ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1579/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 5 decembrie 2006, reclamantul C.M.V.G. a solicitat, în contradictoriu cu U.N.N.P. din România, anularea validării rezultatelor concursului de admitere în profesie organizat la data de 18-19 octombrie 2005 de pârâtă și, în consecință, anularea hotărârilor din 18 noiembrie 2005, respectiv din 20 mai 2006 ale C.U.N.N.P. din România și a anexelor la acestea.

Reclamantul a mai solicitat eliminarea interdicțiilor și incapacităților instituite prin art. 2 din hotărârea nr. 83/2006, revenirea la situația imediat anterioară validării rezultatelor concursului de admitere în profesie organizat la data de 18 -19 octombrie 2005, obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri prin care să se aprobe validarea rezultatelor concursului în speță în raport cu media obținută la acesta - media generală peste 7, fără a se menționa eventualele interdicții și incapacități nelegale și declararea sa ca admis pentru unul dintre cele 22 de posturi rămase vacante în urma concursului din 18-19 octombrie 2005. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a susținut concursul pentru ocuparea unui loc vacant de notar public organizat în perioada sus menționată, obținând nota 7, 80 - notă de promovare, potrivit prevederilor legale.

S-a mai arătat că prin hotărârea din 18 noiembrie 2005, C.U.N.N.P. din România a validat rezultatele concursului, iar prin anexa 4 la această hotărâre a fost declarat respins, deși s-a specificat faptul că a obținut media 7,80. Totodată, prin hotărârea din 20 mai 2006, C.U.N.N.P. din România a aprobat ca participanții la acest concurs care au obținut media generală peste 7 să opteze pentru ocuparea unuia dintre cele 22 de locuri rămase vacante în cadrul Camerei Notarilor Publici, iar prin hotărârea din 17 iunie 2006 a fost aprobată numirea în funcția de notar public a participanților la concurs care au fost declarați admiși, dar care au obținut medii generale peste 7, reclamantul figurând că a optat pentru localitatea T. din cadrul Camerei Notarilor Publici Galați.

Reclamantul a mai arătat că Ministerul Justiției nu a semnat ordinele de numire în funcție a celor 22 apreciind că au fost eludate prevederile legale, iar plângerea sa prealabilă a fost respinsă de către pârâtă. Primul capăt de cerere a fost ulterior precizat, reclamantul arătând că înțelege să solicite anularea în parte a hotărârii din 18 noiembrie 2005, referitor numai la aprecierea și acordarea calificativului respins în ceea ce îl privește. Prin sentința civilă nr. 1320 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios, administrativ și fiscal, acțiunea formulată, așa cum aceasta a fot precizată, a fost admisă în parte, instanța anulând în parte hotărârea din 18 noiembrie 2005 emisă de pârâtă, în ceea ce privește acordarea calificativului respins reclamantului.

Instanța a dispus, totodată, revenirea la situația anterioară validării rezultatului concursului de admitere organizat în perioada 18-19 octombrie 2005 și a constat că reclamantul a fost declarat admis la acest concurs, respingând celelalte capete ale acțiunii. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a participat la concursul organizat pentru ocuparea unui post vacant de notar public, desfășurat în perioada 18-19 octombrie 2005 și a obținut media 7,80. Prin hotărârea din 18 noiembrie 2005, C.U.N.N.P. din România a validat rezultatele acestui concurs, în Anexa nr. 4 la această hotărâre, reclamantul figurând respins, cu motivarea că nu au mai fost posturi vacante la camera notarilor publici pentru care a optat.

Prin hotărârea nr. 96 din 17 iunie 2006, C.U.N.N.P. din România a propus numirea în funcția de notar public a participanților care la concursul anterior indicat au obținut medii generale peste 7,00 și care au optat pentru unul din cele 22 de locuri rămase vacante. În raport de prevederile art. 12 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului (aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1117/C din 23 aprilie 2003), reclamantul a optat pentru localitatea T. din cadrul Camerei Notarilor Publici Tulcea, dar Ministrul Justiției a refuzat să semneze ordinele de numire ca notar.

