ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cu nr. 2117/A/2004, reclamanta T.M.M. a chemat în judecată pe pârâții C.N.P. Craiova, U.N.P. din România și Ministerul Justiției, solicitând să fie obligați pârâți să îndeplinească toate formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 și de regulamentul de aplicare a legii pentru numirea sa ca notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, conform opțiunii formulate la data de 2 septembrie 2004, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 36/1995 și ale art. 17 și 23 din Regulamentul de punere în aplicare a acesteia.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâții au refuzat să dea curs cererilor sale, potrivit atribuțiilor ce le revin în procedura de numire a notarilor publici, deși la data susținerii examenului de notar public din 28-29 iulie 2004, la data validării rezultatelor examenului, 1 septembrie 2004 și la data efectuării opțiunii pentru circumscripția Judecătoriei Craiova, 2 septembrie 2004, exista un post vacant de notar public și se impunea aplicarea dispozițiilor art. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 conform cărora la numirea pe locurile vacante au prioritate notarii stagiari care au promovat examenul de notar public, conform opțiunii acestora. La data de 26 noiembrie 2004, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâților C.U.N.N.P.

și C.N.P. Craiova să solicite actualizarea numărului de birouri de notari publici și obligarea Ministrului Justiției la această actualizare, conform art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 36/1995 și art. 2 din Regulament. Prin sentința nr. 76/24 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, reținând, în esență, că în speță nu există un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege, în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât la data promovării de către reclamantă a examenului de notar public nu exista un post vacant în Municipiul Craiova, iar dacă postul ar fi existat, reclamanta nu avea dreptul, ci doar vocația de a-l ocupa, în raport cu media obținută la examen.

Această sentință a fost casată prin decizia nr. 5005/18 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea suplimentării probatoriului pentru stabilirea adevărului. În considerentele deciziei de casare s-a constatat necesitatea administrării de probe pentru a se verifica existența unui post vacant în circumscripția Judecătoriei Craiova la data de 2 septembrie 2004, data și modalitatea vacantării, actualizarea numărului notarilor publici în raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, precum și îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995 pentru numirea ca notar public.

Rejudecând cauza, prin sentința nr. 108 din 23 martie 2006 instanța de fond a admis acțiunea așa cum a fost precizată, a obligat C.N.P. Craiova și C.U.N.N.P. din România să solicite Ministerului Justiției actualizarea numărului de locuri de notari publici, a obligat Ministerul Justiției la actualizarea numărului de birouri de notari publici conform opțiunii reclamantei T.M.M. și a obligat pârâții să îndeplinească formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 pentru numirea reclamantei în funcția de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova. În considerentele sentinței, Curtea de Apel a reținut, în esență, că la data de 2 septembrie 2004, când reclamanta a optat pentru un post de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, exista un post vacant eliberat prin încetarea calității de notar public, conform Ordinului nr. 1175 din 30 aprilie 2004. Acest post nu a fost inclus în O.M.J.

nr. 1662 din 23 iunie 2004, emis pentru actualizarea numărului notarilor publici, ordin rectificat prin O.M.J. nr. 3304/ C din 3 decembrie 2004, după declanșarea prezentului litigiu. Instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei C.N.P. Craiova în sensul că postul vacant era destinat schimbării sediilor birourilor notariale pentru notarii în funcție, conform art. 2 alin. (2) și art. 27 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin O.M.J. nr. 710/C/1995, cu motivarea că pârâta a invocat textele modificate prin Ordinul nr. 1758/ C din 30 iunie 2004, intrat în vigoare la 20 iulie 2004, ulterior emiterii Ordinului nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, ordin în care postul vacant menționat nu apărea deloc.

