ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3756/2018

Asupra cererilor de revizuire de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea de revizuire înregistrată la această instanță la data de 12.06.2018, sub nr. x/2018, revizuentele Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici Craiova au solicitat, în contradictoriu cu intimații A., Ministerul Justiției și B., anularea Sentinței nr. 421/19.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor ca nefondate prin Decizia nr. 1917/14.05.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prealabil dezvoltării motivelor de revizuire, a fost prezentată succint situația de fapt, după cum urmează:

Intimata A. a participat la concursul pentru ocuparea locurilor vacante de notar public în data de 14.16.2011, pentru cele două posturi vacante destinate concursului la Camera Notarilor Publici Craiova, posturi prevăzute în Ordinul ministrului justiției nr. 1820/C/06.09.2011, de actualizare a numărului notarilor publici și al birourilor notariale pe anul 2011, fiind declarată respins, întrucât s-a clasat pe locul 3.

Prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, formulată în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Craiova și Ministerul Justiției, reclamanta a solicitat:

- o nouă actualizare, conform opțiunii sale;

- anularea hotărârii de validare a rezultatelor concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public organizat la București, în zilele de 14-16.11.2011, cu privire la ocuparea locurilor de notar public la Camera Notarilor Publici Craiova;

- suspendarea ordinelor de numire a celor două persoane admise la concurs, C. și B.;

- obligarea pârâților să întocmească o nouă listă cu rezultatele, respectiv înlocuirea calificativului "respins" cu "admis", cu consecința validării sale în funcția de notar;

- obligarea pârâților să îndeplinească toate formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 și de Regulamentul de aplicare a Legii, pentru numirea acesteia ca notar public în Circumscripția Judecătoriei Craiova.

Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de intimata A. în Dosarul nr. x/2012, aceasta a solicitat ca pârâții să fie obligați la îndeplinirea tuturor formalităților necesare în scopul numirii sale ca notar public în localitatea Craiova.

Aceeași concluzie rezultă chiar din afirmația intimatei A., exprimată în cererea de chemare în judecată (pagina nr. 2), ce formează obiectul unui alt dosar, nr. x/54/2016, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, având ca obiect pretenții/obligație de a face.

Curtea de Apel Craiova, prin Sentința nr. 598/28.05.2012, a admis în parte acțiunea formulată și a dispus obligarea pârâților la actualizare conform susținerilor reclamantei, modificarea Ordinului nr. 1820/C/06.09.2011, cu privire la anexa 7, obligarea la îndeplinirea formalităților prevăzute de Legea nr. 36/1995 și de Regulamentul de punere în aplicare a Legii pentru numirea reclamantei ca notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4805/3.04.2013, a admis recursurile declarate de pârâți, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte a considerat că instanța de fond s-a pronunțat în lipsa citării celor două persoane admise la concurs și care puteau pretinde, fiind primele clasate, același post solicitat și de reclamantă, în ipoteza admiterii acțiunii.

Reanalizând fondul cauzei, în Dosarul nr. x/2012*, Curtea de Apel Craiova a considerat că procedura de organizare a concursului pentru ocuparea funcției de notar a fost corectă și valabilă. A mai stabilit obligația completării locurilor vacante, la nivelul circumscripției Judecătoriei Craiova, cu un loc nou, ca urmare a decesului notarului public D.. Au fost introduse în cauză și celelalte candidate, participante la concurs, care au obținut rezultate superioare d-nei A., respectiv, d-nele C. și B.

Cele două pârâte au fost interpelate de către instanța de fond în ceea ce privește opțiunea pentru ocuparea posturilor vacante, ca urmare a promovării concursului pentru postul de notar public.

Prima clasată, d-na C., a declarat în fața instanței de judecată că nu dorește să opteze pentru postul din Craiova, în eventualitatea vacantării acestuia.

A doua clasată, d-na B. și-a exercitat opțiunea în fața Curții de Apel Craiova, în sensul că, dacă ar exista un loc vacant în localitatea Craiova, optează pentru acest loc.

Aceste aspecte au fost reținute de către Curtea de Apel Craiova, inclusiv în considerentele hotărârii pronunțate, iar reclamanta A. nu a exercitat calea de atac a recursului împotriva considerentelor hotărârii pronunțate, deși avea această posibilitate, potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 363/2013 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1003/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au dispus următoarele:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele (...).

