ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2765/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2765/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 8529

din 09 septembrie 2010, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

respins, ca neîntemeiate, atât acțiunea principală prin care reclamanta-pârâtă

N.A.M. a solicitat anularea Hotărârii a A.G.E.A. pârâtei-reclamante SC I.C. SRL

din data de 22 octombrie 2009, cât și cererea reconventională prin care s-a

cerut să se constate că notificarea transmisă de către reclamanta-pârâtă

reprezintă intenția de vot a acesteia pentru A.G.E.A. din data de 22 octombrie 2009.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că hotărârea a cărei

anulare s-a solicitat a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale, iar

convocatorul adunării generale a cuprins ordinea de zi supusă dezbaterii, fiind

întocmit conform art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. în continuare, a

constatat că însăși reclamanta-pârâtă a solicitat schimbarea sediul social al SC

I.C. SRL, astfel încât a apreciat că asociații urmau a se pronunța asupra

locației în funcție de criterii de oportunitate și de eficiență economică. în

această ordine de idei, prima instanță a reținut că nu este justificat

interesul reclamantei-pârâte în anularea hotărârii A.G.E.A. în care s-a decis

schimbarea sediului social, deoarece aceasta nu este prejudiciată printr-o astfel

de măsură; totodată, a mai reținut că pentru adoptarea unei astfel de hotărâri

nu se cere unanimitate de voturi, întrucât opoziția unui asociat ar genera

blocarea activității societății.

Instanța de

fond a mai constatat că asociații au fost informați despre existența adunării

generale și despre ordinea de zi a acesteia prin convocator, iar punctul de

vedere al reclamantei-pârâte a fost exprimat prin corespondență.

Totodată, a mai

notat că măsura adoptată la pct. 2 din hotărâre a fost luată în condițiile art.

82 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în scopul evitării săvârșirii unor fapte de

concurență neloială, context în care, prima instanță a reținut că modificarea

actului constitutiv în sensul de a se interzice asociaților sau de foștilor

asociați desfășurarea de activități în același domeniu de activitate sau în

domenii similare, fără acordul societății, a fost luată pe o durată mai redusă

decât cea indicată în convocator.

Referitor la

cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC I.C. SRL, Tribunalul

a considerat că nu poate fi primită, în raport de dispozițiile art. 111 C.

proc. civ., motiv pentru care a apreciat-o ca fiind o apărare de fond.

Împotriva

sentinței comerciale nr. 8529 din 09 septembrie 2010, pronunțate de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs reclamanta-pârâtă N.A.M.

- calea de atac fiind calificată apel, în ședința publică de la 09 decembrie 2010.

În motivarea

căii de atac, aceasta a criticat hotărârea primei instanțe susținând că a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

care consacră votul unanim al asociaților pentru hotărârile prin care se

modifică actul constitutiv al unei societăți comerciale cu răspundere limitată,

precum și cu încălcarea dispozițiilor art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990,

care cuprinde condiția expresă a indicării ordinii de zi în cuprinsul

convocării la adunare.

N.A.M. a

precizat că, prin notificarea formulată a transmis intimatei-pârâte votul său

împotriva tuturor punctelor înscrise pe ordinea de zi.

Astfel a

susținut că, în ceea ce privește schimbarea sediului social, votul său negativ

a fost determinat de neindicarea adresei la care urma a fi mutat și de

necunoașterea condițiilor economice, vizând spre exemplu chiria; în ceea ce

privește pct. 2 de pe ordinea de zi, cel referitor la interzicerea desfășurării

unei activități în același domeniu de activitate sau în domenii similare celor

ale societății, reclamanta-pârâtă a arătat că a votat împotrivă întrucât o

astfel de modificare a actului constitutiv al societății îi încalcă drepturile

sale privind alegerea unui loc de muncă, Declarația Universală a Drepturilor

Omului, Constituția României și C. muncii; de asemenea, a susținut că a votat

împotriva celui de-al treilea punct aflat pe ordinea de zi („diverse"),

întrucât nu a știut la ce se referă, în convocator nefiind detaliate niciun fel

de informații în acest sens.

