ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 527/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 15 mai

2009, G.M. a chemat în judecată U.N.N.P. și M.J.L.C., solicitând obligarea

pârâților de a răspunde petițiilor adresate, precum și acordarea unei audiențe

de către conducerea ministerului, care să fie de asemenea, obligat la emiterea

unui ordin pentru înființarea unei comisii speciale de examinare a

reclamantului sub aspectul cunoștințelor de specialitate.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că pârâții nu au întreprins demersuri pentru asigurarea

cadrului legal de a-i asigura accesul prin examen în corpul notarilor publici,

în sensul modificării și completării regulamentului privind legea notarilor

publici și activitatea notarială, refuzând astfel să respecte hotărârea emisă

de C.N.C.D. în anul 2005.

Prin sentința civilă nr.

2654 din 19 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat și în

consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de obligare a M.J.L.C. de a emite

un ordin de modificare a Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995,

în sensul înființării unei comisii speciale pentru examinarea cunoștințelor de

specialitate ale reclamantului în vederea intrării în profesia de notar.

De asemenea, instanța

a respins ca neîntemeiate cererile de obligare a ministerului de a răspunde

petiției și de acordare a unei audiențe.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că întrucât, reclamantul tinde spre modificarea

reglementărilor privind accesul în profesia de notar public, cererea formulată

a fost deja soluționată prin sentința nr. 1517/2008 a Curții de Apel București,

irevocabilă, prin care s-a reținut că pârâții au adus la îndeplinire

dispozițiile Hotărârii din 2005 a C.N.C.D., astfel încât nu există refuz

nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la

solicitarea de modificare a regulamentului de concurs, instanța a constatat că

aceasta excede dispozitivului hotărârii care se cere a fi respectată,

protejarea persoanelor cu dizabilități făcându-se prin legi speciale și nu prin

modificarea unor reglementări privind accesul în profesie.

În legătură cu

capătul de cerere privind petiția înregistrată la M.J.L.C. la 27 ianuarie 2009,

instanța a reținut că instituția a comunicat reclamantului răspunsul său, cu

mențiunea că orice petiție ulterioară, cu același conținut, va fi clasată,

astfel încât nu se poate reține refuz nejustificat.

Instanța a respins și

cererea privind obligarea ministerului de o fixa o audiență reclamantului, în

lipsa unor dispoziții legale care să instituie o astfel de obligație.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul G.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

invocat greșita aplicare a prevederilor art. 1201 C. civ., instanța admițând în

mod eronat excepția autorității de lucru judecat, în condițiile în care, în

litigiul anterior, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de modificare a Regulamentului

de aplicare a Legii nr. 36/2005.

Reclamantul a

criticat și respingerea celorlalte capete de cerere instanța ignorând

împrejurarea că răspunsul ministerului la petiția ce i-a fost adresară a fost

emis ulterior introducerii acțiunii.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Instanța de fond a

reținut în mod corect că pârâții au respectat solicitarea Consiliului Național

pentru Combaterea Discriminării, consemnată în Hotărârea din 2005 privind

înființarea unei comisii speciale pentru examinarea cunoștințelor de

specialitate ale reclamantului, persoană cu dizabilități, în vederea intrării

în profesia de notar public.

În vederea punerii în

executare a acestei hotărâri, U.N.N.P. a dispus luarea unor măsuri speciale

privind organizarea concursului, inclusiv constituirea comisiei speciale,

obținând și acordul M.J.L.C., însă reclamantul nu s-a înscris nici la concursul

din 2007, nici la cel din 2008.

Litigiul pornit de

reclamant pentru respectarea hotărârii C.N.C.D. a fost soluționat irevocabil

prin Decizia nr. 4481 din 3 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cuprinsul căreia s-a făcut

referire și la solicitarea de modificare a regulamentului de concurs, instanța

supremă reținând că această cerere excede dispozitivului hotărârii.

Întrucât în cauza de

față, se solicită de fapt tot organizarea unei comisii speciale și stabilirea

unor condiții aparte de examinare, în vederea dobândirii calității de notar

public, în urma sancționării cu avertisment a pârâților, în mod întemeiat s-a

constatat existența autorității de lucru judecat, fiind întrunită tripla

identitate de părți, obiect și cauză.

Curtea va constata că

nu este întemeiată nici critica vizând respingerea solicitărilor privind

răspunsul la petiție și refuzul de a programa o audiență.

Astfel, în urma

emiterii Hotărârii din 2005 a C.N.C.D., s-a purtat o vastă corespondență între

reclamant și pârâți privind accesul în profesia de notar public, punctul de

vedere al ministerului fiind comunicat printr-o serie de adrese în anii 2007 -

2009 iar la petiția din 27 ianuarie 2009, pârâtul comunicând răspunsul prin

actul din 18 februarie 2009, prin care s-a adus la cunoștința petiționarului cu

privire la audiență cerută că secretarul de stat coordonator nu a fixat niciun

termen până la încheierea mandatului său.

În consecință, faptul

că reclamantul nu este mulțumit de conținutul răspunsului nu echivalează cu un

refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 554/2004, soluția

de respingere a cererii reclamantului fiind întemeiată.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul

declarat de reclamantul G.M. împotriva sentinței nr. 2654 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2010.