ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 956/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 956/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii și procedura derulată în
primă instanță
Prin acțiunea formulată la data de 24.I.2008,
reclamanta T.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Uniunea Națională a
Notarilor Publici, Camera Notarilor Publici Craiova și Ministerul Justiției, să
se constate că perioada 2 septembrie 2004 - 1 mai 2007 constituie vechime în
muncă juridică, specialitatea notar public și să fie obligați în solidar
pârâții la daune materiale pentru această perioadă avându-se în vedere
veniturile brute medii lunare realizate de notarii publici din municipiul
Craiova, daune actualizate în fiecare lună până la plata sumei respective.
În motivarea acțiunii
s-a arătat că, prin Sentința civilă nr. 108/2006 a Curții de Apel Craiova,
irevocabilă prin Decizia nr. 522 din 14 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, pârâții au fost obligați la îndeplinirea formalităților
prevăzute de lege pentru numirea reclamantei ca notar public în Craiova.
Curtea de Apel
Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr.
135/2008, a respins acțiunea reclamantei, reținând, în esență, că în perioada
precizată, reclamanta nu a exercitat funcția de notar public, deși avusese
posibilitatea să opteze pentru unul dintre cele 11 posturi care erau vacante la
data promovării concursului.
Decizia de recurs
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta T.M.M. iar, prin
Decizia nr. 1009 din data de 27 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat
de T.M.M. și, pe cale de consecință, a casat sentința atacată și a trimis cauza
spre soluționare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța
astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele:
Prin Sentința civilă
nr. 108/2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei, Camera Notarilor Publici Craiova și
Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România fiind obligați să
solicite Ministerului Justiției actualizarea numărului de locuri de notari
publici, Ministerul Justiției fiind obligat la analizarea numărului de birouri
de notari publici conform opțiunii reclamantei, iar pârâții au fost obligați să
îndeplinească formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 pentru numirea
reclamantei în funcția de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova.
În considerentele
sentinței curtea de apel a reținut că, la data de 2 septembrie 2004, reclamanta
a optat pentru un post de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova,
dată când exista un post vacant eliberat prin încetarea calității de notar
public, conform Ordinului nr. 1175 din 30 aprilie 2004.
Mai arată instanța că
acest post nu a fost inclus în Ordinul Ministrului Justiției nr. 1662 din 23
iunie 2004, emis pentru actualizarea numărului notarilor publici, ordin
rectificat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 3304/C din 3 decembrie 2004,
după declanșarea prezentului litigiu.
Instanța de fond a înlăturat
apărările pârâtei Camera Notarilor Publici Craiova, în sensul că postul vacant
era destinat schimbării sediilor birourilor notariale pentru notarii în
funcție, conform art. 2 alin. (2) și art. 27 din Regulamentul de aplicare a
Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/C/1995,
cu motivarea că pârâta a invocat textele modificate prin Ordinul nr. 1758/C din
30 iunie 2004, intrat în vigoare la 20 iulie 2004, ulterior emiterii Ordinului
nr. 1662/C din 23 iunie 2004 - ordin în care postul vacant menționat nu apărea
deloc.
De asemenea, instanța
de fond a reținut că, în temeiul art. 3 din Regulamentul aprobat prin Ordinul
Ministrului Justiției nr. 710/C/1995 au prioritate notarii stagiari care au
promovat examenul de notar public, în ordinea mediilor și a opțiunilor
acestora, dar în condițiile în care reclamanta îndeplinește condițiile
prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995 și a fost singura care a optat
pentru acest post, nu se poate invoca media mai mare a celorlalți participanți
la concursul de notar public pentru justificarea refuzului rezolvării cererii
sale.
A mai reținut Înalta
Curte că această sentință a devenit irevocabilă prin respingerea, ca nefondate,
a recursurilor declarate de pârâți, conform Deciziei nr. 522/2007 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Instanța de recurs a
reținut că pârâții au refuzat rezolvarea cererii reclamantei, ceea ce
constituie o îngrădire nejustificată a accesului la profesia de notar public, concretizată
într-o exercitare abuzivă a puterii discreționare de care dispun autoritățile
publice pârâte.
Așadar,
constatându-se refuzul nejustificat al pârâților de rezolvare a cererii
reclamantei, aceasta a formulat acțiune în despăgubiri, subsidiară celei
rezolvate, prin Decizia nr. 522/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, și subsumată tot noțiunii de
"reparare a pagubei" utilizată în cuprinsul art. 1 și art. 8 din
Legea nr. 554/2004. Cererea are un regim juridic diferențiat, în sensul că
legea dă posibilitatea formulării ei pe cale separată, în termen de un an de la
data când persoana vătămată a cunoscut întinderea pagubei, conform art. 19 din
aceeași lege și în principiu este fondată, deoarece s-a stabilit cu putere de
lucru judecat culpa pârâților în vătămarea dreptului reclamantei de a avea
acces la funcția de notar public în municipiul Craiova.
A mai reținut
instanța că pârâții nu s-au conformat hotărârii instanței decât la data de 1
mai 2007, deși, astfel cum se reține în Decizia nr. 522/2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta
și-a exprimat opțiunea pentru postul respectiv la data de 2 septembrie 2004.
