ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4481/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 17 ianuarie 2006, reclamantul G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și U.N.N.P.R., obligarea acestora la respectarea hotărârii nr. 276/2005 a C.N.C.D., obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 8000 Euro, în lei la cursul BNR din zona plății, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat datorită discriminării. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, analizând probele administrare, C.N.C.D., prin hotărârea nr. 276/2005 a constatat fapta de discriminare, aplicând pârâților sancțiuni, însă aceștia refuză să se conformeze.

Acțiunea a fost motivată în drept, potrivit art. 21 din O.G. nr. 137/2000, jurisprudența C.E.D.O. La data de 10 martie 2006, reclamantul G.M. a precizat că, solicită despăgubiri de 12.000 Euro, dar numai de la pârâtul Ministerul Justiției. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1517 din 14 mai 2008 a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de pârâta U.N.N.P.R. A respins acțiunea formulată de reclamantul G.M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și U.N.N.P.R., ca nefondată. Instanța de fond a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de pârâta U.N.N.P.R., întrucât motivele invocate țin de temeinicia și analiza pe fond a cererii deduse judecății.

A reținut că nu este în speță, un refuz nejustificat al autorităților pârâte de a respecta dispozițiile C.N.C.D. din hotărârea nr. 276/2005 și sentința civilă nr. 269/2007 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța a reținut de asemenea că, reclamantul nu s-a înscris la concursul din 17 și 19 octombrie 2007, pentru care s-au făcut demersuri de către cele două autorități pârâte, la foarte scurt timp după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 269/2007 a Curții de Apel București, și nici nu și-a precizat poziția față de aceste demersuri și față de neprezentarea la concurs. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul G.M., motivat în drept potrivit art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., arătând că, instanța nu a obligat pârâții să respecte hotărârea C.N.C.D. nr. 276/2005 și nici nu a obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata despăgubirilor în valoare de 12.000 Euro. Totodată recurentul critică faptul că, pârâții nu au modificat Regulamentul de concurs aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2263/C/2007, pentru „a face ceva pentru totdeauna, nu numai pentru cauza G.”. Examinând sentința atacată, motivele de recurs, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat. Prin hotărârea C.N.C.D. nr. 276/2005 s-a constatat că refuzul Ministerului Justiției și U.N.N.P.R. de a organiza o comisie specială pentru verificarea cunoștințelor profesionale ale reclamantului, constituie un act de discriminare, conform art. 2 alin. (1) și (3), art. 6 și art. 19 din O.G.

nr. 137/2000, motiv pentru care pârâții au fost sancționați cu avertisment și s-a solicitat U.N.N.P.R., înființarea unei comisii speciale pentru examinarea cunoștințelor de specialitate ale petentului–reclamant G.M. Prin sentința civilă nr. 269 din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anularea hotărârii C.N.C.D. nr. 276/2005 s-au respins ca nefondate acțiunile formulate de reclamanții U.N.N.P.R. și C.N.C.D., iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3317 din 29 iunie 2007 a respins recursurile declarate de U.N.N.P.R. și de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 269/2007 a Curții de Apel București.

Se reține că, pârâta U.N.N.P.R. a comunicat reclamantului G.M. cu adresa nr. 2585 din 31 iulie 2007, împrejurarea că pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 269/2007 s-a solicitat Ministerului Justiției cu adresa nr. 2513 din 27 iunie 2007, derogare de la Regulamentul de concurs, în sensul majorării duratei de examinare, peste cele 3 ore și a solicitat reclamantului să se înscrie la concurs, pentru a beneficia de dispozițiile sentinței, menționând că, posturile vacante și data la care urmează să aibă loc concursul se vor publica în Monitorul Oficial – partea a III-a. Se reține de asemenea că, pârâtul Ministerul Justiției și-a data acordul pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 269/2007 a Curții de Apel București, iar pârâta U.N.N.P.R.

a propus un set de măsuri speciale din punct de vedere al logisticii pentru desfășurarea celor două probe de concurs, pentru candidatul G.M., măsuri care pot fi aduse la îndeplinire numai dacă reclamantul G.M. se va înscrie la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de notar public, organizat în zilele de 17 și 19 octombrie 2007 (dosar de fond, filele 164-171). Așa cum corect a reținut instanța de fond, reclamantul G.M. nu s-a înscris la concursul din 17 și 19 octombrie 2007, pentru care s-au făcut demersuri de către cele două autorități pârâte, la foarte scurt timp după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 269/2007 a Curții de Apel București. Mai mult decât atât, recurentul-reclamant nu și-a precizat poziția față de aceste demersuri și față de neprezentarea sa la concurs, or fiind o situație specială, condițiile derogatorii trebuiau stabilite în concret, pentru o anumită dată, cu condiția ca reclamantul să se fi înscris la concurs.

Împrejurarea că reclamantul nu s-a înscris la concurs, deși s-a hotărât de către pârâți, crearea unor condiții speciale de examinare a cunoștințelor juridice ale acestuia, denotă faptul că reclamantul nu a dorit să se prezinte la concurs, nu a motivat în nici un fel neînscrierea sa la concurs și nici nu a avut obiecțiuni la derogările făcute la Regulament. Posibilitatea ca reclamantul să acceadă la un post de notar public fără concurs nu este cuprinsă în nici o dispoziție legală sau sentință judecătorească, mai mult decât atât, cererea recurentului-reclamant de numire în funcția de notar, fără susținerea concursului a fost respinsă de instanță prin sentința civilă nr. 588 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 435/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de susținerea recurentului privind nemodificarea de către pârâți a Regulamentului de concurs aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2263/C/2007 „pentru a face ceva pentru totdeauna, nu numai pentru cauza G.”, se constată că, această solicitare excede dispozitivul hotărârii care se cere a fi respectată, iar protejarea persoanelor cu dizabilități se face prin legi speciale, și nu prin modificarea unor reglementări privind accesul în profesie. Pentru orice demers în justiție, interesul trebuie să fie direct și personal. În consecință, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, urmează a se respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.M. împotriva sentinței civile nr. 1517 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.