ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 800/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată în contencios administrativ, reclamanta S.T. a chemat în judecată pârâta Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (U.N.N.P.R.), solicitând obligarea pârâtei să constate că îndeplinește condițiile pentru a dobândi calitatea de notar stagiar și că, deși are dublă cetățenie, are dreptul să se înscrie la concurs pentru dobândirea acestei calități. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că se consideră vătămată și discriminată în drepturile sale prin refuzul pârâtei de a-i aproba participarea la examenul de notar public . Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Constituției României, iar reclamanta a invocat decizia nr. 276/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În faza judecății la instanța de fond, reclamanta a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1), (2) și (3), art. 20 și art. 41 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, care a fost respinsă de Curtea Constituțională, prin decizia nr. 191 din 12 februarie 2009, ca devenită inadmisibilă, ca urmare a faptului că, prin O.U.G. nr. 66/2008, textul de lege criticat a fost modificat, iar în noua formulare nu mai cuprinde interdicția la care s-a referit reclamanta, aceea ca pentru înscrierea la examenul de notar stagiar candidații trebuiau să aibă numai cetățenia română. Prin sentința civilă nr. 1791 din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.T., obligând pârâta să procedeze la admiterea cererii formulate, de înscriere la concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a reținut că, deși pe timpul desfășurării procesului, prin O.U.G. nr. 166/2008, a fost modificat art. 16 din Legea nr. 36/1995, în sensul eliminării condiției înscrise anterior în legea menționată, privind admiterea la concurs a persoanelor care au numai cetățenia română, nu i s-a comunicat reclamantei avizul favorabil de înscriere. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Instanța de fond a interpretat greșit textele de lege aplicabile și hotărârea Curții Constituționale, reținând, totodată, în mod eronat situația de fapt.

Astfel, dobândirea calității de notar public la data formulării cererii de chemare în judecată era reglementată prin art. 16 lit. a) din Legea nr. 36/1995, potrivit căruia „Notar public poate fi cel care îndeplinește următoarele condiții: are numai cetățenia română și domiciliul în România(…)”. Prin O.U.G. nr. 166/2008 publicată în M.Of. nr. 789 din 25 noiembrie 2008 s-a decis modificarea art. 16 lit. a) din Legea nr. 36/1995, articol care în prezent are următorul cuprins: „a) are cetățenie română și domiciliul în România și are capacitatea de exercițiu a drepturilor civile”. Prin Decizia nr. 191 din 12 februarie 2009 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă ca inadmisibilă, reținând că ulterior sesizării, textul de lege criticat a fost modificat, astfel încât, în prezent, nu mai cuprinde interdicția la care se referă autoarea excepției și, ca urmare, critica de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

Cu toate acestea, instanța de fond, fără a ține seama de reglementarea în vigoare la data concursului și făcând o confuzie în termeni, în sensul că se referă la „concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar”, în timp ce reglementările aplicabile prevăd concursul ca modalitate de accedere la funcția de notar pentru cei care au cel puțin 5 ani vechime într-o profesie juridică. Recurenta și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Obiectul acțiunii l-a constituit refuzul U.N.N.P.R.

de a permite accesul reclamantei la profesia de notar, în calitate de notar stagiar, pe motivul dublei cetățenii deținute de aceasta (română și ucraineană). Este adevărat că modificarea legislativă cuprinsă în O.U.G. nr. 166/2008, care a înlăturat această interdicție a intervenit abia pe parcursul procesului, dar, cu toate acestea, pârâta a persistat în refuzul său de a permite înscrierea reclamantei la examenul pentru dobândirea calității de notar stagiar, astfel că instanța de fond nu putea pronunța o soluție în dezacord cu legislația existentă la data judecării cauzei și în contradicție cu textele constituționale care interzic discriminarea și îngrădirea dreptului la muncă. Pentru aceste considerente, soluția instanței de fond este legală și temeinică.

În ceea ce privește folosirea greșită, în dispozitiv, a termenului de „concurs” în loc de „examen”, susținerile recurentei sunt întemeiate și urmează a fi reținute, dar aceasta este o eroare materială evidentă, ce nu modifică înțelesul dispozitivului, care se referă la recunoașterea dreptului reclamantei, ca cetățean român cu dublă cetățenie, de a accede (prin examen sau concurs) la profesia de notar. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România împotriva sentinței civile nr. 1791 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.