ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3534/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 ianuarie 2006, reclamantul M.G. a chemat în judecată Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Notarilor Publici, solicitând obligarea acestora să respecte hotărârea nr. 276/2005 a C.N.C.D. și să-i plătească suma de 8.000 Euro, cu titlu de despăgubiri. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că pârâții au recunoscut, în ședința publică de la 29 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, faptele și actele de discriminare exercitate asupra sa începând cu luna mai 2003. Ulterior, reclamantul și-a precizat cererea cu privire la despăgubiri, menționând că pretinde despăgubiri în cuantum de 12.000 Euro, numai de la pârâtul Ministerul Justiției.

La cererea pârâtei Uniunea Națională a Notarilor Publici, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în ședința publică de la 22 martie 2006, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a pricinii care formează obiectul dosarului nr. 1420/2/2006 al aceleiași instanțe. Reclamantul a declarat recurs împotriva încheierii ședinței publice de la 22 martie 2006, când s-a dispus suspendarea judecății în prezenta cauză, susținând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i înțelesul. Menționează că hotărârea nr. 276/2005 a C.N.C.D. a fost dată în baza sentinței civile nr. 1307/2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și că în această situație ne aflăm în fața unui caz clasic de autoritate de lucru judecat.

Consideră că instanța trebuia să conexeze cauza de față cu cea în care Ministerul Justiției a contestat hotărârea nr. 276/2005 a C.N.C.D., în care a depus cerere de intervenție în interes propriu, iar nu să dispună suspendarea judecării pricinii. Recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (text în baza căruia s-a dispus suspendarea judecății) „Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”. Primul capăt de cerere al acțiunii de față privește obligarea celor doi pârâți-intimați să respecte hotărârea nr. 276/2005 a C.N.CD.

Dar, hotărârea respectivă a fost contestată de către intimați, contestație ce formează obiectul dosarului nr. 1420/2/2006 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, astfel că până la soluționarea definitivă și irevocabilă a pricinii respective nu se poate judeca nici cauza de față, care depinde de modul în care se va soluționa cealaltă cauză. Invocarea de către recurent a autorității (puterii) lucrului judecat, nu poate fi reținută, deoarece prin sentința civilă nr. 1307 din 29 iunie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat hotărârea nr. 363 din 17 decembrie 2004 a C.N.C.D. și s-a dispus obligarea acestuia să reanalizeze petiția nr. 2949 din 21 octombrie 2004, formulată de M.G.

și să adopte măsurile corespunzătoare în temeiul art. 2 lit. c) din H.G. nr. 1194/2001. De asemenea, prin hotărârea nr. 276 din 25 octombrie 2005 a C.N.C.D. s-a reținut, printre altele, că faptele prezentate de reclamant constituie acte de discriminare și s-a solicitat Uniunii Naționale a Notarilor Publici să înființeze o comisie specială care să examineze cunoștințele de specialitate ale reclamantului. Pe de o parte, nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat în raport cu o hotărâre a unei autorități din afara instanțelor judecătorești, hotărâre care, de altfel, este în faza de constatare, iar pe de altă parte, între cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1307/2005 și cea de față nu există identitate în ce privește obiectul și cauza, cum impun dispozițiile art. 163 alin. (1) C. proc.

civ. Nu se impunea nici conexarea acestei pricini, cu cea formând obiectul dosarului nr. 1420/2/2006 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru că trebuia ca mai întâi să se stabilească dacă hotărârea nr. 276/2005 a C.N.C.D. mai rămâne în ființă și în raport cu soluția ce se va pronunța în cauza respectivă, să se poată trece la judecata prezentei pricini, care privește tocmai obligația de a respecta acea hotărâre. Pentru toate considerentele menționate mai sus, reținându-se că încheierea atacată cu prezentul recurs este legală și temeinică, urmează să se respingă recursul, ca nefondat, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul G.M. împotriva încheierii din 22 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1063/2/2006, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2006.