Invocând

dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, apelanta a afirmat că

nulitatea hotărârii adoptate cu încălcarea legii nu poate fi înlăturată pe

criterii de oportunitate sau de interes al celorlalți asociați, așa încât a

solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în

sensul admiterii cererii și anulării hotărârii A.G.E.A. nr. 22 din data de 22

octombrie 2009.

Prin Decizia

comercială nr. 95/A din 17 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a admis apelul reclamantei-pârâte și a schimbat sentința

atacată, în sensul admiterii cererii și anulării hotărârii A.G.E.A. nr. 22 din

data de 22 octombrie 2009 a SC I.C. SRL

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de control ordinar a reținut următoarele:

Întrucât art. 7

lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede obligația indicării

sediului social al societății în cuprinsul actului constitutiv al unei

societății cu răspundere limitată, rezultă că hotărârea de schimbare a acestuia

este o hotărâre de modificare a actului constitutiv. De asemenea, completarea

actului constitutiv cu o clauză are semnificația modificării voinței inițiale a

fondatorilor.

Potrivit art. 192

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, „pentru hotărârile având ca

obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților,

în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel".

În raport de

cele anterior menționate, de faptul că din notificarea transmisă de reclamantă

la data de 22 octombrie 2009 și din procesul-verbal al adunării rezultă că

aceasta nu a votat în favoarea adoptării punctelor înscrise pe ordinea de zi,

și, reținând că în actul constitutiv al SC I.C. SRL nu există nicio clauză

derogatorie de la regula unanimității prevăzută de textul de lege precitat,

Curtea a înlăturat susținerile intimatei, potrivit cărora art. 192 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990, republicată instituie cerința votului exprimat al

„tuturor asociaților", nu cea a votului favorabil al tuturor asociaților

și a apreciat că hotărârea A.G.E.A. nr. 22 din data de 22 octombrie 2009 este

lovită de nulitate absolută.

Instanța de

control a reținut că o atare concluzie se impune, întrucât cerința unanimității

votului derivă din însuși caracterul intuitu personae al societății cu

răspundere limitată și, deci, al actului constitutiv.

Apreciind că

argumentele expuse dovedesc, prin ele însele, justețea căii de atac, Curtea de

Apel a reținut că nu mai este necesară examinarea criticilor dezvoltate de

reclamantă relativ la pretinsa nelegalitate a convocatorului.

Împotriva

Deciziei comerciale nr. 95A din 17 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, adeclaratrecurspârâta-reclamantăSC I.C.

SRL, criticând-o pentru motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în

tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii

hotărârii primei instanțe, cu mențiunea că nu cere obligarea reclamantei la

plata de cheltuieli de judecată pentru derularea acestei faze procesuale.

Deși pârâta a

indicat, în memoriul de recurs ca temei de drept al căii extraordinare de atac,

textele legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că, dezvoltarea motivelor

de critică nu permite încadrarea lor în motivele prevăzute de punctele 7 și 8 C.

proc. civ., urmând a analiza recursul exclusiv din perspectiva dispozițiilor art.

304 pct. 9 din același cod, în care apreciază că pot fi încadrate criticile

formulate de pârâtă împotriva Deciziei comerciale nr. 95/A din 17 februarie

2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Criticile

expuse de pârâtă au vizat următoarele:

1. SC I.C. SRL

a susținut că instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea

dispozițiilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu

completările și modificările ulterioare, în sensul că a reținut în mod eronat

că orice modificare a actului constitutiv se va efectua cu votul unanim al

asociaților.

