ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3534/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 17 ianuarie 2006, reclamantul M.G. a chemat în judecată Ministerul Justiției

și Uniunea Națională a Notarilor Publici, solicitând obligarea acestora să

respecte hotărârea nr. 276/2005 a C.N.C.D. și să-i plătească suma de 8.000

Euro, cu titlu de despăgubiri.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că pârâții au recunoscut, în ședința publică de la 29 iunie

2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, faptele și actele de discriminare exercitate asupra sa începând cu luna

mai 2003.

Ulterior, reclamantul și-a

precizat cererea cu privire la despăgubiri, menționând că pretinde despăgubiri

în cuantum de 12.000 Euro, numai de la pârâtul Ministerul Justiției.

La cererea pârâtei Uniunea

Națională a Notarilor Publici, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, în ședința publică de la 22 martie 2006, a

dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a pricinii care

formează obiectul dosarului nr. 1420/2/2006 al aceleiași instanțe.

Reclamantul a declarat

recurs împotriva încheierii ședinței publice de la 22 martie 2006, când s-a

dispus suspendarea judecății în prezenta cauză, susținând că instanța a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i înțelesul.

Menționează că hotărârea nr.

276/2005 a C.N.C.D. a fost dată în baza sentinței civile nr. 1307/2005 a Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ și că în această situație

ne aflăm în fața unui caz clasic de autoritate de lucru judecat.

Consideră că instanța

trebuia să conexeze cauza de față cu cea în care Ministerul Justiției a

contestat hotărârea nr. 276/2005 a C.N.C.D., în care a depus cerere de

intervenție în interes propriu, iar nu să dispună suspendarea judecării

pricinii.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (text în baza căruia s-a dispus suspendarea

judecății) „Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii

atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care

face obiectul unei alte judecăți”.

Primul capăt de cerere al

acțiunii de față privește obligarea celor doi pârâți-intimați să respecte

hotărârea nr. 276/2005 a C.N.CD.

Dar, hotărârea respectivă a

fost contestată de către intimați, contestație ce formează obiectul dosarului

nr. 1420/2/2006 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, astfel că până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a pricinii respective nu se poate judeca nici cauza de față, care

depinde de modul în care se va soluționa cealaltă cauză.

Invocarea de către recurent

a autorității (puterii) lucrului judecat, nu poate fi reținută, deoarece prin

sentința civilă nr. 1307 din 29 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat

hotărârea nr. 363 din 17 decembrie 2004 a C.N.C.D. și s-a dispus obligarea

acestuia să reanalizeze petiția nr. 2949 din 21 octombrie 2004, formulată de

M.G. și să adopte măsurile corespunzătoare în temeiul art. 2 lit. c) din H.G.

nr. 1194/2001.

De asemenea, prin hotărârea

nr. 276 din 25 octombrie 2005 a C.N.C.D. s-a reținut, printre altele, că

faptele prezentate de reclamant constituie acte de discriminare și s-a

solicitat Uniunii Naționale a Notarilor Publici să înființeze o comisie

specială care să examineze cunoștințele de specialitate ale reclamantului.

Pe de o parte, nu se poate

invoca autoritatea de lucru judecat în raport cu o hotărâre a unei autorități

din afara instanțelor judecătorești, hotărâre care, de altfel, este în faza de

constatare, iar pe de altă parte, între cauza în care s-a pronunțat sentința

civilă nr. 1307/2005 și cea de față nu există identitate în ce privește

obiectul și cauza, cum impun dispozițiile art. 163 alin. (1) C. proc. civ.

Nu se impunea nici conexarea

acestei pricini, cu cea formând obiectul dosarului nr. 1420/2/2006 al Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru

că trebuia ca mai întâi să se stabilească dacă hotărârea nr. 276/2005 a

C.N.C.D. mai rămâne în ființă și în raport cu soluția ce se va pronunța în

cauza respectivă, să se poată trece la judecata prezentei pricini, care

privește tocmai obligația de a respecta acea hotărâre.

Pentru toate considerentele

menționate mai sus, reținându-se că încheierea atacată cu prezentul recurs este

legală și temeinică, urmează să se respingă recursul, ca nefondat, în temeiul

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul G.M. împotriva încheierii din 22 martie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, în dosarul nr. 1063/2/2006, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2006.