ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1264/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 142

din 28 mai 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta F.(F.)M.M.

împotriva pârâților C.N.P.C., U.N.N.P. din România și Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești, având ca obiect anularea deciziei nr. 991 din 25

iulie 2007 emise de C.N.P.C. prin care i s-a respins cererea de a fi numită

într-un post de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, prin

schimbarea sediului biroului notarial din orașul Calafat; obligarea pârâtelor C.N.P.C.

și U.N.N.P. din România să îndeplinească toate formalitățile prevăzute de Legea

nr. 36/1995 și Regulamentul de aplicare a legii, pentru actualizarea numărului

de birouri de notari publici în Municipiul Craiova și să o numească în funcția

de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova; obligarea Ministerului

Justiției să actualizeze numărul de birouri notariale în circumscripția

Judecătoriei Craiova prin ordin, și totodată să emită un nou ordin de numire

conform solicitărilor sale, în baza art. 17 din Regulamentul de aplicare a

Legii nr. 36/1995.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că cererea de schimbare a sediului biroului

notarial a fost respinsă în mod legal, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de

art. 27 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, a

existenței postului vacant, câtă vreme din anexa la Ordinul Ministrului

Justiției nr. 2227/C/2006 și 228/C/2006 rezultă că în Municipiul Craiova nu

existau posturi vacante. Cât privește obligațiile prevăzute în Legea nr. 36/1995

în sarcina Ministrului Justiției s-a arătat că numărul de notari publici se actualizează

anual potrivit propunerilor camerelor notarilor publici în funcție de cerințele

locale și de volumul solicitărilor, or, din probele administrate a rezultat că

pârâta C.N.P.C. a asigurat loc pentru desfășurarea activității notarilor

stagiari după examenul de definitivare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal reclamanta F.(F.)M.M. invocând dispozițiile art.

20 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a susținut că

sentința atacată se bazează pe o greșită aplicare a normelor legale și pe o

reținere eronată a situației de fapt. A considerat că are dreptul de a fi

numită notar public pe unul dintre posturile vacante în circumscripția

Judecătoriei Craiova, fiind îndeplinite cerințele cuprinse în art. 27 din

Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995. A arătat că din probele

administrate a rezultat că în Craiova sunt vacante 4 posturi de notari publici

și C.N.P.C. a confirmat că nu au existat alte cereri cu același obiect.

O critică distinctă vizează

ignorarea de către Curtea de apel a „jurisprudenței consolidate în astfel de

cazuri”, recurenta invocând cu acest titlu Decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 522 din 26 ianuarie 2007.

Prin întâmpinările

formulate, intimații Ministerul Justiției și U.N.N.P. din România au solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

În esență, intimații au arătat

că instituția numirii prin schimbarea sediului biroului notarial nu există.

Recurenta a fost numită notar public definitiv în localitatea Calafat, conform

opțiunii sale și pentru a schimba sediul biroului notarial trebuie să se supună

dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.

36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1850/C/2007.

În altă ordine de idei

intimații au afirmat că prezentul litigiu a fost generat de dorința recurentei

de a eluda aceste dispoziții, care impun organizarea unui concurs atunci când

sunt mai multe solicitări. Or, deși la nivelul C.N.P.C. a fost organizat

concurs pentru schimbarea sediilor, ca urmare a Ordinului Ministrului Justiției

nr. 2033/C/2007 recurenta nu s-a înscris.

Referitor la jurisprudența

invocată, intimații au mai arătat că premisele speței în care s-a pronunțat

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 522 din 26 ianuarie 2007 erau

cu totul altele, reclamanta din acea cauză nefiind numită în funcție după promovarea

examenului de definitivat.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât și

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Recurenta reclamantă a dedus

controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul

intimatei-pârâte C.N.P.C. de a o numi într-un post de notar public în

circumscripția Judecătoriei Craiova, exprimat prin adresa nr. 991 din 25 iulie

România și Ministerul Justiției la îndeplinirea operațiunilor tehnice

premergătoare emiterii ordinului de numire în funcție.