În opinia

pârâtei, această interpretare a normei legale amintite este una excesivă, care

adaugă la lege, în condițiile în care voința legiuitorului a vizat exclusiv

exprimarea votului de către toți asociații, nu și acordul comun al acestora în

sensul modificării actului constitutiv.

perspectiva celor anterior expuse, pârâta a criticat ignorarea de către

instanța de control a faptului că, însăși reclamanta, prin notificarea

transmisă societății a solicitat schimbarea sediului social al acesteia și rezilierea

contractului de comodat încheiat cu aceasta, susținând că în atare situație,

interesul reclamantei nu ar fi prin nimic vătămat de mutarea sediului, în timp

ce societatea, în situația respectivă, riscă să intre în procedura dizolvării.

criticile susținute de pârâtă împotriva deciziei recurate s-a referit la pct. nr.

2 al hotărârii A.G.A. a cărei nulitate s-a solicitat a fi constatată, respectiv

la adoptarea clauzei privind concurența neloială în raport de care a susținut

că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 82 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

apreciază ca fiind corectă motivația avută în vedere de instanța de apel în

ceea ce privește incidența în speță și interpretarea dată dispozițiilor art. 192

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu completările ulterioare, în

sensul că, pentru modificarea actului constitutiv al unei societăți cu

răspundere limitată, legiuitorul, prin norma menționată a impus luarea

hotărârilor cu votul unanim favorabil al asociaților, motivat de caracterul

intuituu personae al acestei varietăți de societate comercială.

Astfel, atât

practica, cât și doctrina în materie au stabilită că, societatea cu răspundere

limitată, ca și construcție este un hibrid care cuprinde caracteristici

aparținând atât societăților de persoane, cât și celor de capital.

Între

trăsăturile caracteristice proprii formelor de societăți de persoane, pe care

legiuitorul le-a prevăzut pentru societatea cu răspundere limitată se numără:

structura asociativă limitată ca număr și realizată intuituu personae - în

considerarea persoanei, cu o puternică prezență a elementului afectiv - affectio

societatis, dominanța principiului unanimității în formarea voinței sociale,

emiterea de părți sociale nenegociabile și dificultatea părăsirii structurii

societare, pentru cesiune, retragere și excludere statuând reguli extrem de

precise și riguroase.

Structura

supremă de decizie în societatea cu răspundere limitată este A.G.A.. Aceasta

este forul în care se formează voința socială și, în cadrul căruia, asociații,

prin votul lor, decid asupra chestiunilor fundamentale pentru viața societății.

Modul de lucru

și de luare a deciziilor în adunarea generală este o demonstrație a dominanței

caracterului intuituu personae al acestei societăți. Astfel, modificarea

actului constitutiv, la fel ca în cazul societății în nume colectiv, impune

adoptarea unor hotărâri cu votul tuturor asociaților, cu excepțiile prevăzute

de actul constitutiv sau de lege.

Corectitudinea

raționamentului juridic făcut de instanța de apel în analiza dispozițiilor art.

192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, este susținută de doctrina în materie,care

a conchis în același sens și rezultă din interpretarea normei prin coroborarea

metodei gramaticale, cu cea logică - prin folosirea raționamentului per a

contrario, cu cea sistematică - prin raportarea la alte norme din actul

normativ, precum și din interpretarea teleologică sau după scop, bazată pe

finalitatea normei interpretate.

Astfel, art. 192

prevede: "(1) Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea

absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul când în actul

constitutiv se prevede altfel.

(2) Pentru

hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul

tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede

altfel."

În raport de

textul normei legale mai sus expus și de metodele de interpretare menționate,

rezultă indubitabil voința legiuitorului ca adoptarea hotărârilor de natură să

modifice actul constitutiv al unei societăți cu răspundere limitată, să se facă

cu exprimarea consensului unanim al asociaților în sensul respectivei

modificări.

