ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Mureș, prin sentința nr. 648
din 6 martie 2009, a respins cererea de chemare în judecată formulată
de reclamanții N.A. și K.G. în contradictoriu cu pârâta SC N.C. SRL,
având ca obiect obligația de a face.
În fundamentarea acestei
soluții, instanța de fond a reținut că potrivit listingului
eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul
Mureș și a statutului SC N.C. SRL, numitul O.I. are atât calitatea de
asociat cât și cea de administrator, iar sediul social al
societății este declarat la adresa din Târnăveni, județul
Mureș.
Reclamanții au solicitat
obligarea pârâtei, prin organele sale, la modificarea actelor constitutive ale
societății, în sensul schimbării sediului social la o altă
adresă decât la cea care este declarată, deoarece în prezent spațiul
este deținut fără titlu.
S-a constatat că cererea de
chemare în judecată nu se încadrează în dispozițiile art. 48 din
Legea nr. 31/1990, deoarece acțiunea în regularizare reglementată de
acest text de lege vizează doar neregularitățile prevăzute
de art. 46 și art. 47 din lege, adică acele situații în care
actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege ori
cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziție imperativă a
legii sau când nu s-a îndeplinit o cerință legală pentru constituirea
societății.
În speță reclamanții
nu invocă vreo neregularitate legală de constituirea
societății pârâte, ci faptul că actul de folosință
asupra spațiului unde este declarat sediul social a fost reziliat la data de
18 aprilie 2005, adică o împrejurare ulterioară constituirii
societății.
Reclamanții au invocat și
dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, însă procedura
prevăzută de acest text este o procedură de competența
judecătorului delegat la registrul comerțului.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția
comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr.
70/A din 2 noiembrie 2009 a respins apelul declarat de reclamanții N.A.
și K.G. împotriva sentinței civile nr. 648 din 6 martie 2009 a
Tribunalului Comercial Mureș, fiind preluate în esență toate
argumentele primei instanțe.
Împotriva deciziei nr. 70/A din 2
noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția
comercială de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs
reclamanții, care au criticat pentru nelegalitate și netemeinicie
această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art.
304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., în principal admiterea recursului, casarea
deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei la prima
instanță, iar în subsidiar admiterea recursului cu consecința
modificării în tot a deciziei în sensul admiterii acțiunii așa
cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs
s-a evocat că prima instanță, după încheierea dezbaterilor
a dispus amânarea pronunțării pentru data de 6 martie 2009, deși
pârâta a depus la data de 2 martie 2009 concluzii scrise prin care a cerut
repunerea cauzei pe rol și în subsidiar respingerea acțiunii. Prin
soluționarea cererilor pârâtei fără citarea sau înfățișarea
părților, în absența reclamanților, hotărârea este
nulă, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C.
proc. civ., a principiului contradictorialității și al dreptului
la apărare.
De asemenea nu au fost luate în
considerație îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 25 din
Legea nr. 26/1990.
Înalta Curte, analizând materialul
probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de
reclamanți, prin cererea de recurs, constată că acestea sunt
nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele
considerente.
Este de necontestat că art. 6 pct.
1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o
largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea
universală și efectivă a obligației de a fi respectate
drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la
judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a
cauzei sale, de către o instanță independentă și
imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra
încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter
civil.
În soluționarea cauzei, atât
instanța de fond cât și cea de apel au dovedit pe deplin că au
respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice,
ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare la exercitarea
dreptului la apărare, a principiului contradictorialității
și al egalității armelor în procesul civil.
De remarcat că, în baza rolului
activ al instanței, conferit de dispozițiile art. 129 C. proc. civ.,
din oficiu a fost administrată proba cu acte, respectiv relații de la
O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mureș, vizând situația
juridică a societății pârâte.
Mai mult, a fost făcută
aplicarea dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ., la termenul din
30 ianuarie 2009 fiind admisă cererea de amânare a cauzei făcută
de pârâtă, iar la 27 februarie 2009, fiind încheiată cercetarea
judecătorească, s-a dispus amânarea pronunțării pentru 6
martie 2009.
Nici cu această ocazie nu i-a
fost îngrădit dreptul la apărare al pârâtei, ea având posibilitatea
de a depune note scrise, lucru care s-a și realizat.
Amplu motivat și bine
argumentat, cererea de repunere pe rol a pârâtei a fost respinsă, deoarece
după încheierea dezbaterilor părțile nu mai pot ridica
excepții și formula cereri noi.
Reclamanții nu au fost cu nimic
prejudiciați de modul desfășurării procesului, dreptul la
apărare și respectarea principiului contradictorialității
fiind respectate în egală măsură ambelor părți.
Corect s-a apreciat că
dispozițiile art. 204 și art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
stabilesc că modificarea actelor constitutive ale societății se
poate face doar de către adunarea generală a asociaților,
reclamanții neputând interveni cu acest scop.
Au fost examinate și criticile
reclamanților vizând aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990,
constatând că nu sunt aplicabile în acest cadru procesual.
Pentru aceste rațiuni,
urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții N.A.
și B.R. împotriva deciziei nr. 70/A din 2 noiembrie 2009
pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ, nefiind îndeplinită
nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanții N.A. și B.R. împotriva deciziei nr. 70/A din 2 noiembrie
2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 20 mai 2010.