ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4481/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de

Apel București la data de 17 ianuarie 2006, reclamantul G.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și U.N.N.P.R., obligarea

acestora la respectarea hotărârii nr. 276/2005 a C.N.C.D., obligarea pârâților

în solidar la plata sumei de 8000 Euro, în lei la cursul BNR din zona plății,

reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat datorită discriminării.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, analizând probele administrare, C.N.C.D., prin hotărârea nr.

276/2005 a constatat fapta de discriminare, aplicând pârâților sancțiuni, însă

aceștia refuză să se conformeze. Acțiunea a fost motivată în drept, potrivit

art. 21 din O.G. nr. 137/2000, jurisprudența C.E.D.O.

La data de 10 martie 2006, reclamantul G.M.

a precizat că, solicită despăgubiri de 12.000 Euro, dar numai de la pârâtul

Ministerul Justiției.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1517 din 14 mai

2008 a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de pârâta U.N.N.P.R.

A respins acțiunea formulată de

reclamantul G.M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și U.N.N.P.R.,

ca nefondată.

Instanța de fond a respins excepția lipsei

de obiect a acțiunii invocată de pârâta U.N.N.P.R., întrucât motivele invocate

țin de temeinicia și analiza pe fond a cererii deduse judecății. A reținut că

nu este în speță, un refuz nejustificat al autorităților pârâte de a respecta

dispozițiile C.N.C.D. din hotărârea nr. 276/2005 și sentința civilă nr.

269/2007 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal. Instanța a reținut de asemenea că, reclamantul nu s-a înscris la

concursul din 17 și 19 octombrie 2007, pentru care s-au făcut demersuri de

către cele două autorități pârâte, la foarte scurt timp după rămânerea

irevocabilă a sentinței civile nr. 269/2007 a Curții de Apel București, și nici

nu și-a precizat poziția față de aceste demersuri și față de neprezentarea la

concurs.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen reclamantul G.M., motivat în drept potrivit art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., arătând că, instanța nu a obligat pârâții să

respecte hotărârea C.N.C.D. nr. 276/2005 și nici nu a obligat pârâtul

Ministerul Justiției la plata despăgubirilor în valoare de 12.000 Euro.

Totodată recurentul critică faptul că, pârâții nu au modificat Regulamentul de

concurs aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2263/C/2007, pentru „a

face ceva pentru totdeauna, nu numai pentru cauza G.”.

Examinând sentința atacată, motivele

de recurs, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată

că, recursul este nefondat.

Prin hotărârea C.N.C.D. nr. 276/2005

s-a constatat că refuzul Ministerului Justiției și U.N.N.P.R. de a organiza o

comisie specială pentru verificarea cunoștințelor profesionale ale

reclamantului, constituie un act de discriminare, conform art. 2 alin. (1) și (3),

art. 6 și art. 19 din O.G. nr. 137/2000, motiv pentru care pârâții au fost

sancționați cu avertisment și s-a solicitat U.N.N.P.R., înființarea unei

comisii speciale pentru examinarea cunoștințelor de specialitate ale

petentului–reclamant G.M.

Prin sentința civilă nr. 269 din 24

ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, având ca obiect anularea hotărârii C.N.C.D. nr. 276/2005 s-au respins

ca nefondate acțiunile formulate de reclamanții U.N.N.P.R. și C.N.C.D., iar

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin Decizia nr. 3317 din 29 iunie 2007 a respins recursurile declarate

de U.N.N.P.R. și de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.

269/2007 a Curții de Apel București.

Se reține că, pârâta U.N.N.P.R. a

comunicat reclamantului G.M. cu adresa nr. 2585 din 31 iulie 2007, împrejurarea

că pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 269/2007 s-a solicitat Ministerului

Justiției cu adresa nr. 2513 din 27 iunie 2007, derogare de la Regulamentul de

concurs, în sensul majorării duratei de examinare, peste cele 3 ore și a

solicitat reclamantului să se înscrie la concurs, pentru a beneficia de

dispozițiile sentinței, menționând că, posturile vacante și data la care

urmează să aibă loc concursul se vor publica în Monitorul Oficial – partea a

III-a. Se reține de asemenea că, pârâtul Ministerul Justiției și-a data acordul

pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 269/2007 a Curții de Apel

București, iar pârâta U.N.N.P.R. a propus un set de măsuri speciale din punct

de vedere al logisticii pentru desfășurarea celor două probe de concurs, pentru

candidatul G.M., măsuri care pot fi aduse la îndeplinire numai dacă reclamantul

G.M. se va înscrie la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de notar

public, organizat în zilele de 17 și 19 octombrie 2007 (dosar de fond, filele

164-171).

Așa cum corect a reținut instanța de

fond, reclamantul G.M. nu s-a înscris la concursul din 17 și 19 octombrie 2007,

pentru care s-au făcut demersuri de către cele două autorități pârâte, la

foarte scurt timp după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 269/2007 a

Curții de Apel București. Mai mult decât atât, recurentul-reclamant nu și-a

precizat poziția față de aceste demersuri și față de neprezentarea sa la

concurs, or fiind o situație specială, condițiile derogatorii trebuiau

stabilite în concret, pentru o anumită dată, cu condiția ca reclamantul să se

fi înscris la concurs.

Împrejurarea că reclamantul nu s-a

înscris la concurs, deși s-a hotărât de către pârâți, crearea unor condiții

speciale de examinare a cunoștințelor juridice ale acestuia, denotă faptul că

reclamantul nu a dorit să se prezinte la concurs, nu a motivat în nici un fel

neînscrierea sa la concurs și nici nu a avut obiecțiuni la derogările făcute la

Regulament.

Posibilitatea ca reclamantul să acceadă

la un post de notar public fără concurs nu este cuprinsă în nici o dispoziție legală

sau sentință judecătorească, mai mult decât atât, cererea recurentului-reclamant

de numire în funcția de notar, fără susținerea concursului a fost respinsă de

instanță prin sentința civilă nr. 588 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin Decizia

nr. 435/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de susținerea recurentului

privind nemodificarea de către pârâți a Regulamentului de concurs aprobat prin

Ordinul Ministrului Justiției nr. 2263/C/2007 „pentru a face ceva pentru

totdeauna, nu numai pentru cauza G.”, se constată că, această solicitare excede

dispozitivul hotărârii care se cere a fi respectată, iar protejarea persoanelor

cu dizabilități se face prin legi speciale, și nu prin modificarea unor

reglementări privind accesul în profesie. Pentru orice demers în justiție,

interesul trebuie să fie direct și personal.

În consecință, hotărârea instanței de

fond fiind legală și temeinică, urmează a se respinge recursul ca nefondat, în

temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.M. împotriva

sentinței civile nr. 1517 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

decembrie 2008.