Dacă nu aceasta

ar fi fost intenția la edictarea normei, ci s-ar fi urmărit doar

prezența/participarea tuturor asociaților la adunarea generală, nu exprimarea

voinței comune ca act deliberativ, legiuitorul nu ar fi făcut vorbire la alin.

(1) despre adoptarea în general a Hotărârii A.G.A. cu votul majorității

absolute, formulare din care rezultă cu claritate că, cerința pentru adoptarea

hotărârilor trebuie să fie expresia voinței comune a jumătate plus unu din

numărul asociaților. In caz contrar s-ar fi vorbit despre prezență, nu despre

"votul tuturor asociaților".

La aceeași

concluzie conduce și derogarea legală, de la prevederile art. 192 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, cuprinsă în art. 202 alin. (2) din același act normativ,

pentru cazul cesiunii părților sociale către terți, care este permisă cu

acordul asociaților reprezentând trei pătrimi din numărul asociaților, deși

cesiunea reprezentând o modificare în structura asociativă presupune și

modificarea actului constitutiv al societății cu răspundere limitată.

Astfel, dacă

legiuitorul nu ar fi avut în vedere, prin edictarea art. 192 alin. (2),

exprimarea voinței comune a tuturor asociaților în sensul modificării actului

constitutiv, ci ar fi urmărit doar participarea tuturor acestora la adunarea

generală, scopul unei atare cerințe apare ca lipsit de rațiune.

Dimpotrivă, că

s-a dorit ca modificarea actului constitutiv al unei societăți cu răspundere

limitată să se realizeze prin adoptarea unei hotărârii a adunării generale a

asociaților, ca expresie a voinței unanime a acestora, rezultă si din

coroborarea art. 7 lit. b) din aceeași lege, în care legiuitorul enumera sediul

între condițiile de constituire valabilă a societății în nume colectiv, în

comandită simplă și cu răspundere limitată. Această enumerare a categoriilor de

societăți de persoane, conduce în mod evident la concluzia că, legiuitorul a

intenționat să subordoneze eventuale aspecte, modificări legate de sediu,

caracterului intuituu personae al acestor societăți.

Din perspectiva

tuturor acestor argumente, Înalta Curte apreciază critica formulată de pârâtă

ca lipsită de pertinență, motiv pentru care o va înlătura.

susținerile vizând finalitatea schimbării sediului pentru fiecare dintre părți,

respectiv că nu ar fi de natură să o prejudicieze pe reclamantă, în condițiile

în care ea însăși a notificat rezilierea contractului de comodat pentru spațiul

ce constituie actualmente sediul societății, în timp ce pentru pârâtă ar putea

atrage dizolvare, Înalta Curte apreciază că nu constituie motiv de nelegalitate

a hotărârii atacate, de care este ținută conform dispozițiilor art. 304 C.

proc. civ., ca instanță de recurs.

Înlăturând

aceste pretinse motive de critică, Înalta Curte reține că, în speță nu se pune

problema existenței vreunui prejudiciu în patrimoniul pârâtei, deoarece

notificarea rezilierii contractului de comodat nu atrage automat rămânerea

acesteia fără sediu, cu posibilitatea dizolvării, întrucât contractul de

comodat, deși contract unilateral, nu poate fi denunțat de către comodant -

reclamanta, decât în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 1572 C.

civ.

În ceea ce o

privește pe reclamantă, aceasta a fost în mod cert prejudiciată prin adoptarea

unei hotărâri de către societatea al cărei asociat este, cu încălcarea

condițiilor legale prevăzute pentru un asemenea act.

critică a deciziei recurate vizând legalitatea măsurii adoptate la pct. nr. 2

al ordinii de zi prevăzute pentru A.G.A., SC I.C. SRL din data de 22 octombrie 2009,

va fi înlăturat întrucât nu a făcut obiectul analizei instanței de apel și nu a

condus la pronunțarea hotărârii atacate.

Având în vedere

cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL București împotriva Deciziei comerciale

nr. 95/A din 17 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2011.