ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 522/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cu nr. 2117/A/2004,

reclamanta T.M.M. a chemat în judecată pe pârâții C.N.P. Craiova, U.N.P. din

România și Ministerul Justiției, solicitând să fie obligați pârâți să

îndeplinească toate formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 și de

regulamentul de aplicare a legii pentru numirea sa ca notar public în

circumscripția Judecătoriei Craiova, conform opțiunii formulate la data de 2

septembrie 2004, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 36/1995 și ale art.

17 și 23 din Regulamentul de punere în aplicare a acesteia.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pârâții au refuzat să dea curs cererilor sale, potrivit

atribuțiilor ce le revin în procedura de numire a notarilor publici, deși la

data susținerii examenului de notar public din 28-29 iulie 2004, la data validării

rezultatelor examenului, 1 septembrie 2004 și la data efectuării opțiunii

pentru circumscripția Judecătoriei Craiova, 2 septembrie 2004, exista un post

vacant de notar public și se impunea aplicarea dispozițiilor art. 2 din

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 conform cărora la numirea pe

locurile vacante au prioritate notarii stagiari care au promovat examenul de

notar public, conform opțiunii acestora.

La data de 26 noiembrie

2004, reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâților C.U.N.N.P.

și C.N.P. Craiova să solicite actualizarea numărului de birouri de notari

publici și obligarea Ministrului Justiției la această actualizare, conform art.

15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 36/1995 și art. 2 din Regulament.

Prin sentința nr. 76/24

februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea, reținând, în esență, că în speță nu există un refuz

nejustificat de soluționare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege,

în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât la data promovării de

către reclamantă a examenului de notar public nu exista un post vacant în Municipiul

Craiova, iar dacă postul ar fi existat, reclamanta nu avea dreptul, ci doar

vocația de a-l ocupa, în raport cu media obținută la examen.

Această sentință a fost

casată prin decizia nr. 5005/18 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea suplimentării probatoriului

pentru stabilirea adevărului.

În considerentele deciziei

de casare s-a constatat necesitatea administrării de probe pentru a se verifica

existența unui post vacant în circumscripția Judecătoriei Craiova la data de 2

septembrie 2004, data și modalitatea vacantării, actualizarea numărului

notarilor publici în raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul

de notar public, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, precum și

îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr.

36/1995 pentru numirea ca notar public.

Rejudecând cauza, prin

sentința nr. 108 din 23 martie 2006 instanța de fond a admis acțiunea așa cum a

fost precizată, a obligat C.N.P. Craiova și C.U.N.N.P. din România să solicite

Ministerului Justiției actualizarea numărului de locuri de notari publici, a

obligat Ministerul Justiției la actualizarea numărului de birouri de notari

publici conform opțiunii reclamantei T.M.M. și a obligat pârâții să

îndeplinească formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 pentru numirea

reclamantei în funcția de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova.

În considerentele sentinței,

Curtea de Apel a reținut, în esență, că la data de 2 septembrie 2004, când

reclamanta a optat pentru un post de notar public în circumscripția

Judecătoriei Craiova, exista un post vacant eliberat prin încetarea calității

de notar public, conform Ordinului nr. 1175 din 30 aprilie 2004.

Acest post nu a fost inclus

în O.M.J. nr. 1662 din 23 iunie 2004, emis pentru actualizarea numărului

notarilor publici, ordin rectificat prin O.M.J. nr. 3304/ C din 3 decembrie

2004, după declanșarea prezentului litigiu.

Instanța de fond a înlăturat

apărările pârâtei C.N.P. Craiova în sensul că postul vacant era destinat

schimbării sediilor birourilor notariale pentru notarii în funcție, conform art.

2 alin. (2) și art. 27 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995,

aprobat prin O.M.J. nr. 710/C/1995, cu motivarea că pârâta a invocat textele

modificate prin Ordinul nr. 1758/ C din 30 iunie 2004, intrat în vigoare la 20

iulie 2004, ulterior emiterii Ordinului nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, ordin în

care postul vacant menționat nu apărea deloc.

De asemenea, instanța de

fond a reținut că în temeiul art. 3 din Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 710/C/1995

au prioritate notarii stagiari care au promovat examenul de notar public, în

ordinea mediilor și a opțiunilor acestora, dar în condițiile în care reclamanta

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 36/1995 și a fost

singura care a optat pentru acest post, nu se poate invoca media mai mare a

celorlalți participanți la concursul de notar public pentru justificarea

refuzului rezolvării cererii sale.

