ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 800/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată în

contencios administrativ, reclamanta S.T. a chemat în judecată pârâta

Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (U.N.N.P.R.),

solicitând obligarea pârâtei să constate că îndeplinește

condițiile pentru a dobândi calitatea de notar stagiar și că,

deși are dublă cetățenie, are dreptul să se înscrie la

concurs pentru dobândirea acestei calități.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat că se consideră vătămată

și discriminată în drepturile sale prin refuzul pârâtei de a-i aproba

participarea la examenul de notar public .

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Constituției României, iar

reclamanta a invocat decizia nr. 276/2002 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

În faza judecății la

instanța de fond, reclamanta a ridicat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1), (2)

și (3), art. 20 și art. 41 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, care a

fost respinsă de Curtea Constituțională, prin decizia nr. 191 din

12 februarie 2009, ca devenită inadmisibilă, ca urmare a faptului

că, prin O.U.G. nr. 66/2008, textul de lege criticat a fost modificat, iar

în noua formulare nu mai cuprinde interdicția la care s-a referit

reclamanta, aceea ca pentru înscrierea la examenul de notar stagiar

candidații trebuiau să aibă numai cetățenia

română.

Prin sentința civilă nr. 1791

din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.T.,

obligând pârâta să procedeze la admiterea cererii formulate, de înscriere

la concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța fondului a reținut că, deși pe

timpul desfășurării procesului, prin O.U.G. nr. 166/2008, a fost

modificat art. 16 din Legea nr. 36/1995, în sensul eliminării

condiției înscrise anterior în legea menționată, privind

admiterea la concurs a persoanelor care au numai cetățenia

română, nu i s-a comunicat reclamantei avizul favorabil de înscriere.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta

Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, susținând

că hotărârea atacată este nelegală și

netemeinică, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a interpretat

greșit textele de lege aplicabile și hotărârea Curții

Constituționale, reținând, totodată, în mod eronat situația

de fapt.

Astfel, dobândirea

calității de notar public la data formulării cererii de chemare

în judecată era reglementată prin art. 16 lit. a) din Legea nr. 36/1995,

potrivit căruia „Notar public poate fi cel care îndeplinește

următoarele condiții: are numai cetățenia română

și domiciliul în România(…)”.

Prin O.U.G. nr. 166/2008

publicată în M.Of. nr. 789 din 25 noiembrie 2008 s-a decis modificarea

art. 16 lit. a) din Legea nr. 36/1995, articol care în prezent are

următorul cuprins: „a) are cetățenie română și

domiciliul în România și are capacitatea de exercițiu a drepturilor

civile”.

Prin Decizia nr. 191 din 12

februarie 2009 Curtea Constituțională a respins excepția de

neconstituționalitate invocată de reclamantă ca

inadmisibilă, reținând că ulterior sesizării, textul de

lege criticat a fost modificat, astfel încât, în prezent, nu mai cuprinde

interdicția la care se referă autoarea excepției și, ca

urmare, critica de neconstituționalitate a rămas fără

obiect.

Cu toate acestea, instanța de

fond, fără a ține seama de reglementarea în vigoare la data

concursului și făcând o confuzie în termeni, în sensul că se

referă la „concursul pentru dobândirea calității de notar

stagiar”, în timp ce reglementările aplicabile prevăd concursul ca

modalitate de accedere la funcția de notar pentru cei care au cel

puțin 5 ani vechime într-o profesie juridică.

Recurenta și-a încadrat

motivele de recurs în prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate,

ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii l-a

constituit refuzul U.N.N.P.R. de a permite accesul reclamantei la profesia de

notar, în calitate de notar stagiar, pe motivul dublei cetățenii

deținute de aceasta (română și ucraineană).

Este adevărat că

modificarea legislativă cuprinsă în O.U.G. nr. 166/2008, care a

înlăturat această interdicție a intervenit abia pe parcursul

procesului, dar, cu toate acestea, pârâta a persistat în refuzul său de a

permite înscrierea reclamantei la examenul pentru dobândirea

calității de notar stagiar, astfel că instanța de fond nu

putea pronunța o soluție în dezacord cu legislația

existentă la data judecării cauzei și în contradicție cu

textele constituționale care interzic discriminarea și

îngrădirea dreptului la muncă.

Pentru aceste considerente,

soluția instanței de fond este legală și temeinică.

În ceea ce privește folosirea

greșită, în dispozitiv, a termenului de „concurs” în loc de „examen”,

susținerile recurentei sunt întemeiate și urmează a fi

reținute, dar aceasta este o eroare materială evidentă, ce nu

modifică înțelesul dispozitivului, care se referă la

recunoașterea dreptului reclamantei, ca cetățean român cu

dublă cetățenie, de a accede (prin examen sau concurs) la

profesia de notar.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Uniunea

Națională a Notarilor Publici din România împotriva sentinței

civile nr. 1791 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.