ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4614/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la 13 februarie 2008, la Curtea de Apel București, S.A. în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a recurat sentința nr. 2597 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației. Recurentul a susținut că în mod greșit s-a respins primul capăt de cerere din acțiunea sa respectiv referitor la discriminarea fiului său de I.T.R. din Cluj. Fiul său nu a fost primit să-și susțină examenul de licență în cadrul I.T.R.P. Sub acest prim aspect, recurentul a susținut că în mod greșit C.N.C.D.

s-a considerat necompetent, fapta de discriminare nefiind făcută de însăși Biserica Reformată ci de rectorul J.T. și întreg corpul profesional al I.T.R.P. care nu a permis fiului său să participe la examenul de licență procesul-verbal din 12 iunie 2004 semnat de rectori. A considerat recurentul că: neamestectul în treburile bisericii", astfel cum a fost reținut de instanța de fond, „tinde să frizeze mai degrabă o denegare de dreptate". Cât privește cel de-al II-lea aspect al discriminării a fost reținut greșit de instanța de fond „în sensul că fiul său nu a fost selectat pentru înregistrări și în turneu pentru că nu avea aptitudini. El a precizat că s-a plâns de faptul că „deși fiul său era angajat cu ½ normă lucra cu o normă întreagă". Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Prin întâmpinarea depusă de C.N.C.D. la 16 septembrie 2008 la Înalta Curte de Casație de Justiție, (C.N.C.D.) s-a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, sentința nr. 2597 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, fiind legală și întemeiată. Din actele cauzei, din motivele de recurs, și cu referire la sentința aflată în cauză, reținându-se și incidența art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Prin sentința nr. 2597 din 24 octombrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S.A. S-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată S.A.

în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. și cu intervenientul în nume propriu S.S. Instanța de fond a reținut că, prin cererea din 23 februarie 2007, reclamantul S.A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., o contestație împotriva hotărârii nr. 55 din 24 octombrie 2006, solicitând să fie obligat pârâtul la soluționarea primului aspect din petiție, respectiv „tratamentul diferențiat aplicat lui S.S., de către Biserica Reformată din România. A mai cerut să se constate și că cea de-a doua faptă reclamată este o faptă de discriminare și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 70.000 lei pentru prejudiciul adus fiului său. Cu privire la primul capăt de cerere din petiția formulată de reclamant, Curtea de Apel București a reținut că, în mod legal, pârâtul a constatat că I.T.P.

Cluj Napoca reprezintă o instituție de învățământ organizată potrivit prevederilor art. din Legea învățământului cu respectarea specificului Bisericii Reformate în România. S-a mai reținut că avându-se în vedere faptul că fiecare cult are dreptul să înființeze și să administreze unități de învățământ pentru pregătirea personalului de cult și a altor specialiști necesari activității religioase a fiecărui cult, în condițiile prevăzute de lege precum și faptul că fiecare cult poate sancționa disciplinar persoanele aparținând respectivului cult pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute coduri canonice sau reglementări, Colegiul director al C.N.C.D.

a constatat că nu este competent să analizeze plângerile privind tratamentul diferențiat și măsurile disciplinare aplicate de către Cultele recunoscute în România, personalului și membrilor cultului respectiv. Instanța de fond a reținut că în concepția C.E.D.O., comunitățile religioase trebuie să se bucure de o autonomie deplină în privința organizării activităților și a modului în care fidelii participă la aceste activități. De asemenea că în „exercițiul prerogativei de reglementare în materie și în relația sa cu diferite religii, culte și cerințe, statul trebuie să rămână neutru și imparțial, acesta fiind imperativul „mențiunii" pluralismului și a bunei funcționări a regulilor democrației.

Cât privește cel de - al doilea petit al cererii formulate de reclamant Curtea de Apel a reținut că pârâtul a pronunțat o hotărâre legală în virtutea dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 137/2000 privind combaterea si sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare. De asemenea s-a reținut că, prevederile art. 5-8 nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerințelor ocupaționale în domeniul respectiv, atât timp cât refuzul nu constituie un act de discriminare în sensul ordonanței, iar aceste măsuri sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

A reținut Curtea de Apel, că „din declarațiile persoanelor ascultate în cursul investigării cauzei a reieșit că motivele ce au stat la baza deciziei domului K.S., maestru cor din Opera Maghiară din Cluj, de a nu îl include pe domnul S.S. în turneele efectuate de către cor în străinătate, precum și la înregistrările corului pentru postul de televiziune Duna TV, nu s-au datorat discriminării datorită legăturilor cu Biserica Reformtă, ci faptului că de S.S. nu corespunde profesional și vocal nivelului corului Operei Maghiare din Cluj Napoca. Verificându-se actele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și de sentința atacată în cauză se constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc.

civ. Așa cum rezultă din copia cererii de chemare în judecată recurentul-reclamant a invocat ca prim capăt de cerere „tratamentul diferențiat aplicat lui S.S.", fiul său, student ia I.T.P. din Cluj, unitate de învățământ organizată în cadrul cultului recunoscut de stat, cult ce deține o autonomie în privința organizării, deci implicit și cu referire la măsurile școlare aplicate studenților potrivit propriului regulament. De altfel așa cum rezultă din cuprinsul petiției, în cele din urmă s-a hotărât admiterea fiului reclamantului la examenul de licență, examen la care însă fiul nu s-a prezentat, întrucât acesta a considerat că persoanele ce l-ar fi examinat ar fi fost părtinitoare. Neadmiterea fiului reclamantului la prima sesiune de examen așa după cum relevă reclamantul în petiția sa s-ar fi datorat faptului că divorța de soția sa cu care avea și un copil.

Nici această împrejurare, nici detaliile relevate de reclamant nu constituiau motive de analizare pentru C.N.C.D., în cauză fiind în mod cert o situație ce era de rezolvat de institutul religios în discuție, caracterizat cu autonomie deplină și care organizează învățământul religios specific. Cât privește cel de al II-lea petit al cererii în mod corect C.N.C.D. și Curtea de Apel București au considerată că în condițiile în care S.S. angajat cu ½ normă în cadrul Operei Maghiare din Cluj-Napoca, nu avea abilitățile necesare de muzician se poate aprecia că în cauză, neluarea fiului reclamantului la înregistrări și în turnee nu reprezintă o discriminare. Constatându-se că în mod legal și întemeiat hotărârea atacată în cauză a concluzionat că actul administrativ constituit în hotărârea nr. 355 din 24 octombrie 2006 a C.N.C.D.

este legal, recursul declarat va fi respins, sentința nr. 2597 din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de S.A. și S.S. împotriva sentinței civile nr. 2597 din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2008.