Obligă Camera Notarilor Publici Craiova și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România să solicite Ministerului Justiției actualizarea numărului de birouri de notari publici pentru Camera Notarilor Publici din Craiova cu locul rămas vacant în circumscripția Judecătoriei Craiova.

Obligă Ministerul Justiției să modifice Ordinul nr. 1820/C/06.09.2011, cu privire la Anexa 7, la rubrica " număr de locuri de vacante destinate Concursului", în sensul propunerii de actualizare.

Obligă pârâții să îndeplinească formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1993 și de Regulamentul de punere în aplicare pentru numirea reclamantei ca notar public în raport de opțiunile exprimate de candidate și în ordinea mediilor obținute.

Respinge celelalte capete de cerere (anume cererea reclamantei de a fi numită notar public în localitatea Craiova).

Reclamanta A. nu a exercitat calea de atac a recursului, nici în raport cu considerentele hotărârii, nici în raport cu dispozitivul acesteia.

S-a dispus convocarea celor două candidate care au declarat că doresc postul vacant din Craiova și, în raport de opțiunile candidaților, prin Decizia nr. 187/07.05.2015 s-a propus Ministerului Justiției numirea reclamantei în funcția de notar public pe postul rămas vacant, respectiv în Baia de Aramă, pentru postul din Craiova optând candidata cu notă mai mare - B.

Au fost emise de către Ministerul Justiție Ordinul nr. 2186/C/26.06.2015, de numire a reclamantei ca notar public în localitatea Baia de Aramă, și Ordinul nr. 2087/C/26.06.2015, de numire a d-nei B. în localitatea Craiova.

Curtea de Apel Craiova, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, analizând cererea completată și precizată, a admis acțiunea, a anulat Deciziile nr. 187/07.05.2015 și 232/09.06.2015 emise de BEX al UNNPR și Ordinele nr. 2086/C/2015 și nr. 2087/C/2015 emise de Ministerul Justiției, a obligat pârâții la numirea reclamantei ca notar public în localitatea Craiova și la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a rămânerii definitive a Sentinței nr. 363/17.11.2013, autoritatea de lucru judecat vizează următoarele aspecte:

(i) Anexa nr. 7 a Ordinului nr. 1820/C/06.09.2011 trebuie completată cu un nou loc vacant, în localitatea Craiova;

(ii) Pârâții au fost obligați să îndeplinească formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 și de Regulamentul de punere în aplicare pentru numirea reclamantei ca notar public în raport de opțiunile exprimate de candidate și în ordinea mediilor obținute. Evident, este vorba de opțiunile exercitate inclusiv în fața instanței de fond de către pârâte (B. și-a exprimat opțiunea de ocupa locul din Craiova);

(iii) A fost respinsă cererea intimatei A., de a fi numită notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, deci implicit, în localitatea Craiova.

Un aspect deosebit de important este acela că, prin hotărârea mai sus menționată, Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat asupra unui lucru care nu a fost cerut prin cererea de chemare în judecată, anume obligarea pârâților să îndeplinească formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1993 și de Regulamentul de punere în aplicare, pentru numirea reclamantei ca notar public în raport de opțiunile exprimate de candidate și în ordinea mediilor obținute, și nu numirea reclamantei ca notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova, așa cum ceruse reclamanta.

Se impune a fi subliniat faptul că cererea d-nei A. de a fi numită notar public în Craiova a fost respinsă.

Practic, în acest moment, revizuentele se află în situația de a executa două hotărâri contradictorii:

- o primă hotărâre (Sentința nr. 363/17.11.2013, definitivă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1003/05.03.2015), prin care d-na A. ar trebuie să fie numită notar public în localitatea Baia de Aramă (având în vedere opțiunile exprimate în fața instanței de celelalte două candidate și mediile obținute la concurs de către aceasta, dar și ca efect al respingerii cererii d-nei A. de a fi numită notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova);

- a doua hotărâre (Sentința nr. 421/19.10.2015 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1917/14.05.2018, prin care d-na A. ar trebui să fie numită notar public în localitatea Craiova.