Necontestat, ca urmare a

promovării examenului de definitivare în profesie desfășurat, în perioada 28 - 29

iulie 2004, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2899/ C din 3 noiembrie 2004

recurenta a fost numită notar public cu sediul biroului notarial în circumscripția

Judecătoriei Calafat. Ulterior, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 143/ C

din 7 februarie 2005 i s-a aprobat cererea de schimbare temporară, pentru o

perioadă de 5 ani, a sediului biroului notarial în localitatea Craiova, în

vederea asocierii cu notarul public F.D.

La numirea în funcția de

notar public s-a avut în vedere opțiunea exprimată de recurentă:

„circumscripția Judecătoriei Calafat, localitatea Calafat din C.N.P.C.”, iar

ordinul de numire anterior indicat nu a fost atacat de recurentă.

Ca urmare, solicitarea de a

fi numită din nou în funcția de notar public dar în circumscripția Judecătoriei

Craiova, formulată la data de 15 iunie 2007 nu are niciun suport legal,

excedând reglementărilor cuprinse în art. 17 din Legea nr. 36/1995 și art. 6 și

7 din Regulamentul de punere în aplicare a acesteia, adoptat prin Ordinul

Ministrului Justiției nr. 710/1995, în forma în vigoare la data respectivă.

În realitate, cererea

formulată de recurentă vizează aprobarea schimbării sediului biroului notarial

din localitatea Calafat în localitatea Craiova și a fost soluționată în mod

legal prin prisma dispozițiilor legale care reglementează această instituție.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 27 alin. (1) – alin. (2

2

) din Regulamentul

sus-indicat, astfel cum au fost completate prin Ordinul Ministrului Justiției nr.

1758/2004:

„(1)

Notarul public își poate schimba sediul

biroului notarial într-o localitate din altă circumscripție teritorială în

limita numărului notarilor publici și al birourilor notariale din acea

circumscripție.

(2)

Cererea va fi avizată de C.U.N.N.P. și aprobată

de Ministrul Justiției …

(21) Cererile de schimbare a sediilor birourilor

notarilor publici se fac în termen de 15 zile de la data aducerii la cunoștința

notarilor publici, de către colegiile directoare ale Camerelor, a numărului de

posturi vacante stabilite prin Ordinul de actualizare.

(2

2

)

Când numărul cererilor este mai mare decât numărul locurilor vacante destinate

schimbărilor de sedii, prevăzute în Ordinul de actualizare, posturile se vor

ocupa prin concurs, în ordinea mediilor obținute de candidați. Concursul va fi

organizat de către Colegiul director al Camerei în circumscripția căreia se

solicită stabilirea sediului.”

La data

formulării cererii recurentei, 15 iunie 2006, erau în vigoare Ordinele

Ministrului Justiției nr. 2227 și 2228/2006 de actualizare a numărului de

notari publici și din Anexa acestor ordine rezultă că în Municipiul Craiova nu

existau posturi vacante.

Așa fiind,

Înalta Curte constată că procedura de schimbare a sediului nu putea fi demarată

și, ca urmare, solicitarea recurentei nu putea primi o rezolvare favorabilă.

Că recurenta

însăși a înțeles rigorile procedurii în discuție, rezultă din faptul

participării la concursul pentru schimbarea sediilor birourilor notariale,

concurs organizat de C.N.P.C. la data de 13 decembrie 2008 unde a fost însă

declarată respinsă.

Cât privește

jurisprudența invocată, respectiv Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, nr. 522 din 26 ianuarie 2007, Înalta

Curte observă că situația de fapt ca și premisele legale diferă substanțial de

prezenta cauză. Elementul esențial care a impus finalmente o soluție opusă

vizează faptul că reclamanta din acea cauză nu fusese numită în funcția de notar

public după promovarea examenului de definitivare în profesie.

În fine,

referirea recurentei la situația unui alt notar public: V.T., despre care a

susținut că a obținut schimbarea sediului în Municipiul Craiova pe baza unei

cereri similare cu a sa, este complet lipsită de substanță, câtă vreme această

persoană a urmat procedura anterior descrisă, participând la concursul de

schimbare a sediilor birourilor notariale organizat la data de 24 noiembrie

2007 la sediul C.N.P.C., la care a fost declarată admisă (cu nota 9,85).

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au

fost identificate motive de modificare ori casare a sentinței atacate, se va

respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.(F.)M.M. împotriva sentinței civile nr. 142 din 28 mai 2008 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2009.