ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4272/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 33 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , judecând cauza, în fond după casare, a respins acțiunea reclamantului M.M. în contradictoriu cu pârâții Camera Notarilor Publici Mureș și Uniunea Națională a Notarilor Publici, având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Uniunii nr. 56 din 19 mai 2006 și a Consiliului de Disciplină al Uniunii Națională a Notarilor Publici din România nr. 3 din 14 ianuarie 2006. Recursul formulat de M.M.

împotriva sentinței civile nr. 33 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 234 din 20 ianuarie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte a reținut că susținerile și criticile recurentului potrivit cărora instanța de judecată a soluționat cauza fără a efectua cercetarea judecătorească și fără ca la dosarul cauzei să existe actele care au stat la baza încheierii actelor notariale pentru care a fost aplicată sancțiunea sunt nefondate. Astfel, instanța de recurs a soluționat pricina în raport cu actele depuse de reclamant la termenul de judecată din 20 noiembrie 2008, cât și cu cele depuse de pârâți, având astfel suficient material probator pentru a pronunța hotărârea recurată.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte a constat că instanța de fond, în mod corect a apreciat că notarul public M.M. și-a încălcat obligațiile stabilite de regulamentul, statutul, Codul deontologic și de Legea nr. 36/2005 a notarilor publici și a activității notariale. Astfel, reține instanța, în cauză, încheierea actelor notariale s-a făcut cu nerespectarea condițiilor de formă și de fond ceea ce constituie o abatere disciplinară care aduce atingere onoarei și probității profesionale și la concluzia că sancțiunea disciplinară aplicată este legală și temeinică. Împotriva acestei decizii, considerată nelegală și netemeinică, în temeiul art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ. a formulat contestație în anulare M.M.

Contestatorul a susținut, în esență, că hotărârea pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în rejudecare, respectiv sentința civilă nr. 33 din 19 februarie 2009 în dosar nr. 59/43/2006 a fost dată de aceeași judecătoare care s-a pronunțat și în dosarul nr. 59/43/2006 prin sentința civilă nr. 136 din 23 noiembrie 2006. Consideră contestatorul că în rejudecare, nu mai putea soluționa cauza același judecător, conform dispozițiilor art. 24 C. proc. civ. și în consecință apreciază că sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 317 pct. 2. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ., contestatorul a susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de modificare invocate respectiv faptul că nu s-a pronunțat cu privire la încălcarea prevederilor Ordinului Ministrului Justiției nr. 1758 din 20 iulie 2009 potrivit cărora acțiunea disciplinară împotriva notarului public se exercită în termen de 60 de zile de la data la care s-a luat la cunoștință de abaterea disciplinară, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii ei, nefiind respectat principiul neretroactivității legii civile. Intimatele Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Camera Notarilor Publici Târgu Mureș au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare formulată de contestatorul M.M.

susținând în esență că aceasta este inadmisibilă și în subsidiar, nefondată. Analizând contestația în anulare formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele arătate în continuare. Conform dispozițiilor art. 317 pct. 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului; „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”. În speță, contestatorul a invocat acest motiv, susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 24 C. proc. civ., apreciind că atât decizia nr. 234 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curți cât și sentința nr. 33 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș au fost pronunțate cu încălcare normelor legale privind incompatibilitatea.

Verificând susținerile contestatorului, Înalta Curte constată că în cauză, nu au fost încălcate dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ., întrucât judecătorul care s-a pronunțat asupra unei excepții procesuale, nu devine incompatibil în caz de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, conform dispozițiilor art. 99 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, potrivit cărora „cauzele trimise spre rejudecare după desființare/casare revin la completul inițial investit”. În fapt, prin sentința nr. 33 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, nu au fost încălcate dispozițiile art. 24 C. proc. civ., întrucât anterior prin sentința civilă nr. 136 din 23 noiembrie 2006 instanța s-a pronunțat în sensul admiterii excepției lipsei cercetării prealabile, fără a se pronunța asupra fondului cauzei.

Pe de altă parte, motivul prevăzut de dispozițiile art. 317 pct. 2 C. proc. civ., referitoare la încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența nu poate fi invocat în cazul nerespectării normelor privitoare la incompatibilitate, întrucât acestea nu fac parte din categoria dispozițiilor legale privind competența. În ceea ce privește motivul prevăzut de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., respectiv faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui motiv de recurs, Înalta Curte constată că susținerile contestatorului sunt nefondate, din analiza deciziei atacate rezultând că instanța de recurs a analizat hotărârea recurată, constatând pentru fiecare motiv în parte legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond.

Contestația în anulare, reprezintă o cale extraordinară de atac, care este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., ori în cauză se constată că motivele invocate de contestator în cauză sunt nefondate și în consecință contestația în anulare formulată de acesta, va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de M.M. împotriva deciziei nr. 234 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.