În dezvoltarea motivelor de revizuire, au fost învederate instanței următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În cauza de față, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, prin hotărâri potrivnice.

Cele două hotărâri potrivnice, din perspectiva dispozitivului, sunt următoarele:

- Sentința nr. 363/2013 din 17.11.2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2012*, definitivă prin respingerea recursurilor ca nefondate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1003/05.03.2015;

- Sentința nr. 421/2015 din 19.10.2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor ca nefondate prin Decizia nr. 1917/14.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cauza de față, sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, după cum urmează.

Prin cea de-a doua hotărâre (Sentința nr. 421/2015 din 19.10.2015), revizuentele sunt obligate să o numească pe intimată notar public în localitatea Craiova, ignorând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri privind:

- numirea pe locurile vacante a candidaților în funcție de opțiunile acestora și de mediile obținute;

- opțiunea exercitată de d-na B. de a ocupa funcția de notar public în localitatea Craiova;

- respingerea cererii intimatei A. de a fi numită notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, inclusiv în localitatea Craiova.

Dosarele în care au fost pronunțate cele două hotărâri contradictorii sunt diferite, dar "pricina", în esență, este aceeași: obligarea pârâtelor din cele două dosare de a îndeplini formalitățile legale pentru numirea d-nei A. ca notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova.

Intimata a formulat cea de-a doua cerere de chemare în judecată, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015, cu rea-credință, în scopul inducerii în eroare a instanței de judecată, mascând, prin formularea petitelor acțiunii, existența autorității de lucru judecat, conferită de Hotărârea nr. 363/2013 din 17.11.2013 a Curții de Apel Craiova. Se impune a se avea în vedere faptul că, prin această hotărâre a fost respinsă cererea d-nei A. de a fi numită notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova.

Chestiunea identității părților este evidentă și nu mai necesită o analiză separată.

În ceea ce privește cauza celor două litigii, aceasta este una și aceeași, anume: rezultatele concursului organizat pentru ocuparea locurilor vacante de notar public, organizat la București în zilele de 14 și 16.11.2011, în ceea ce o privește pe candidata A.

Identitatea obiectului este, de asemenea, evidentă: obiectul celor două litigii privește obligarea pârâtelor la întocmirea documentației pentru numirea reclamantei pe postul de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova.

Dispozitivul celor două hotărâri conține mențiuni contradictorii.

Astfel, prin prima hotărâre (Sentința nr. 363/2013, din 17.11.2013) este respinsă cererea reclamantei A. de a fi numită notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova, urmând ca repartizarea locurilor vacante să se realizeze în funcție de opțiunile candidaților și de mediile acestora.

În a doua hotărâre (Sentința nr. 421/2015 din 19.10.2015) este admisă cererea reclamantei de a fi numită notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova.

Se impune a se observa că în Dosarul nr. x/2015, nici instanța de fond, nici instanța de recurs nu au analizat chestiunea autorității de lucru judecat, care a fost expusă în prezenta cerere de revizuire.

Aceasta, în contextul în care, conform art. 432 C. proc. civ., această excepție poate fi invocată chiar și de către instanță, din oficiu, dar s-a și constituit în apărare, fiind invocată de intimații-pârâți, dar neluată în seamă, în fapt fiind principalul argument al recursului promovat împotriva sentinței a cărei revizuire se solicită.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă, așa cum s-a statuat în doctrină, "constatarea cu întârziere a autorității de lucru judecat".

În contextul existenței unor hotărâri contradictorii, se impune revizuirea celei de-a doua hotărâri, în sensul anulării acesteia, cu consecința respingerii cererii d-nei A. de a fi numită notar public în localitatea Craiova.

În concluzie, pentru motivele expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 509 alin. (2), art. 510 și urm. C. proc. civ., s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Sentinței civile nr. 412/2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor ca nefondate prin Decizia nr. 1917/14.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. La data de 13.06.2018, în temeiul art. 512 C. proc. civ., revizuentele Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici Craiova au formulat cerere de suspendare a executării Sentinței nr. 421/2015 din 19.10.2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1917/14.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea cererii de revizuire a acestor hotărâri, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12.06.2018.