Toți cei trei pârâți au

atacat cu recurs sentința menționată.

Recurenta-pârâtă U.N.P. din

România a criticat sentința pentru greșita aplicare a legii, prin interpretarea

subiectivă a textelor legale și greșita analiză a probelor, cu consecința

reținerii unei situații de fapt eronate, invocând în drept prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs, U.N.N.P. din România a arătat că, în pofida celor reținute în sentință

nu s-a aplicat o regulă nouă cu ocazia actualizării numărului notarilor publici

prin O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, pentru că O.M.J. nr. 1758/C/2004 nu

a făcut decât să expliciteze procedura reactualizării, completând-o cu reguli

aplicate în mod constant potrivit atât vechiului, cât și noului regulament.

Cu privire la momentul

stabilirii destinației postului vacant, recurenta-pârâtă a arătat că la data

promovării de către intimata-reclamantă a examenului de definitivat postul de

notar public din Craiova fusese deja destinat schimbărilor de sediu, prin

decizia nr. 9 din 1 iunie 2004 a C.D.C.N.P. Craiova.

Recurenta – pârâtă a mai

arătat că intimata-reclamantă a indus, în mod voit eronat, o confuzie între

noțiunea de „loc vacant pentru notarii publici” și cea de „loc vacant pentru

notarii stagiari” care au promovat examenul de definitivat, că un alt

absolvent, cu medie mai mare, nu a făcut demersuri pentru ocuparea postului

ivit în Craiova, considerându-le nelegale și că intimata-reclamantă și-a

încălcat declarația-angajament de ocupare a unui post în circumscripția Curții

de Apel Craiova.

Recurenta-pârâtă C.N.P. Craiova

și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

invocând critici similare celor din primul recurs: pe de o parte inexistența

unui post vacant de notar public în ordinul de actualizare din 2004, în

condițiile în care postul în litigiu fusese destinat schimbării de sediu

potrivit deciziei nr. 9 din 1 iunie 2006 a C.D.C.N.P. Craiova și inexistența

unui drept al intimatei-reclamante de a ocupa un post vacant în municipiul

Craiova, chiar dacă acest post ar fi existat, întrucât a fost a cincea clasată,

în ordinea mediilor, la examenul de definitivare.

Ministerul Justiției a

criticat sentința pentru greșita aplicare a legii, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., arătând că O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, de actualizare a

numărului notarilor publici și al birourilor notariale pe anul 2004 și O.M.J. nr.

3304/ C din 3 noiembrie 2004, prin care s-a dispus completarea ordinului de

actualizare, au fost emise cu respectarea prevederilor legale, la propunerea C.U.N.P.,

singura instituție în măsură să aprecieze numărul necesar de notari și de

birouri notariale.

În altă ordine de idei,

Ministerul Justiției a arătat, ca și ceilalți recurenți, că intimata-reclamantă

nu avea vocație să ocupe un post în Municipiul Craiova decât în situația în

care cei patru notari stagiari care au obținut note mai mari la examenului de

definitivat nu și-ar fi exprimat opțiunea pentru această localitate.

Prin adresa nr. 621/2004/53894

din 22 iunie 2006, înregistrată la dosar la data de 11 septembrie 2006,

recurentul Ministerul Justiției a solicitat să se ia act că renunță la cererea

de recurs, în temeiul art. 246 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, la data de 29 septembrie 2006, intimata-reclamantă a invocat, cu privire

la recursul Ministerului Justiției, excepția tardivității, în temeiul art. 301 C.

proc. civ. și excepția nulității pentru încălcarea prevederilor art. 302 C.

proc. civ.

În ceea ce privește fondul

cauzei, a arătat că sentința recurată este legală și temeinică, fiind

pronunțată pe baza interpretării corecte a probelor administrate și aplicării

adecvate a prevederilor legale incidente, prin raportare la statuările deciziei

de casare cu trimitere nr. 5005/18 octombrie 2005.

A mai arătat că toate cele

trei recursuri se referă la considerentele sentinței și nu vizează practic

soluția conținută în dispozitiv.

La data de 30 octombrie 2006

a fost depusă la dosar o cerere de intervenție accesorie în interesul

recurentelor U.N.N.P. din România și C.N.P. Craiova, cerere formulată de

petenta V.T. (U.), în temeiul art. 51 C. proc. civ.

Prin cererea de intervenție,

petenta a solicitat admiterea recursurilor, arătând că hotărârea instanței de

fond se întemeiază pe interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin.

