția sa cu care avea și un copil.

Nici această

împrejurare, nici detaliile relevate de reclamant nu constituiau motive de

analizare pentru C.N.C.D., în cauză fiind în mod cert o situație ce era de

rezolvat de institutul religios în discuție, caracterizat cu autonomie deplină

și care organizează învățământul religios specific.

Cât privește cel de

al II-lea petit al cererii în mod corect C.N.C.D. și Curtea de Apel București

au considerată că în condițiile în care S.S. angajat cu ½ normă în

cadrul Operei Maghiare din Cluj-Napoca, nu avea abilitățile necesare de

muzician se poate aprecia că în cauză, neluarea fiului reclamantului la

înregistrări și în turnee nu reprezintă o discriminare.

Constatându-se că în

mod legal și întemeiat hotărârea atacată în cauză a concluzionat că actul

administrativ constituit în hotărârea nr. 355 din 24 octombrie 2006 a C.N.C.D.

este legal, recursul declarat va fi respins, sentința nr. 2597 din 24 octombrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de S.A. și S.S. împotriva sentinței civile nr. 2597 din

24 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 decembrie 2008.