Revizuentele au susținut că se impune suspendarea executării hotărârii judecătorești mai sus-menționate, întrucât se află în situația de a executa două hotărâri contradictorii, respectiv:

- o primă hotărâre (Sentința nr. 363/2013 din 17.11.2013 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor), prin care d-na A. ar trebui să fie numită notar public în localitatea Baia de Aramă:

- o a doua hotărâre (Sentința nr. 421/2015 din 19.10.2015 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin respingerea recursurilor), prin care d-na A. ar trebui să fie numită notar public în localitatea Craiova.

Este evident că ce-a de-a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, această concluzie putându-se desprinde din simpla analiză a dispozitivului hotărârilor în cauză.

Or, judecarea cererii de revizuire inclusiv în calea de atac a recursului, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, va implica un interval de timp mai îndelungat.

Revizuentele au mai arătat că, dacă nu se va admite cererea de suspendare, dispozitivul Sentinței nr. 421/2015 din 19.10.2015 a Curții de Apel Craiova va fi pus în executare, inclusiv prin executarea silită. D-na A. va fi numită notar public în Craiova, în contextul în care, prin Sentința nr. 363/2013 din 17.11.2013 această cerere i-a fost respinsă definitiv.

Or, funcția de notar public este o funcție a cărei exercitare vizează interesul public, având în vedere atribuțiile notarului public, astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995.

În condițiile în care cererea de revizuire va fi admisă, numirea d-nei A. ca notar public în Craiova va fi desființată, cu consecința nulității tuturor actelor notariale autentificate de aceasta până la momentul admiterii cererii de revizuire.

Circuitul civil și ordinea publică vor fi grav și iremediabil afectate. Vor fi afectate interesele părților actelor notariale și interesul public, fără să existe alte mijloace de remediere.

Astfel, singura soluție este prevenirea unei astfel de situații prin admiterea cererii de suspendare, în temeiul art. 512 și art. 484 din C. proc. civ.

III. Prin cererea de revizuire înregistrată la această instanță la data de 14.06.2018, revizuentul Ministerul Justiției a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., anularea Sentinței civile nr. 421/19.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că suntem în prezența a două hotărâri judecătorești definitive, date de instanțe de același grad, care soluționează aceeași problematică în mod contradictoriu:

- prima - Sentința civilă nr. 363/17.10.2013 - care respinge cererea reclamantei A. pentru numirea ca notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova și obligă pârâții la îndeplinirea formalităților necesare pentru numirea sa ca notar public, dar în raport de opțiunile exprimate de candidați și în ordinea mediilor obținute;

- cea de-a doua hotărâre, Sentința civilă nr. 421/19.10.2015, prin care Curtea de Apel Craiova desființează această posibilitate de opțiune recunoscută anterior printr-o hotărâre definitivă, anulând actele emise în urma exprimării opțiunii candidaților și obligă pârâții în sens contrar celor stabilite prin dispozitivul și considerentele Sentinței civile nr. 363/17.10.2013.

Revizuentul a precizat că cele două hotărâri au fost pronunțate într-un cadru procesual fixat între aceleași părți, având drept cauză valorificarea rezultatelor concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public organizat la București în zilele de 14 și 16 noiembrie 2011. De asemenea, între cele două cauze se constată identitate de obiect în ceea ce privește obligarea părților implicate la întocmirea documentației pentru numirea reclamantei A. pe postul de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova.

Prin urmare, s-a solicitat să se constate temeinicia motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și să se dispună anularea Sentinței civile nr. 421/19.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2015.

IV. Prin întâmpinarea formulată la data de 10.09.2018, intimata A. a solicitat:

a) respingerea cererii de revizuire formulată de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici Craiova;

b) respingerea cererii de revizuire formulată de Ministerul Justiției;

c) obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

Referitor la cererea de revizuire formulată de Uniunea Națională a Notarilor Publici și de Camera Notarilor Publici Craiova, intimata a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate instituite prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv:

(i) existența unor hotărâri judecătorești definitive care să fie potrivnice (contradictorii);

(ii) hotărârile judecătorești în cauză să soluționeze aceeași pricină, dar în dosare diferite;

(iii) să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză;

(iv) în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

În cauza de față, analizând hotărârile pretins contradictorii, se poate constata că cerințele pentru admisibilitatea cererii de revizuire și pentru anularea Sentinței nr. 491/2015 nu sunt îndeplinite, după cum urmează:

Este nereală susținerea revizuentelor în sensul că, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 31.01.2012, sub nr. x/2012, având ca obiect anulare act administrativ, ar fi solicitat ca pârâții să fie obligați la îndeplinirea tuturor formalităților necesare în scopul numirii ca notar public în localitatea Craiova, ci așa cum rezultă din obiectul cererii de chemare în judecată, a solicitat să fie numită în circumscripția Judecătoriei Craiova.