De asemenea, instanța de fond a reținut că în temeiul art. 3 din Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 710/C/1995 au prioritate notarii stagiari care au promovat examenul de notar public, în ordinea mediilor și a opțiunilor acestora, dar în condițiile în care reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995 și a fost singura care a optat pentru acest post, nu se poate invoca media mai mare a celorlalți participanți la concursul de notar public pentru justificarea refuzului rezolvării cererii sale. Toți cei trei pârâți au atacat cu recurs sentința menționată. Recurenta-pârâtă U.N.P. din România a criticat sentința pentru greșita aplicare a legii, prin interpretarea subiectivă a textelor legale și greșita analiză a probelor, cu consecința reținerii unei situații de fapt eronate, invocând în drept prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea cererii de recurs, U.N.N.P. din România a arătat că, în pofida celor reținute în sentință nu s-a aplicat o regulă nouă cu ocazia actualizării numărului notarilor publici prin O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, pentru că O.M.J. nr. 1758/C/2004 nu a făcut decât să expliciteze procedura reactualizării, completând-o cu reguli aplicate în mod constant potrivit atât vechiului, cât și noului regulament. Cu privire la momentul stabilirii destinației postului vacant, recurenta-pârâtă a arătat că la data promovării de către intimata-reclamantă a examenului de definitivat postul de notar public din Craiova fusese deja destinat schimbărilor de sediu, prin decizia nr. 9 din 1 iunie 2004 a C.D.C.N.P.

Craiova. Recurenta – pârâtă a mai arătat că intimata-reclamantă a indus, în mod voit eronat, o confuzie între noțiunea de „loc vacant pentru notarii publici” și cea de „loc vacant pentru notarii stagiari” care au promovat examenul de definitivat, că un alt absolvent, cu medie mai mare, nu a făcut demersuri pentru ocuparea postului ivit în Craiova, considerându-le nelegale și că intimata-reclamantă și-a încălcat declarația-angajament de ocupare a unui post în circumscripția Curții de Apel Craiova. Recurenta-pârâtă C.N.P. Craiova și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 1 C. proc. civ., invocând critici similare celor din primul recurs: pe de o parte inexistența unui post vacant de notar public în ordinul de actualizare din 2004, în condițiile în care postul în litigiu fusese destinat schimbării de sediu potrivit deciziei nr. 9 din 1 iunie 2006 a C.D.C.N.P.

Craiova și inexistența unui drept al intimatei-reclamante de a ocupa un post vacant în municipiul Craiova, chiar dacă acest post ar fi existat, întrucât a fost a cincea clasată, în ordinea mediilor, la examenul de definitivare. Ministerul Justiției a criticat sentința pentru greșita aplicare a legii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, de actualizare a numărului notarilor publici și al birourilor notariale pe anul 2004 și O.M.J. nr. 3304/ C din 3 noiembrie 2004, prin care s-a dispus completarea ordinului de actualizare, au fost emise cu respectarea prevederilor legale, la propunerea C.U.N.P., singura instituție în măsură să aprecieze numărul necesar de notari și de birouri notariale.

În altă ordine de idei, Ministerul Justiției a arătat, ca și ceilalți recurenți, că intimata-reclamantă nu avea vocație să ocupe un post în Municipiul Craiova decât în situația în care cei patru notari stagiari care au obținut note mai mari la examenului de definitivat nu și-ar fi exprimat opțiunea pentru această localitate. Prin adresa nr. 621/2004/53894 din 22 iunie 2006, înregistrată la dosar la data de 11 septembrie 2006, recurentul Ministerul Justiției a solicitat să se ia act că renunță la cererea de recurs, în temeiul art. 246 C. proc. civ. Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 29 septembrie 2006, intimata-reclamantă a invocat, cu privire la recursul Ministerului Justiției, excepția tardivității, în temeiul art. 301 C. proc.

civ. și excepția nulității pentru încălcarea prevederilor art. 302 C. proc. civ. În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat că sentința recurată este legală și temeinică, fiind pronunțată pe baza interpretării corecte a probelor administrate și aplicării adecvate a prevederilor legale incidente, prin raportare la statuările deciziei de casare cu trimitere nr. 5005/18 octombrie 2005. A mai arătat că toate cele trei recursuri se referă la considerentele sentinței și nu vizează practic soluția conținută în dispozitiv. La data de 30 octombrie 2006 a fost depusă la dosar o cerere de intervenție accesorie în interesul recurentelor U.N.N.P. din România și C.N.P. Craiova, cerere formulată de petenta V.T.

