ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2882/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul M.A.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea art. 21 alin. (2) și art. 24 alin. (2) din Anexa 1 a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2263 din 03 septembrie 2007 și a art. 1 pct. 3 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 1850/2007, cu consecința anulării examenului din 17-19 octombrie 2007 organizat pentru ocuparea posturilor vacante de notar public.

În subsidiar, reclamantul a solicitat anularea listei privind rezultatele examenului, a hotărârii de validare a acestei liste și a tuturor actelor subsecvente, cu obligarea pârâților la întocmirea unei noi liste în urma unei noi distribuiri a posturilor existente la nivel național. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 2263 din 03 septembrie 2007 al Ministrului Justiției s-a aprobat Regulamentul de organizare și desfășurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari și a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de notar public. Dispozițiile art. 21 alin. (2) din Regulament prevăd că, în vederea înscrierii la concurs, cererea de înscriere se depune în circumscripția în care își are domiciliul candidatul, iar art. 24 alin. (2) face referire la opțiunea pentru unul din posturile vacante existente la nivelul camerei notarilor publici la care s-a depus cererea de înscriere la concurs.

Reclamantul a apreciat că aceste dispoziții încalcă prevederile art. 41 și art. 53 din Constituția României, deoarece încalcă dreptul candidaților de a opta, în funcție de media obținută, pentru unul din posturile vacante existente la nivel național. De asemenea reclamantul a susținut că cele două texte sunt discriminatorii, întrucât conduc la situații în care candidații cu note mai mici ocupa posturi datorită faptului că au domiciliul într-o anumită circumscripție, în detrimentul altora cu medii mai mari. În subsidiar, reclamantul a înțeles să critice ca discriminatorie modalitatea în care a fost aplicat art. 16 din Regulament, întrucât centralizatoarele din anexele 3, 4 și 5 la Regulament nu cuprind mențiuni privind denumirea camerei pentru care urmează a fi întocmit, situație în care, a concluzionat reclamantul, declararea candidaților ca admiși/respinși trebuia făcută la nivel național și nu pe Camere.

La prima zi de înfățișare, reclamantul a depus precizări la acțiune, arătând că a solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării doar în temeiul art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, republicată, iar în ce privește obiectul acțiunii a precizat că solicită în principal anularea art. 21 alin. (2) și art. 24 alin. (2) din Anexa nr. 1 la O.M.J. , nr. 2263/2007 și a art. 1 pct. 3 din O.M.J. nr. 1850/2007, anularea Hotărârii Consiliului Uniunii nr. 269 din 06 noiembrie 2007 de validare a rezultatelor finale ale concursului de notar public precum și a procesului verbal de repartizare, cu obligarea pârâtelor la întocmirea unei noi liste cuprinzând rezultatele examenului, prin raportarea mediilor obținute de candidați la numărul posturilor vacante existente la nivel național și la efectuarea unei noi repartizări.

În subsidiar, reclamantul a solicitat anularea în parte a Hotărârii de validare a rezultatelor concursului, în ce privește atribuirea acestuia a calificativului respins și emiterea ordinului de numire în funcția de notar public. Prin sentința civilă nr. 53 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, excepție invocată de pârâții U.N.N.P.R. și Consiliul U.N.N.P. Totodată instanța a respins excepția lipsei de interes în ceea ce îl privește pe reclamant, pe fondul cauzei respingând acțiunea formulată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că existența calității procesuale pasive presupune identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.

Cum reclamantul a solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în conformitate cu art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, aceasta nu a fost chemat în judecată ca parte în contradictoriu cu care se solicită realizarea unui drept. Prima instanță a apreciat neîntemeiată excepția lipsei de interes, întrucât reclamantul urmărește schimbarea rezultatului în ceea ce îl privește, cu consecința numirii sale pe un post de notar public. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor criticate, rezultă că înscrierea și opțiunea pentru un post vacant trebuie să se refere la un post existent la nivelul camerei în raza căreia se află localitatea de domiciliu a candidatului.

Este adevărat așadar că, deși concursul pentru ocuparea posturilor de notar se desfășoară la nivel național, departajarea candidaților se realizează și în funcție de criteriul domiciliului. Analizând în ce măsură acest criteriu are natură discriminatorie, prima instanță a reținut că anterior adoptării celor două ordine, în anul 2006, s-a prevăzut repartizarea candidaților la nivel național. Întrucât s-au constatat numeroase schimbări de sedii și asocieri ale notarilor numiți cu notari din localitățile de domiciliu, au rămas localități în care nu s-a putut asigura serviciul notarial, ceea ce a determinat modificarea Regulamentului de concurs în forma actuală, avându-se în vedere criteriul domiciliului, tocmai în scopul de a se asigura serviciul notarial stabil.

În acest context, a apreciat prima instanță, scopul pentru care s-a impus criteriul domiciliului este unul legitim și nu unul discriminator. Totodată, dispozițiile legale contestate de reclamant nu pot fi apreciate nici ca îngrădiri ale dreptului la muncă și al alegerii profesiei, întrucât specificul activității notariale - de serviciu de interes public - permite o reglementare specială. În ce privește cererea formulată în subsidiar de reclamant, prima instanță a apreciat că împrejurarea că formularele tip prevăzute în anexele 3, 4 și 5 la Regulament nu cuprind mențiuni privind denumirea camerei pentru care urmează a fi întocmite, nu poate conduce la concluzia că în acest caz repartizarea s-ar face la nivel național, fără a se ține seama de dispozițiile art. 21 alin. (2) și art. 24 alin. (2) din Regulamentul de concurs.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.A.Ș., criticând soluția pronunțată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. A apreciat recurentul că instanța de fond și-a însușit teoria scopului legitim susținută de pârâte, deși în speță nu s-a administrat niciun mijloc de probă în sensul dovedirii împrejurării că în anii anteriori au avut loc numeroase schimbări de sedii și asocieri ale notarilor care au condus la existența unor localități în care nu s-a putut asigura serviciul notarial.