Pentru această perioadă reclamanta nu are culpă pentru neexercitarea funcției
de notar public, ea neputând funcționa datorită refuzului nejustificat al
pârâților, situație stabilită cu putere de lucru judecat prin hotărârea
sus-precizată. În perioada în discuție, recurentei trebuia să i se recunoască
vechimea în specialitatea de notar public, neexercitarea acestei funcții
datorându-se culpei pârâților.
Instanța de recurs a
stabilit că se impune administrarea de probe în ce privește cuantumul
despăgubirilor, curtea de apel urmând să aprecieze criteriul optim pentru
stabilirea cuantumului despăgubirilor: veniturile brute medii lunare realizate
de notarii publici din municipiul Craiova în perioada 2 septembrie 2004 - 1 mai
2007 sau media lunară a veniturilor realizate de recurentă de la data de 1 mai
2007 de când funcționează, la zi sau veniturile brute medii lunare realizate de
notarii publici din municipiul Craiova în perioada 2 septembrie 2004 - 1 mai
2007, notari care să aibă însă aceeași vechime ca notar ca și reclamanta.
Contestația în anulare
formulată de Camera Notarilor Publici Craiova
La data de 5 iunie
2009, Camera Notarilor Publici Craiova a formulat împotriva deciziei mai sus
menționate, printr-o singură cerere, contestație în anulare și cerere de
revizuire, aceasta din urmă fiind înregistrată sub nr. 4907/1/2009 pe rolul
aceleași instanțe.
În motivarea
contestației în anulare, întemeiate în drept pe prevederile art. 317 alin. (1)
pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea a arătat că nici instanța de fond, nici
instanța de recurs nu au observat că nu au fost învestite cu acțiuni în
contencios administrativ care să atragă competența materială a secțiilor de
contencios administrativ și fiscal.
În opinia
contestatoarei, cererea privind recunoașterea vechimii în muncă juridică este
un conflict de muncă și atrage, potrivit legii, competența instanțelor de
jurisdicție a muncii, prima instanță fiind tribunalul, prin secția specializată
a acestuia.
De asemenea,
contestatoarea a arătat că structurile profesionale ale notarilor publici sunt
persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial, nu sunt autorități
publice, iar actele lor nu sunt acte administrative.
Apărările
intimatei T.M.M.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar, intimata T.M.M. a invocat excepția tardivității contestației,
cu motivarea că aceasta a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de
art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum și excepția
inadmisibilității contestației, întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) C.
proc. civ., care limitează posibilitatea atacării hotărârilor irevocabile la
situația în care motivele nu au putut fi invocate pe calea ordinară de atac.
Cu privire la fondul
contestației, a arătat că instanțele au reținut corect competența materială,
raportat la dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Examinând cu
prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepțiile invocate de intimată,
Înalta Curte reține următoarele:
Asupra excepției
de tardivitate
Potrivit art. 319
alin. (2) C. proc. civ., "Contestația se poate face oricând înainte de
începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului
stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile
care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate
fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat
cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de când hotărârea a rămas
irevocabilă".
În speță, a fost
contestată o decizie de casare cu trimitere spre rejudecare la instanța de
fond, în mod evident nesusceptibilă de executare silită, termenul fiind acela
prevăzut de teza a II-a a textului legal menționat.
Din înscrisurile
dosarului nu rezultă însă o dată certă la care partea a luat cunoștință de
hotărârea contestată, cererea de eliberare de copii din dosar, adresată Curții
de Apel Craiova la data de 5 mai 2009, nefiind de natură să primească o atare
semnificație juridică.
Prin urmare, excepția
tardivității formulării contestației urmează a fi respinsă.
Asupra
admisibilității contestației
Înalta Curte a fost
învestită cu o contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 alin.
(1) pct. 2 C. proc. civ., îndreptată împotriva unei decizii de recurs,
irevocabile.
Conform regulilor
impuse în art. 317 C. proc. civ., acest motiv poate fi invocat pe calea
extraordinară de retractare numai dacă nu a putut fi invocat pe calea apelului
sau recursului ori dacă a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a
respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost
respins fără să fi fost judecat în fond.
Din conținutul
înscrisurilor și actelor de procedură ale dosarului, rezultă că acțiunea
reclamantei T.M.M. se circumscrie prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004,
tinzând la repararea pagubei produse printr-un act administrativ asimilat
(refuzul îndeplinirii formalităților necesare pentru numirea reclamantei în
funcția de notar public) a cărui nelegalitate a fost stabilită prin Sentința
nr. 108 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 522 din 26 ianuarie 2007
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Contestatoarea nu a
invocat necompetența instanței de contencios administrativ nici în faza
judecății în primă instanță, nici în recurs, astfel că acest motiv nu putea fi
invocat pentru prima dată în contestația în anulare.
În consecință, văzând
și dispozițiile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în
anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
tardivității contestației în anulare invocată de intimata T.M.M..
Respinge contestația
în anulare formulată de contestatoarea Camera Notarilor Publici Craiova
împotriva Deciziei nr. 1009 din 24 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.