ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3718/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1024 din 12

mai 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita s-a dispus respingerea excepției

necompetenței materiale a instanței comerciale și, pe fond, respingerea

acțiunii formulate de reclamanții SC R.M. SRL și M.I. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că, într-adevăr, actul notarial a suferit

modificări, respectiv corecturi, fiind redactat cu mașina de scris, modificări

ce au apărut pe toate exemplarele actului, respectiv pe actul depus de

reclamant, pe cel aflat la biroul notarial, precum și pe exemplarul depus la

registrul comerțului în vederea înregistrării, neexistând nicio dovadă că actul

ar fi fost modificat ulterior și în lipsa părților, cu atât mai mult cu cât

acest act, în forma modificată, a fost înregistrat ca atare în registrul

comerțului prin sentința civilă nr. 1401 din 27 septembrie 1996 a Judecătoriei

Toplița, sentință ce nu a fost atacată cu apel.

Modificările nu afectează actul,

dispozițiile de esență din act nefiind modificate. Din această perspectivă, se

menționează că pe parcursul anilor societatea și-a desfășurat activitatea în

raport chiar cu mențiunile de modificare din anul 1996, existând chiar și un

act adițional din anul 2003, care menține modificările din 1996.

Prima instanță nu a constatat să fie

aplicabil nici art. 954 C. civ. cu privire la eroarea esențială tocmai pentru

faptul că adăugirile din actul notarial nu vizează chestiuni de esență, de

substanță ale actului notarial. Totodată, nu se constată nici incidența vreunui

motiv de nulitate dintre cele reglementate de art. 56 din Legea nr. 31/1990

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia nr. 65/ A de la 19 octombrie 2009, a respins apelul declarat de SC R.M.

SRL, reținând, în esență, că modificările efectuate asupra actului notarial,

afirmativ făcut de notar, nu țin de esența actului, de manifestarea reală de

voință a părților ce au semnat actul notarial. Dimpotrivă, modificările făcute

asupra actului vizează chestiuni fără importanță pentru validitatea actului

notarial.

Mai mult, este corectă și justă

aprecierea instanței de fond potrivit căreia acest act, intrat în circuitul

civil prin înregistrarea ca atare în registrul comerțului, și asumat chiar de

reclamanți tocmai prin neatacarea acestui act în raport cu dispozițiile Legii nr.

26/1990 și Legea nr. 31/1990 (la momentul la care s-a efectuat înregistrarea).

De asemenea, trebuie precizat, în

acord cu mențiunile făcute corect de prima instanță, că societatea reclamantă -

apelantă și-a desfășurat activitatea în raport tocmai cu aceste înregistrări în

registrul comerțului, reclamanții apelanți fiind în cunoștință de cauză cu

privire la bilanțurile anuale, la modificările ulterioare, inclusiv la cele

amintite de prima instanță, în anul 2003.

Împotriva deciziei sus-menționate, a

declarat recurs reclamanta SC R.M. SRL, solicitând, în principal, admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

către prima instanță în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., iar, în subsidiar,

admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, anularea actului adițional

întocmit de notarul public P.D. autentificat din 1996 sub aspectul pct. 2 și 4

din înscris, respectiv intrarea în societate a pârâtei V.M. și sub aspectul

împărțirii capitalului social și repunerea părților în situația anterioară în

baza art. 312 alin. (2) și (3) coroborat cu 304 punct 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs,

reclamanta arată că instanțele de fond nu au dispus citarea fostului asociat al

societății, respectiv a domnului M.N.M. pentru ca hotărârile pronunțate să îi

fie opozabile și au reținut greșit starea de fapt și de drept față de cererea

de chemare în judecată.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele :

Cu privire la primul motiv privind

necitarea domnului M.N.M., în calitate de fost asociat al societății

reclamante, Înalta Curte constată că acesta este nefondat deoarece, potrivit art.

129 C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească

desfășurarea și finalizarea procesului (...) judecătorii hotărăsc numai asupra

obiectului cererii deduse judecății; cum în speță calitate procesuală activă

justifică reclamanții SC R.M. S RL și M.I. , în calitate de reclamanți, iar

pârâta V.M. calitate procesuală pasivă, instanța, din oficiu, nu poate dispune

introducerea în cauză a altor persoane, cadrul procesual fiind stabilit sau

extins de reclamant și/ sau de pârât în condițiile limitativ prevăzute de lege.

Al doilea motiv de recurs este, de asemenea,

nefondat, întrucât actul adițional a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor

art. 43 și următoarele din Legea nr. 36/1995, nefiind incident niciun viciu de

consimțământ care să justifice anularea actului adițional contestat, cu atât

mai mult cu cât, prin înregistrarea acestuia la Oficiul Registrului Comerțului,

acesta a dobândit dată certă, făcând, astfel, proba până la înscrierea în fals.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de

reclamanta SC R.M. SRL Toplița împotriva deciziei nr. 65/ A din 19 octombrie

2009

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC R.M. SRL Toplița împotriva deciziei nr. 65/ A din 19 octombrie 2009 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

4 noiembrie 2010.