A mai susținut recurentul că metodele de atingere a așa zisului scop legitim nu sunt adecvate și necesare, în condițiile în care articolele criticate i-au îngrădit dreptul prevăzut de art. 41 din Constituție, respectiv de a-și alege în mod liber camera notarilor pentru care dorea să candideze, pârâtele nepăstrând așadar raportul rezonabil de proporționalitate dintre mijloacele folosite și scopul legitim vizat, fapt ce echivalează cu o încălcare a art. 14 din C.E.D.O. și art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenției. Pârâtele aveau la dispoziție și alte metode pentru limitarea pretinsei migrații a candidaților spre camerele de domiciliu, respectiv impunerea obligației de a nu părăsi postul ocupat prin concurs pentru o anumită perioadă de timp.

A arătat recurentul că în condițiile în care a fost declarat respins la Camera Bacău cu media 8,50, în timp ce în Camerele notarilor publici Suceava, Iași, Galați etc. au fost declarați admiși candidați având medii sub 8,00, urmează a se constata că între candidații aflați în situații comparabile s-au indus distincții, creându-se o discriminare indirectă pe criteriul domiciliului, încălcându-se astfel art. 1 alin. (2) din Convenția OIM de la Geneva nr. 111 din 25 iunie 1958. A mai susținut recurentul că instanța de fond a analizat doar caracterul discriminatoriu al dispozițiilor criticate, omițând să analizeze legalitatea acestora în raport cu dispozițiile art. 41 și art. 53 din Constituția României.

O ultimă critică adusă de recurent este aceea că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile Regulamentului de concurs, făcând confuzie între etapa stabilirii rezultatelor concursului și cea a repartizării candidaților pe posturi. Procedura de ocupare a posturilor vacante de notar a presupus două etape și anume desfășurarea concursului, corectarea lucrărilor, stabilirea rezultatelor concursului și validarea acestora, a doua etapă constând în repartizarea candidaților pe posturi. Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed: În sensul dispozițiilor O.G.

nr. 137/2000, discriminarea poate fi invocată, numai în raport de anumite situații identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, față de care se aplică un tratament diferențiat, fără ca acesta să fie justificat de un scop legitim și fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate și necesare. Art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000 prevede că sunt discriminatorii criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Din analiza textelor criticate printr-o interpretare sistematică, prin coroborarea normelor cuprinse în Regulament, rezultă, într-adevăr, faptul că opțiunea candidatului se face pentru posturile existente la nivelul Camerei în raza căreia se află localitatea de domiciliu a acestuia. Însă, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, scopul pentru care criteriul domiciliului s-a impus este unul legitim, în speță asigurarea unui serviciu notarial stabil. Criteriul criticat este așadar unul justificat, determinat de specificul profesiei de notar public, activitatea desfășurată fiind, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 36/1995, o activitate de interes public. Într-o atare situație este permisă reglementarea specială în ceea ce privește condițiile de acces în profesie, dispozițiile în speță având drept scop o bună organizare a serviciului de interes public, fiind aplicabile tuturor participanților la concurs în egală măsură.

În raport cu situația relevată anterior adoptării O.M.J. nr. 2263/2007 și O.M.J.1850/2007, și anume imposibilitatea asigurării serviciului notarial în anumite localități, se constată că măsura instituirii criteriului domiciliului reprezintă, în înțelesul art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, o măsură adecvată și necesară pentru asigurarea unui serviciu notarial stabil. De asemenea, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat aspectele invocate de reclamant vizând îngrădirea drepturilor sale, reținând în mod corect că dispozițiile contestate nu pot fi apreciate nelegale sau neconstituționale și că nu constituie îngrădiri ale dreptului la muncă și al alegerii profesiei, întrucât specificul activității permite o reglementare specială în ceea ce privește condițiile de acces în profesie.

Nu poate fi de asemenea primită critica recurentului relativă la greșita interpretare realizată de judecătorul fondului a dispozițiilor Regulamentului de concurs. Aspectul invocat de reclamant, respectiv absența din cuprinsul formularelor - tip a mențiunilor privitoare la denumirea camerei, nu pot conduce la concluzia că declararea candidaților ca admiși/respinși trebuia făcută în funcție de numărul locurilor vacante existente la nivel național.

După cum în mod corect a reținut prima instanță, din coroborarea dispozițiilor Regulamentului, rezultă fără echivoc că opțiunea candidaților înscriși la concurs nu poate privi, într-o primă etapă, decât posturile vacante existente la nivelul Camerei la care s-a depus cererea de înscriere, respectiv a Camerei în raza căreia are domiciliul candidatul, iar ulterior, candidații ce îndeplinesc condițiile privind media și nota pe probe, îți exprimă opțiunea pentru unul din posturile rămase vacante la nivel național după efectuarea repartizării potrivit art. 21 alin. (2) din Regulament. Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a fi respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.Ș. împotriva sentinței civile nr. 53 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și Fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2009.