La fel de nereală este și susținerea potrivit căreia ar fi afirmat acest lucru în mod expres la pag. 2 a acțiunii de chemare în judecată într-un alt dosar ce are ca obiect obligația de a face și pretenții, aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.

Singura condiție de ordin formal îndeplinită de cererea de revizuire este aceea că aceasta privește două hotărâri judecătorești definitive. Sentințele nr. 363/2013 și nr. 421/2015 nu sunt însă contradictorii, ci dimpotrivă, sentința ulterioară, nr. 421/2015 a privit modalitatea de punere în executare a Sentinței nr. 363/2013, prin Sentința nr. 421/2015 instanțele de judecată statuând cu privire la limitele și efectele juridice obligatorii produse de Sentința nr. 363/2013.

Nu este îndeplinită nici condiția triplei identități între cele două litigii, condiție obligatorie pentru a putea invoca efectul autorității de lucru judecat produs de prima hotărâre.

Fundamentul motivului de revizuire invocat în cauza de față, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este reprezentat de instituția autorității de lucru judecat, astfel încât motivul permite revizuirea doar în cazul în care același proces s-a soluționat de două ori, pronunțându-se hotărâri potrivnice, prin urmare, hotărârile potrivnice trebuie pronunțate în aceeași pricină, deci trebuie să existe tripla identitate de elemente, părți, obiect și cauză.

Între cele două cauze nu există identitate de părți.

În Dosarul nr. x/2012*, pe lângă revizuenți și B., a mai avut calitatea de parte și C., aceasta din urmă nefiind parte în Dosarul nr. x/2015.

Nu există identitate de obiect între cele două cauze.

În Dosarul nr. x/2012* s-a solicitat anularea Ordinului privind actualizarea numărului de locuri vacante pentru Camera Notarilor Publici Craiova pentru concursul de 2011, invocându-se faptul că există un loc vacant în localitatea Craiova, și s-a dispus, de asemenea, obligarea revizuenților la numirea intimatei ca notar public. Instanța nu s-a pronunțat în sensul respingerii cererii intimatei A. de numire a acesteia ca notar în localitatea Craiova, așa cum în mod eronat susțin revizuentele, ci instanța a dispus numirea ei în localitatea Craiova, cu respectarea opțiunilor exprimate de celelalte candidate. Într-o cerere de revizuire instanța învestită cu soluționarea acesteia nu poate proceda la o rejudecare a fondului cauzei, de aceea argumentele privind faptul că în Sentința nr. 363/2013 instanța s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut, sunt lipsite de relevanță în dezlegarea cererii de revizuire.

În Dosarul nr. x/2015, obiectul a fost unul total diferit de cel al Dosarului nr. x/2012*, întrucât acest dosar a privit anularea actelor emise de revizuenți în procedura de punere în executare a Sentinței nr. 363/2015, privind numirea intimatei A. ca notar public. În acest dosar instanța a fost sesizată cu verificarea legalității actelor emise de revizuenți cu ocazia punerii în executare a Sentinței nr. 363/2013. În cauză este vorba de acte administrative diferite, acte a căror legalitate a fost cercetată de către instanțe în cele două dosare, iar susținerea potrivit căreia în primul dosar s-ar fi respins cererea de numire în localitatea Craiova, în timp ce în al doilea s-ar fi admis, este infirmată de o simplă lecturare a dispozitivului celor două sentințe între care se invocă contradictorialitatea.