(U.), în temeiul art. 51 C. proc. civ. Prin cererea de intervenție, petenta a solicitat admiterea recursurilor, arătând că hotărârea instanței de fond se întemeiază pe interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (2), art. 27 alin. (2 3 ) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 și a art. 12 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari și a concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public. Cererea de intervenție a fost respinsă în principiu prin încheierea din data de 24 noiembrie 2006, în temeiul art. 52 C. proc. civ., cu motivarea că intervenția accesorie se poate formula în orice stare a pricinii, pentru apărarea drepturilor uneia dintre părți, dar petentul trebuie să justifice un interes propriu, pentru a interveni în procesul deja început.

În cauza de față, petenta V.T. (U) nu invocă un interes legitim, născut și actual, ci o simplă vocație la ocuparea unui post de notar în municipiul Craiova, în situația în care postul ar fi existat, fără a fi acționat ea însăși în acest sens. Prin notele scrise depuse la dosar, C.N.P. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante, lipsa de obiect a litigiului și inadmisibilitatea acțiunii, excepții de fond de ordine publică, ce urmează a fi analizate în cadrul motivelor de recurs. La data de 24 noiembrie 2006, intimata-reclamantă a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierea din data de 13 octombrie 2006, în sensul că în referatul cauzei s-a menționat din eroare că toate recursurile au fost depuse în termenul legal și în conformitate cu prevederile art. 302 C. proc.

civ., în condițiile în care recursul Ministerului Justiției nu a îndeplinit aceste cerințe. Înalta Curte urmează să verifice neregularitățile menționate cu prilejul soluționării excepțiilor invocate prin întâmpinare, constatând că încheierea din ședința publică de la 13 octombrie 2006 reflectă referatul cauzei, așa cum a fost întocmit de magistratul asistent, fără a lega instanța. În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Renunțarea la judecata cererii de recurs formulate de Ministerul Justiției este un act de dispoziție al părții, de care urmează să se ia act numai după verificarea regularității declarării căii de atac, în cazul în care instanța de control judiciar a fost legal investită.

Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul Ministerului Justiției a fost expediat de parte direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, la data de 25 aprilie 2006, motiv pentru care urmează a fi aplicată sancțiunea nulității, prevăzută expres de art. 302 C. proc. civ., pentru nedepunerea recursului la instanța a cărei hotărâre se atacă. Admiterea excepției de nulitate face inutilă analizarea excepției de tardivitate și a cererii de renunțare la judecată. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele U.N.N.P. din România și C.N.P. Craiova, ținând seama se prevederile art. 304 1 C. proc. civ., de susținerile și apărările părților și de înscrisurile depuse la dosar în toate etapele procesuale, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 52 din Constituția României și art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data sesizării instanței, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin refuzul rezolvării unei cereri, este îndreptățită să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat refuzul nejustificat de rezolvare a cererii sale de numire ca notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, astfel încât se încadrează în cadrul procesual stabilit de prevederile legale menționate mai sus pentru acțiunea în contencios administrativ.

A stabili, pe baza probelor administrate, dacă refuzul rezolvării cererii are caracter nejustificat în raport cu prevederile legale aplicabile și dacă reclamanta are un drept ori un interes legitim vătămat este o problemă ce ține de fondul litigiului administrativ, iar nu de îndeplinirea unor condiții de învestire a instanței. În consecință, criticile privind lipsa calității procesuale active, inadmisibilitatea acțiunii și lipsa de obiect invocate de Camera Notarilor Publici Craiova, vor fi înlăturate. Celelalte motive de recurs vor fi grupate și analizate împreună, pentru că recurentele – pârâte au invocat, în dezvoltarea lor, argumente similare. Reclamanta a promovat examenul de notar public în sesiunea din 28 - 29 iulie 2004, iar după validarea rezultatelor, în data de 2 septembrie 2004, a optat pentru un post de notar public în Municipiul Craiova și a solicitat îndeplinirea formalităților prevăzute de lege pentru numirea sa în funcție.