(2), art. 27 alin. (2

3

) din Regulamentul de punere în aplicare a

Legii nr. 36/1995 și a art. 12 alin. (1) din Regulamentul de organizare și

desfășurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari și a

concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public.

Cererea de intervenție a

fost respinsă în principiu prin încheierea din data de 24 noiembrie 2006, în

temeiul art. 52 C. proc. civ., cu motivarea că intervenția accesorie se poate

formula în orice stare a pricinii, pentru apărarea drepturilor uneia dintre

părți, dar petentul trebuie să justifice un interes propriu, pentru a interveni

în procesul deja început.

În cauza de față, petenta V.T.

(U) nu invocă un interes legitim, născut și actual, ci o simplă vocație la

ocuparea unui post de notar în municipiul Craiova, în situația în care postul

ar fi existat, fără a fi acționat ea însăși în acest sens.

Prin notele scrise depuse la

dosar, C.N.P. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a

intimatei-reclamante, lipsa de obiect a litigiului și inadmisibilitatea

acțiunii, excepții de fond de ordine publică, ce urmează a fi analizate în

cadrul motivelor de recurs.

La data de 24 noiembrie

2006, intimata-reclamantă a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate

în încheierea din data de 13 octombrie 2006, în sensul că în referatul cauzei

s-a menționat din eroare că toate recursurile au fost depuse în termenul legal

și în conformitate cu prevederile art. 302 C. proc. civ., în condițiile în care

recursul Ministerului Justiției nu a îndeplinit aceste cerințe.

Înalta Curte urmează să

verifice neregularitățile menționate cu prilejul soluționării excepțiilor

invocate prin întâmpinare, constatând că încheierea din ședința publică de la

13 octombrie 2006 reflectă referatul cauzei, așa cum a fost întocmit de

magistratul asistent, fără a lega instanța.

În temeiul art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316, corelat cu art. 298

C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte,

cercetarea în fond a pricinii.

Renunțarea la judecata

cererii de recurs formulate de Ministerul Justiției este un act de dispoziție al

părții, de care urmează să se ia act numai după verificarea regularității

declarării căii de atac, în cazul în care instanța de control judiciar a fost

legal investită.

Analizând actele dosarului,

Curtea constată că recursul Ministerului Justiției a fost expediat de parte

direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, la data

de 25 aprilie 2006, motiv pentru care urmează a fi aplicată sancțiunea

nulității, prevăzută expres de art. 302 C. proc. civ., pentru nedepunerea

recursului la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Admiterea excepției de

nulitate face inutilă analizarea excepției de tardivitate și a cererii de

renunțare la judecată.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentele U.N.N.P. din România și C.N.P. Craiova,

ținând seama se prevederile art. 304

1

C. proc. civ., de susținerile

și apărările părților și de înscrisurile depuse la dosar în toate etapele

procesuale, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 52 din

Constituția României și art. 1 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data

sesizării instanței, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin refuzul

rezolvării unei cereri, este îndreptățită să se adreseze instanței de

contencios administrativ pentru a obține recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamanta a invocat refuzul nejustificat de rezolvare a cererii sale

de numire ca notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, astfel încât

se încadrează în cadrul procesual stabilit de prevederile legale menționate mai

sus pentru acțiunea în contencios administrativ.

A stabili, pe baza probelor

administrate, dacă refuzul rezolvării cererii are caracter nejustificat în

raport cu prevederile legale aplicabile și dacă reclamanta are un drept ori un

interes legitim vătămat este o problemă ce ține de fondul litigiului

administrativ, iar nu de îndeplinirea unor condiții de învestire a instanței.

În consecință, criticile

privind lipsa calității procesuale active, inadmisibilitatea acțiunii și lipsa

de obiect invocate de Camera Notarilor Publici Craiova, vor fi înlăturate.

Celelalte motive de recurs

vor fi grupate și analizate împreună, pentru că recurentele – pârâte au

invocat, în dezvoltarea lor, argumente similare.

Reclamanta a promovat

examenul de notar public în sesiunea din 28 - 29 iulie 2004, iar după validarea

rezultatelor, în data de 2 septembrie 2004, a optat pentru un post de notar

public în Municipiul Craiova și a solicitat îndeplinirea formalităților prevăzute

de lege pentru numirea sa în funcție.

Instanța de fond a reținut

corect, pe baza unei analize aprofundate a probelor cauzei, că la data

respectivă în Municipiul Craiova exista un post vacant prin încetarea calității

de notar public a d-nei D.E., prin Ordinul nr. 1175/ C din 30 aprilie 2004.