Nu se poate reține astfel că aceeași pricină a fost judecată de două ori, pronunțându-se hotărâri contradictorii, întrucât Dosarul nr. x/2015 a fost inițiat ca urmare a modalității nelegale în care revizuentele au înțeles să pună în executare Sentința nr. 363/2013, în cadrul acestui litigiu instanțele analizând dacă revizuenții au respectat Sentința nr. 363/2013 în limitele efectelor obligatorii pe care această sentință le producea față de revizuenți.

Nu este îndeplinită nici condiția identității de cauză juridică între cele două litigii.

În condițiile în care litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 a privit verificarea legalității actelor emise cu ocazia punerii în executare a Sentinței nr. 36/2013, este cert că instanțele de judecată au avut în vedere alte acte administrative, alt temei de drept și au cercetat probleme de drept diferite cu efect diferit invocate în cele două cauze.

Pentru a analiza îndeplinirea acestei condiții se impune mențiunea că trebuie făcută distincție între cauza acțiunii, care constă în scopul urmărit de acela care inițiază demersul în instanță, și cauza cererii de chemare în judecată, acesta fiind temeiul juridic al cererii, fundamentul raportului juridic litigios. Această distincție este necesară atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat, ipoteză în care se verifică identitatea în privința cauzei cererii de chemare în judecată, iar nu în privința cauzei acțiunii.

Revizuenții justifică îndeplinirea acestei condiții prin raportare la cauza acțiunii și nu la cauza cererii de chemare în judecată.

Se poate constata astfel faptul că în Dosarul nr. x/2015 cauza cererii de chemare în judecată a fost reprezentată de Sentința nr. 363/2013, în timp ce în Dosarul nr. x/2012* cauza cererii de chemare în judecată a fost reprezentată de dispozițiile din Regulament cu privire la vacantarea posturilor de notar public, precum și cu privire la actualizarea anuală a numărului de locuri vacante. Chiar dacă scopul urmărit este comun, anume acela de a obține numirea ca notar public în localitatea Craiova, cele două cererii de chemare în judecată au avut cauze diferite. Este unanim recunoscut faptul că nu există autoritate de lucru judecat atunci când aceeași acțiune este soluționată în dosare diferite, dar invocându-se un temei de drept diferit.

Nu este îndeplinită nici condiția privind neinvocarea autorității de lucru judecat în cadrul celui de-al doilea proces, nesoluționarea acestei excepții de către instanță sau imposibilitatea obiectivă de invocare a autorității de lucru judecat în cadrul celui de-al doilea proces.

Principiul autorității de lucru judecat a constituit apărarea esențială în Dosarul nr. x/2015, revizuentele de astăzi susținând, ca și în prezenta cerere de revizuire, că reclamanta nu poate solicita numirea pe postul vacant din localitatea Craiova, întrucât acest lucru a fost tranșat irevocabil prin sentința anterioară nr. 363/3013. Judecând cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015, instanțele au analizat definitiv tocmai această problemă, respectiv, dacă numita A. putea fi numită pe postul vacant din Craiova ca urmare a punerii în executare a Sentinței nr. 363/2013, instanțele găsind astfel întemeiată cererea de chemare în judecată.

Argumentele expuse în conținutul cererii de revizuire sunt similare celor pe care le regăsim în Dosarul nr. x/2015, în conținutul cererilor formulate de revizuente. Este evident așadar, că suntem în prezența unor probleme de drept ce au fost analizate pe fondul lor în cadrul Dosarului nr. x/2015 și care nu mai pot fi reluate sau reanalizate în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii.

Astfel, condițiile esențiale pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

În privința cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1917/14.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că instanța de recurs nu a realizat prin hotărârea dată analiza de fond a pricinii, abordând cauza sub aspectele de legalitate la care se referă art. 488 C. proc. civ., sens în care nu este întrunită cerința de admisibilitate impusă de prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la cererea de revizuire formulată de Ministerul Justiției, intimata A. a solicitat să se dispună respingerea acesteia, cu precizarea că înțelege să se prevaleze în totalitate de argumentele expuse anterior cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În plus, aceasta a arătat că Ministerul Justiției și-a formulat întreaga apărare prin raportare la limitele efectelor juridice obligatorii produse de Sentința nr. 363/2013 și pe faptul că în raport de această sentință intimata nu poate solicita numirea pe postul din localitatea Craiova.