Instanța de fond a reținut corect, pe baza unei analize aprofundate a probelor cauzei, că la data respectivă în Municipiul Craiova exista un post vacant prin încetarea calității de notar public a d-nei D.E., prin Ordinul nr. 1175/ C din 30 aprilie 2004. Acest post nu a fost evidențiat în Ordinul nr. 1662/ C din 23 iunie 2006, prin care a fost actualizat numărul notarilor publici, ordin emis de Ministrul Justiției la propunerea camerelor notarilor publici, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 și art. 2 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995. Nu pot fi acceptate susținerile recurentelor-pârâte, în sensul că postul respectiv era afectat schimbării de sediu și din acest motiv nu apare în Ordinul nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, pentru că la data respectivă Regulamentul aprobat prin O.M.J.

nr. 710/C/1995 încă nu cuprindea prevederile stricte legate de destinația posturilor, introduse la o dată ulterioară, prin Ordinul nr. 1758/ C din 30 iunie 2004, publicat în M. Of., Partea I, la data de 20 iulie 2004. Decizia nr. 9 din 1 iunie 2004 a C.D.C.N.P. Craiova, de înscriere a locului vacant la rubrica „număr de locuri vacante pentru schimbare de sediu”, nu este un act administrativ de natură să producă efecte juridice prin el însuși, ci stă la baza propunerilor ce urmau a fi înaintate în vederea actualizării numărului de posturi, conform art. 2 alin. (1) din Regulamentul menționat. De altfel, acest post vacant, deși exista încă din data de 30 aprilie 2004, a fost evidențiat abia în O.M.J.

nr. 3304/ C din 3 noiembrie 2004, prin care s-a dispus completarea O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, la o dată ulterioară opțiunii exprimate de intimata-reclamantă. În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că recurenții-pârâți nu-și pot fundamenta refuzul soluționării cererii intimatei-reclamante pe structura și numărul posturilor prevăzute în O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, pentru că problema de drept a efectelor juridice ale acestui ordin a fost dezlegată prin decizia de casare nr. 5005 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și este obligatorie pentru instanța de rejudecare, conform art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, în decizia de casare s-a stabilit că O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004 a fost socotit în mod greșit ca fiind un ordin de actualizare a numărului de notari publici pe 2004, fiind emis anterior examenului de notar public din 28 - 20 iulie 2004, contrar dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, care impun să fie avut în vedere, cu prioritate, numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public. În aceeași decizie de casare s-a stabilit că o cerere de numire ca notar public poate fi respinsă pentru motive obiective, cum ar fi neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995, numirea ca notar public în urma promovării examenului fiind un drept conferit de lege pentru persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de aceasta.

Este adevărat că potrivit art. 12 din Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari, aprobat prin O.M.J. nr. 1117/2003, candidații declarați admiși pot opta pentru locurile vacante existente la nivelul C.N.P. în ordinea mediilor obținute la examen, dar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimata-reclamantă este singura care și-a exprimat expres, în scris, opțiunea pentru un post de notar public în Municipiul Craiova. Înscrisurile intitulate „declarații” semnate de trei candidați cu medii mai mari [M.C., T.V. (U.) și T.A.M.] și depuse la dosarul de recurs au fost întocmite și înregistrate la C.N.P. Craiova în perioada 5 - 8 mai 2006, ulterior pronunțării sentinței atacate în prezenta cauză.

Opțiunea intimatei-reclamante pentru un post de notar public în Municipiul Craiova nu intră în contradicție cu declarația – angajament din data de 19 aprilie 2003, prin care a arătat că acceptă să ocupe un post vacant din Circumscripția Curții de Apel Craiova, în care și-a efectuat stagiul. Toate împrejurările expuse mai sus converg către concluzia că refuzul rezolvării cererii reclamantei constituie o îngrădire nejustificată a accesului la profesia de notar public, concretizată într-o exercitare abuzivă a puterii discreționare de care dispun autoritățile publice pârâte, în îndeplinirea atribuțiilor lor prevăzute de Legea nr. 36/1995 și de actele administrative cu caracter normativ emise în executarea acestora.

În consecință, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge cele două recursuri ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de U.N.N.P. din România, și de C.N.P. din Craiova împotriva sentinței civile nr. 108 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Constată nul recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2007.