Acest post nu a fost

evidențiat în Ordinul nr. 1662/ C din 23 iunie 2006, prin care a fost

actualizat numărul notarilor publici, ordin emis de Ministrul Justiției la

propunerea camerelor notarilor publici, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr.

36/1995 și art. 2 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.

Nu pot fi acceptate

susținerile recurentelor-pârâte, în sensul că postul respectiv era afectat

schimbării de sediu și din acest motiv nu apare în Ordinul nr. 1662/ C din 23

iunie 2004, pentru că la data respectivă Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 710/C/1995

încă nu cuprindea prevederile stricte legate de destinația posturilor,

introduse la o dată ulterioară, prin Ordinul nr. 1758/ C din 30 iunie 2004,

publicat în M. Of., Partea I, la data de 20 iulie 2004.

Decizia nr. 9 din 1 iunie

2004 a C.D.C.N.P. Craiova, de înscriere a locului vacant la rubrica „număr de

locuri vacante pentru schimbare de sediu”, nu este un act administrativ de

natură să producă efecte juridice prin el însuși, ci stă la baza propunerilor

ce urmau a fi înaintate în vederea actualizării numărului de posturi, conform art.

2 alin. (1) din Regulamentul menționat.

De altfel, acest post

vacant, deși exista încă din data de 30 aprilie 2004, a fost evidențiat abia în

O.M.J. nr. 3304/ C din 3 noiembrie 2004, prin care s-a dispus completarea O.M.J.

nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, la o dată ulterioară opțiunii exprimate de

intimata-reclamantă.

În altă ordine de idei,

Înalta Curte constată că recurenții-pârâți nu-și pot fundamenta refuzul

soluționării cererii intimatei-reclamante pe structura și numărul posturilor

prevăzute în O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004, pentru că problema de drept

a efectelor juridice ale acestui ordin a fost dezlegată prin decizia de casare nr.

5005 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, și este obligatorie pentru instanța de

rejudecare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, în decizia de casare

s-a stabilit că O.M.J. nr. 1662/ C din 23 iunie 2004 a fost socotit în mod greșit

ca fiind un ordin de actualizare a numărului de notari publici pe 2004, fiind

emis anterior examenului de notar public din 28 - 20 iulie 2004, contrar

dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, care impun să fie avut

în vedere, cu prioritate, numărul notarilor stagiari care au promovat examenul

de notar public.

În aceeași decizie de casare

s-a stabilit că o cerere de numire ca notar public poate fi respinsă pentru

motive obiective, cum ar fi neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 16 din

Legea nr. 36/1995, numirea ca notar public în urma promovării examenului fiind

un drept conferit de lege pentru persoana care îndeplinește condițiile

prevăzute de aceasta.

Este adevărat că potrivit art.

12 din Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de notar public

pentru notarii stagiari, aprobat prin O.M.J. nr. 1117/2003, candidații

declarați admiși pot opta pentru locurile vacante existente la nivelul C.N.P. în

ordinea mediilor obținute la examen, dar din înscrisurile depuse la dosar rezultă

că intimata-reclamantă este singura care și-a exprimat expres, în scris,

opțiunea pentru un post de notar public în Municipiul Craiova.

Înscrisurile intitulate

„declarații” semnate de trei candidați cu medii mai mari [M.C., T.V. (U.) și T.A.M.]

și depuse la dosarul de recurs au fost întocmite și înregistrate la C.N.P. Craiova

în perioada 5 - 8 mai 2006, ulterior pronunțării sentinței atacate în prezenta

cauză.

Opțiunea

intimatei-reclamante pentru un post de notar public în Municipiul Craiova nu

intră în contradicție cu declarația – angajament din data de 19 aprilie 2003,

prin care a arătat că acceptă să ocupe un post vacant din Circumscripția Curții

de Apel Craiova, în care și-a efectuat stagiul.

Toate împrejurările expuse

mai sus converg către concluzia că refuzul rezolvării cererii reclamantei

constituie o îngrădire nejustificată a accesului la profesia de notar public,

concretizată într-o exercitare abuzivă a puterii discreționare de care dispun

autoritățile publice pârâte, în îndeplinirea atribuțiilor lor prevăzute de

Legea nr. 36/1995 și de actele administrative cu caracter normativ emise în

executarea acestora.

În consecință, constatând că

sentința atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge cele două

recursuri ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de U.N.N.P. din România, și de C.N.P. din Craiova împotriva sentinței

civile nr. 108 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Constată nul recursul

declarat de Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2007.