Or, această problemă este în mod vădit diferită de cea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012*, fiind astfel cert faptul că nu suntem în prezența a două hotărâri contradictorii pronunțate în aceeași pricină.

În concluzie, intimata A. a solicitat respingerea cererilor de revizuire, ca inadmisibile, și obligarea revizuentelor la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

V. Referitor la cererea de suspendare a executării Sentinței nr. 421/2015 formulată de revizuentele Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici Craiova, intimata A. a solicitat respingerea acesteia, susținând, pe de o parte, că formularea unei cereri de revizuire și plata unei cauțiuni sunt doar condiții de ordin formal care însă nu sunt suficiente pentru a se obține în mod automat suspendarea executării hotărârii, iar, pe de altă parte, că motivele invocate nu sunt întemeiate pentru a se dispune suspendarea executării hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 512 C. proc. civ.

VI. Considerentele Înaltei Curți în privința admisibilității cererilor de revizuire formulate de revizuenții Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Camera Notarilor Publici Craiova și Ministerul Justiției

Obiectul cererilor de revizuire este reprezentat de Sentința civilă nr. 421/2015 din 19.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, și Decizia nr. 1917/14.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în același dosar.

Motivul de revizuire invocat în cauză este reglementat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru acest motiv de revizuire, sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, din perspectiva obiectului revizuirii, cererile sunt admisibile, fiind susceptibilă de revizuire și Decizia nr. 1917/14.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, chiar dacă nu suntem în prezența unei situații în care se evocă fondul.

Relativ la procedura de judecată a revizuirii, art. 513 alin. (3) C. proc. civ. precizează că, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Așadar, se impun a fi analizate cu prioritate condițiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Prima condiție are în vedere existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei.

În opinia revizuenților, hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de Sentința nr. 363/2013 din 17.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2012*, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1003/5.03.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, iar, pe de altă parte, de Sentința nr. 421/2015 din 19.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1917/14.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Deși cele două hotărâri judecătorești sunt definitive, ele nu sunt potrivnice.

Astfel, prin Sentința nr. 363/2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal nu s-a dispus respingerea cererii intimatei A. de numire a acesteia ca notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova, cum în mod eronat pretind revizuenții, ci s-a dispus obligarea pârâților să îndeplinească formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 și de Regulamentul de punere în aplicare a acestei legi pentru numirea reclamantei ca notar public în raport de opțiunile exprimate de candidate și în ordinea mediilor obținute.

Este esențial de menționat faptul că, prin acțiunea în contencios administrativ ce a format obiectul Dosarului nr. x/2012*, reclamanta A. a solicitat, printre altele, obligarea pârâților să îndeplinească toate formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 și Regulamentul de aplicare a Legii pentru numirea sa ca notar public și circumscripția Judecătoriei Craiova, și nu în localitatea Craiova, cum în mod eronat afirmă revizuenții.

Argumentul potrivit căruia, prin Sentința nr. 363/2013, Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat asupra unui lucru care nu a fost cerut prin cererea de chemare în judecată, nu are relevanță în acest cadru procesual, deoarece instanța de revizuire nu este o instanță de control judiciar și nu are căderea să aprecieze asupra legalității hotărârilor pretins contradictorii, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Prin urmare, prima condiție de admisibilitate a revizuirii nu este îndeplinită în cauză.

A doua condiție de admisibilitate impune ca hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, adică să fi existat tripla identitate de obiect, de cauză și de părți.

Referitor la identitatea de obiect, susținerile revizuenților sunt neîntemeiate, ținând seama nu numai de modul în care obiectul este formulat în cele două acțiuni, ci și de scopul final urmărit prin promovarea acestora.

Astfel, prin acțiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012*, reclamanta A. a solicitat:

- obligarea pârâților Camera Notarilor Publici Craiova și Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici să solicite Ministerului Justiției actualizarea numărului de birouri de notari publici pentru Camera Notarilor Publici Craiova;

- anularea parțială a Ordinului nr. 1820/C/6.09.2011 și obligarea Ministerului Justiției la actualizarea numărului de birouri de notari publici, conform situației reale existente la data de 06.09.2011;

- anularea hotărârii de validare a rezultatelor concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public organizat în București, în zilele de 14 - 16.11.2011;

- obligarea pârâților să îndeplinească toate formalitățile prevăzute de Legea nr. 36/1995 și de Regulamentul de aplicare a Legii pentru numirea reclamantei A. ca notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova;

- în teza subsidiară, anularea concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public.

Litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012* a vizat legalitatea actelor administrative emise în procedura de actualizare a numărului de locuri vacante de notar public pentru concursul din 14 - 16.11.2011, dar și analiza cererii reclamantei de a fi numită notar public, deși în urma rezultatelor concursului aceasta figura ca și candidat respins pentru lipsa locurilor vacante.

Prin acțiunea în contencios administrativ promovată ulterior de către reclamanta A. și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, astfel cum a fost precizată și completată, s-a solicitat:

- anularea deciziilor nr. 187/07.05.2015 și nr. 232/09.06.2015 emise de Biroul executiv al Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici și a Ordinelor nr. 2086/C/2015 și nr. 2087/C/2015 emise de Ministerul Justiției;

- obligarea pârâților la întocmirea documentației necesare pentru numirea reclamantei pe postul de notar public în circumscripția Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova.

În acest litigiu, controlul de legalitate a vizat alte acte administrative, respectiv actele administrative emise de pârâți în etapa executării Sentinței nr. 363/2013, rămasă definitivă, precum și analiza cererii reclamantei de a fi numită ca notar public pe postul vacant din circumscripția Judecătoriei Craiova, localitatea Craiova.

Se observă astfel, că nu este îndeplinită cerința identității de obiect între cele două acțiuni.

Al doilea element esențial al autorității de lucru judecat vizează identitatea de cauză.

În determinarea conceptului de cauză, sunt relevante doar acele împrejurări de fapt care concură la fundamentarea temeiului juridic al acțiunii.

Regula generală este că identitatea de cauză implică existența unei identități de fapte și de reguli de drept aplicabile acestora.

O astfel de identitate nu se regăsește în speța de față, atât timp cât cele două acțiuni în contencios administrativ au fost soluționate pe temeiuri de drept diferite, acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 fiind inițiată ca urmare a modalității în care recurenții au înțeles să pună în executare Sentința nr. 363/2013, în limitele efectelor obligatorii ale acesteia.

Or, este unanim admis în doctrină și în jurisprudență faptul că nu există autoritate de lucru judecat ori de câte ori temeiul juridic al celor două acțiuni este diferit.

Referitor la cerința identității de părți, se observă că susținerile revizuenților sunt, de asemenea, neîntemeiate, întrucât în Dosarul nr. x/2012* a avut calitatea de parte și C., fără ca aceasta să figureze și în acțiunea promovată ulterior, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015.

Prin urmare, nu este îndeplinită în speță nici cea de-a doua condiție de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, aceea ca hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină.

Este îndeplinită condiția ca hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite. Sunt avute în vedere în acest sens, Dosarele nr. x/2012* și nr. 1028/54/2015, înregistrate pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Referitor la condiția ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat, se observă că în litigiul finalizat prin pronunțarea Deciziei nr. 1917/14.05.2018 a fost invocată autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 363/17.10.2013, iar instanța de recurs a analizat apărările referitoare la aceasta.

În aceste condiții, aceeași excepție nu poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece se opune însăși autoritatea de lucru a celei din urmă hotărâri.

Se constată astfel, că nu este îndeplinită nici condiția ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, instanța să nu se fi pronunțat asupra ei.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună respingerea cererilor de revizuire, ca inadmisibile.

Va fi respinsă și cererea de suspendare a executării Sentinței nr. 421/19.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 512 C. proc. civ., având în vedere momentul soluționării acesteia, care coincide cu momentul pronunțării hotărârii asupra cererilor de revizuire.

În temeiul art. 451 și urm. C. proc. civ., reținând culpa procesuală a revizuenților, se va dispune obligarea acestora la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, către intimata A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a executării formulată de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România. Respinge cererile de revizuire formulate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Ministerul Justiției și Camera Notarilor Publici Craiova împotriva Sentinței nr. 421 din 19 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, și Deciziei nr. 1917 din 14 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile. Obligă revizuentele la plata sumei de 5000 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, către intimata A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV