ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5558/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 septembrie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta C.L., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Justiției, Camera Notarilor Publici București și Uniunea Națională a

Notarilor Publici din România, a solicitat:

- constatarea nulității absolute a

Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea

posturilor vacante de notar public din Camera Notarilor Publici București, de

către notarii publici care au cerut schimbarea sediilor birourilor dintr-o

circumscripție, în alta, aprobat prin decizia Colegiului Director nr. 42 din 9

mai 2002 și validat prin Hotărârea Adunării Generale nr. 11 din 8 mai 2002;

- anularea concursului susținut la

data de 24 iulie 2004, pentru ocuparea posturilor vacante din Camera Notarilor

Publici București, la solicitarea de schimbare a sediilor birourilor;

- anularea deciziei nr. 54 din 5

august 2004, prin care au fost soluționate contestațiile și a deciziei nr. 55

din 5 august 2004, prin care au fost validate rezultatele concursului, emise de

Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici București și

- suspendarea emiterii de către

Ministerul Justiției, a ordinului de numire a notarilor publici validați prin

decizia nr. 55 din 5 august 2004, a Colegiului Director al Camerei Notarilor

Publici București.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că regulamentul contestat nu a fost făcut public la data anunțării

concursului, că art. 22 alin. (2) din regulament încalcă drepturile

participanților la concurs, întrucât condiționează admiterea contestațiilor, de

existența unei diferențe de un punct între nota obținută în urma reexaminării

lucrării și nota obținută inițial, precum și faptul că au fost interpretate eronat

subiectele nr. 1 și nr. 3. Totodată, reclamanta a învederat și faptul că

modalitatea de corectare a fost eronată, întrucât concurentul clasat pe locul

trei la concurs a obținut 1,75 puncte pentru primul subiect, în condițiile în

care, potrivit baremului, se puteau acorda numai fracțiuni de 0,50 puncte.

Prin sentința civilă nr. 3380,

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei C.L., a admis cererile de

intervenție formulate în interesul pârâtei Camera Notarilor Publici București,

de T.L., B.D.R. și R.I.D. și a respins, ca neîntemeiate, cererile de

intervenție în interes propriu formulate de T.L., B.D.R. și R.I.D.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că

nu există nici o dispoziție legală care să prevadă publicarea actelor de

aprobare, respectiv de validare a regulamentului de concurs și, de asemenea, nu

există obligația aducerii la cunoștință publică a regulamentului, în momentul

anunțării datei concursului. Reclamanta ar fi putut lua cunoștință de

conținutul regulamentului, la cerere, însă a formulat o solicitare în acest

sens, numai ulterior datei concursului, invocând, astfel, necunoașterea

regulamentului.

În ceea ce privește prevederile art.

22 alin. (2) din Regulament, conform cărora contestațiile depuse de persoanele

nemulțumite de nota obținută, vor fi admise numai dacă între nota obținută în

urma reexaminării și cea inițială este o diferență de un punct, instanța de

fond a reținut că acestea nu aduc nici o vătămare drepturilor reclamantei, în

sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 (reglementarea aplicabilă raportului

juridic dedus judecății), deoarece, în urma contestației pe care a formulat-o

reclamanta, nota obținută inițial a rămas neschimbată, astfel încât

dispozițiile contestate nu pot fi invocate drept motiv de nelegalitate.

Cu referire la modalitatea de

corectare și de notare a lucrărilor participanților la concurs, instanța a

reținut că acestea sunt atributul exclusiv al comisiilor constituite în acest

scop, și, pe cale de consecință, nu se poate substitui acestor structuri.

Împotriva sentinței civile a Curții

de Apel București, reclamanta C.L. a declarat recurs.

În esență, prin motivele de recurs formulate,

recurenta-reclamantă a reiterat susținerile cuprinse și în acțiunea principală,

criticând hotărârea pronunțată de instanța de fond, pentru nelegalitate și

netemeinicie și pentru greșita aplicare a legii.

Recurenta a menționat că în mod

greșit, instanța a reținut că nu există obligația legală de comunicare a

Regulamentului de către organizatorul concursului, aceasta fiind o cutumă,

aplicabilă în cazul oricărei examinări de acest gen.

S-a mai susținut că prevederile art.

22 alin. (2) din Regulament, sunt nelegale și trebuiau anulate de către

instanță, întrucât permit abuzul de drept, prin consecințele pe care le produc.

Recursul este nefondat.

Examinând cauza de față, prin prisma

prevederilor legale incidente, ca și în raport cu criticile recurentei și cu

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că

hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și urmează a

fi menținută, în condițiile în care nici una din criticile recurentei nu poate

fi primită.

Astfel, din dispozițiile legale care

guvernează activitatea independentă notarială, rezultă neîndoielnic că organele

de conducere, alese de membrii organizației profesionale, au sarcina de a

adopta reglementările referitoare la profesia de notar public, aplicabile

exclusiv acestei categorii profesionale.

Corect a reținut instanța de fond că

nu s-a încălcat nici o obligație legală prin necomunicarea regulamentului

aprobat de Adunarea Generală a Camerei Notarilor Publici București, odată cu

comunicarea datei concursului, recurenta recunoscând, la rândul său, că o

astfel de prevedere nu există, apreciind că ar fi vorba doar despre o „cutumă”.

Totodată, potrivit art. 1 din Legea

nr. 29/1990, în mod just s-a apreciat că recurenta-reclamantă, care face parte

din corpul notarilor publici, nu a fost în vreun fel vătămată, nici prin

modalitatea de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea unui

post în București, la care a participat și nici prin aplicarea prevederilor din

regulament, pe care le-a criticat. Prevederile vizând modalitatea de

soluționare a contestațiilor, nu puteau produce nici o vătămare cu privire la

drepturile recurentei-reclamante, câtă vreme în urma contestației formulate,

nota acesteia a rămas neschimbată.

Așa fiind, în condițiile în care nu

s-au dovedit pretinsele încălcări ale drepturilor recurentei-reclamante și cum

simpla nemulțumire legată de neocuparea prin concurs a unui post de notar în

București, nu putea conduce la admiterea acțiunii de față, urmează ca, în

conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., să fie respins, ca

nefondat, și recursul formulat împotriva hotărârii legale și temeinice

pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.L.

împotriva sentinței civile nr. 3380 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 noiembrie 2005.