ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1363/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului București, înregistrată

la data de 23

mai 2006, reclamanta

D.V. a

solicitat instanței

ca, în contradictoriu cu pârâta

SC U. SA, să constate că are calitatea de

acționar al societății pârâte și să o oblige pe aceasta să o repună în drepturile

ce i se cuvin în calitate de acționar, începând cu înscrierea în Registrul

acționarilor și efectuarea convenitelor mențiuni la O.R.C. București, invocând

în drept dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și art. 1073 – 1077 C. civ.

Secția a

VI-a comercială a Tribunalului București, prin sentința comercială nr. 9259,

pronunțată

la data de 31 octombrie 2006, în Dosarul nr. 18313/3/2006, a admis excepția

inadmisibilității primului capăt al cererii de chemare în judecată, pe care l-a

respins ca inadmisibil; a admis excepția prescripției dreptului material la

acțiune în formularea celui de al doilea capăt de cerere, pe care l-a respins

ca fiind prescris și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 700

RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Spre a

hotărî astfel, în soluționarea primului capăt al cererii de chemare în

judecată, Tribunalul a făcut aplicarea art. 111 teza finală, reținând că

reclamanta are la îndemână o acțiune în realizare, respectiv cea formulată prin

capătul al doilea al menționatei cereri, considerată a fi prescrisă, față de

data înmatriculării societății pârâte: 25 iunie 1991 și data sesizării

instanței: 23 mai 2006, atât în situația în care ar fi calificată ca fiind o

acțiune în regularizare în raport cu neregularitățile invocate, constatate după

înmatricularea societății, conform art. 48 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cât

și în situația în care s-ar considera că prin această cerere reclamanta

solicită obligarea pârâtei la repunerea în drepturile ce i se cuvin, conform

art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Secția

a V-a comercială a Curții de Apel București a admis apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a anulat-o și a trimis

cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 5 București, prin

decizia nr. 482, pronunțată la data de 13 noiembrie 2008, casată prin decizia

nr. 2538, pronunțată de

secția comercială a Înaltei Curți de Casație

și Justiție

la data de 22 octombrie 2009, cu consecința trimiterii cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

În

motivarea deciziei instanței de casare s-a arătat, în rezumat, că instanța de

apel a considerat admisibil primul petit al cererii de chemare în judecată,

care nu a fost precizat sau modificat la fond, prin schimbarea obiectului

acestuia, după scopul urmărit de reclamantă de a se constata dreptul său de

proprietate asupra acțiunilor pe care le deține la societatea pârâtă, făcând

astfel o greșită aplicare a art. 294 alin. (1) C. proc. civ., considerând

întemeiate criticile recurentei pe acest aspect; a ignorat că societatea pârâtă

și-a schimbat forma de organizare; a reținut greșit, atât caracterul

imprescriptibil al celui de al doilea petit ce are ca obiect executarea unei

prestații cu caracter patrimonial, cât și competența de soluționare a cauzei de

către judecătorie, câtă vreme petitele vizează funcționarea unei societăți

comerciale.

Secția

a V-a comercială a Curții de Apel București, în rejudecare, prin decizia

comercială nr. 507, pronunțată la data de 28 octombrie 2010, a admis apelul

formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a desființat-o

în parte, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității

cererii în constatarea calității reclamantei de acționar al societății pârâte,

cu consecința trimiterii acestei cereri spre rejudecare,

secției a

VI-a comercială a Tribunalului București

și

înlăturării obligației reclamantei de la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de trimitere a considerat că, în ce

privește primul capăt al cererii de chemare în judecată, nu operează excepția

inadmisibilității, întrucât a se constata calitatea de acționar „echivalează cu

a se constata că reclamanta posedă acțiuni, respectiv o existență a dreptului

asupra acțiunilor plătite”, apreciind că nu are relevanță faptul că societatea

pârâtă și-a modificat forma de organizare din societate pe acțiuni în societate

cu răspundere limitată, care a preluat drepturile și obligațiile societății pe

acțiuni, având calitatea de a sta în proces ca pârâtă.

Având

în vedere indicațiile instanței de casare, cu referire la cel de al doilea

capăt al cererii de chemare în judecată și faptul că, din înscrisurile depuse

la dosar, rezultă că, încă din iunie 1991, erau făcute în O.R.C. mențiunile cu

privire la asociați – persoane fizice, instanța de apel a considerat că

operează excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru acest

petit, față de data introducerii acțiunii: 23 mai 2006, conform prevederilor

art. 3 din Decretul nr. 167/1958, cu aplicarea art. 7 și art. 8 din același

decret.

Împotriva

menționatei decizii a formulat recurs intimata – pârâtă

SC U. SRL,

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel, în rejudecare,

a nesocotit dezlegarea de drept dată de instanța de casare primului petit al

cererii de chemare în judecată și îndrumarea acesteia de a avea în vedere

schimbarea formei de organizare a societății pârâte, încălcând, astfel, dispozițiile

art. 315 C. proc. civ. și deopotrivă, dispozițiile art. 294 C. proc. civ., prin

calificarea făcută acestei cereri cu încălcarea principiului disponibilității

și devoluțiunii, critici ce se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ. – recurenta neformulând critici care să poată fi încadrate în

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., deopotrivă

invocate.

Intimata

a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului apreciind că instanța de

apel nu a schimbat obiectul acțiunii, cu referire la primul capăt de cerere,

iar sub aspectul admisibilității acestui capăt de cerere este irelevant dacă societatea

pârâtă și-a schimbat forma juridică în timpul judecării prezentei cauze.

Recursul

este fondat.

Astfel,

potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile

instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra

necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului, instanța de trimitere având așadar obligația de a respecta hotărârea

instanței de recurs și de a rejudeca cauza în limitele stabilite de instanța

superioară.

Din

examinarea considerentelor deciziei de casare, rezultă că instanța de recurs a

considerat nelegal demersul instanței de apel de a considera admisibil primul

petit al cererii de chemare în judecată – neprecizat și nemodificat în fața

primei instanțe – prin schimbarea obiectului acestuia, contrar dispozițiilor

art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în considerarea scopului urmărit de

reclamantă de a se constata dreptul său de proprietate asupra acțiunilor pe

care le deține la societatea pârâtă, arătându-se expres că, în rejudecare,

instanța va analiza criticile privind soluționarea celor două excepții prin

prisma petitelor formulate și a situației noi ivite în legătură cu forma de

organizare a pârâtei.

Este

de observat că reconsiderând primul capăt al cererii de chemare în judecată,

prin care reclamanta a solicitat să se constate că are calitatea de acționar al

pârâtei

SC

U. SA, ca fiind admisibil, în considerarea scopului urmărit prin acesta,

asemeni instanței de apel în primul ciclu procesual, instanța de trimitere a încălcat

precitatele dispoziții legale, față de cele statuate de instanța de casare cu

privire la acest aspect, inducând astfel incidența motivului prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul formulat în cauză, va modifica, în parte,

decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului, pe care o va menține în totalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul

formulat de pârâta

SC U. SRL București,

împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 507 din 28 octombrie 2010

, pe care

o modifică, în parte, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta

D.V.,

împotriva sentinței comerciale nr. 9259 din

31 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, pe care o

menține în

totalitate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 martie 2011.