În opinia instanței de fond, nicio dispoziție din Regulament nu interzice o asemenea opțiune, iar susținerea în sensul că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 17 alin. (2) din regulamentul de concurs - care vorbesc de înscrierea candidaților la Camera Notarilor Publici în circumscripția căreia se află postul vacant - nu poate fi reținută, întrucât, în art. 19 din Titlul II, - organizarea și desfășurarea concursului pentru locurile vacante de notar public – se menționează că prevederile art. 5-11 se aplică în mod corespunzător; în plus, art. 21 arată că prevederile art. 13, 14 și 15 se aplică în mod corespunzător. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta U.N.N.P. din România, care a solicitat casarea acesteia și respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 12 alin. (1) din Regulamentul de concurs. Recurentul a arătat că opțiunea candidaților s-a făcut pentru posturile existente la nivelul Camerelor la care și-au depus cererile de înscriere; niciun text nu a condiționat depunerea cererii la domiciliul candidaților pentru a se putea aprecia că aceasta a fost rațiunea înscrierii la acea Cameră, strict organizatoric. Este evident că opțiunea a avut un caracter subiectiv, determinat tocmai de situarea unor posturi în anumite localități, iar în măsura în care locurile vacante au fost ocupate de candidații cu note superioare, reclamantul a fost declarat respins.

Pe de altă parte, recurentul a apreciat că prima instanță în mod greșit a reținut faptul că art. 17 din Regulament se referă la notarii stagiari, când, în realitate, sunt avuți în vedere candidații cu vechime juridică de minimum 5 ani. Intimatul a formulat întâmpinare, precum și concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. La concursul organizat în perioada 18-19 octombrie 2005 de către U.N.N.P. din România pentru ocuparea unor posturi vacante de notar public pentru persoanele cu vechime în specialitate juridică de cel puțin 5 ani, intimatul-reclamant a obținut medie de promovare (peste 7), în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1117/C/2003.

Regulamentul în discuție, în Titlul I, art. 1-15, cuprinde norme pentru organizarea și desfășurarea examenului de notar public pentru notarii stagiari, care au împlinit perioada de stagiu, iar în Titlul II, art. 16-21, prevede norme pentru organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea locurilor vacante de notar public. Potrivit art. 19 și 21 din Titlul II al Regulamentului analizat, art. 5-11 și 13-15, din Titlul I, se aplică și pentru concursul reglementat de Titlul II din Regulament. Din analiza textelor printr-o interpretare sistematică, prin coroborarea normelor cuprinse în Regulament, rezultă în mod cert faptul că opțiunile candidaților se fac pentru posturile existente la nivelul Camerelor la care aceștia și-au depus cererile de înscriere.

Toate textele din Regulament se referă sau fac trimitere la Camera pentru care a optat inițial candidatul. Nici un text din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1117/2003 nu prevede posibilitatea candidaților care au obținut note peste 7, dar locurile pentru care au optat au fost ocupate de alți candidați cu medii mai mari, să poată opta pentru un alt post de notar public. Dispozițiile art. 12 alin. (1) din Regulament menționează că cei ce au obținut medii de promovare vor putea opta, în ordinea mediilor, pentru locurile vacante existente la nivelul Camerelor Notarilor Publici. Textul, într-adevăr cu o formulare deficitară, trebuie analizat prin coroborare cu toate celelalte texte din Regulament, care au în vedere Camerele Notarilor Publici unde candidații și-au depus cererile de înscriere.

În altă ordine de idei, acest text nici nu se aplică în situația intimatului-reclamant, întrucât face parte din Titlul I al Regulamentului (care reglementează situația examenului susținut de notarii stagiari), în timp ce acestuia îi sunt aplicabile normele cuprinse în Titlul II al Regulamentului, după cum s-a arătat mai sus. Art. 12 alin. (1) nu reprezintă o normă comună celor două situații, (adică și stagiarilor și celor cu vechime juridică de 5 ani), deoarece art. 19 și 21 din Regulament nu prevăd în acest sens. Împrejurarea că intimatul-reclamant nu putea opta pentru orice post rămas liber în urma concursului, rezultă și din faptul că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2199 din 5 octombrie 2006, completat cu Ordinul Ministrului Justiției nr. 2309 din 10 octombrie 2006, la art. 24 alin. (2), s-a prevăzut în sensul următor: „Candidații își exprimă opțiunea pentru locurile vacante existente la nivel național, în ordinea mediilor”.

Așadar, la momentul concursului din 18-19 octombrie 2005, neexistând o asemenea prevedere în Regulamentul de concurs, intimatul-reclamant nu avea posibilitatea legală să opteze pentru orice post de notar public rămas liber în urma ocupării posturilor pentru care au optat inițial concurenți care au obținut medii mai mari. Așadar, în urma aplicării principiului „tempus regit actum”, cererea intimatului-reclamant nu putea fi soluționată favorabil. În consecință, în raport de considerentele de fapt și de drept expuse anterior, găsind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de U.N.N.P. din România împotriva sentinței civile nr. 1320 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în tot și, în fond, respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008.